Milano - un miniconcediu de trei zile

TIPĂREȘTE

Intorsi din excursia la Milano de cateva zile, am reusit cu greu sa- mi revin din starea de incantare si incerc sa scriu un text despre acest oras (impresii despre hotel aici).

Nu pot sa nu incep cu Domul, care este cel mai impresionant obiectiv turistic de acolo si care m-a cucerit definitiv cu dantelariile, statuile, turlele, spirele, terasele sale din marmura. Este obligatoriu sa urci pe el, altfel te-ai dus degeaba acolo, cum spunea cineva pe acest site. Se urca cu liftul pana la un anumit nivel, iar de acolo pe jos, fara sa fie scari inguste si abrupte cum mi-a fost teama, pentru ca eu am rau de inaltime. Biletul costa 12 euro. Ajuns pe diferite terase, poti sa admiri varietatea si grandoarea constructiei si nu poti sa nu te minunezi cum au reusit oamenii sa construiasca asa ceva. Marturisesc ca am avut un moment in care i-am invidiat pe milanezi pentru ca au privilegiul sa traiasca avand in orasul lor o asemenea constructie absolut uimitoare si de o frumusete incredibila. Dar probabil ca lor li se pare ceva normal.

Lasand filozofiile la o parte, pot sa spun ca am revenit la Dom in fiecare zi, privindu-l din toate pozitiile si admirandu-l atat in plina zi, cat si pe inserat sau pe intuneric, constatand ca de fiecare data marmura parea de alta culoare, in functie de lumina...

Interiorul Domului, care este mult mai simplu decat exteriorul, are grandoarea lui, cu coloanele uriase de marmura, cu vitraliile foarte frumoase si cu mozaicul de pe jos.

Galeriile Vittorio Emanuele de asemenea mi-au placut foarte mult, atat ziua, cat si seara cand erau luminate, avand cladiri foarte frumoase, mozaicuri minunate pe jos si vitrine de lux.

In Piata de la Scala, in parculetul in care lumea se odihneste, este foarte frumoasa statuia lui Leonardo da Vinci, inconjurat de cativa tineri, banuiesc discipoli de-ai lui. N- am vizitat muzeul Operei Scala, pentru ca daca n-am putut merge la un spectacol, n-avea niciun rost.

Am fost impresionata de atmosfera de mare oras, in care banuiesc ca fiind week-end, am vazut in afara de turisti straini si multi italieni iesiti la plimbare, degajati, multi plimbandu-si cainii, multi cu bicicletele, unele inchiriate, toti bucurandu-se de o zi frumoasa intr-un oras minunat in care nu am vazut cersetori, in care nu am vazut pe cineva impingandu-se, zbierand sau certandu-se (nu vreau sa spun ca asta nu s-o fi intampland, doar ca nu am vazut in timpul scurt cat am stat si prin zona destul de restransa pe unde am umblat)

Din zona Pietei Domului, luand-o pe Via Dante, unde circula numai pietonii, se ajunge direct la Castelul Sforzesco, unde ne-am plimbat prin curte, mai bine zis prin curtile lui, admirand maretele ziduri, aleile si gazonul ingrijit.

De acolo am iesit in Parcul Sempione, unde era foarte multa lume, multi cu biciclete, multi stand pe iarba, unii ascultand concertele de jazz sau rock date de instumentisti ad-hoc sau de negrii care bateau la tobe. Ce era putin deranjant, erau indienii care insistau foarte mult sa-ti vanda niste trandafiri ofiliti, mai ales daca te prindeau intr-un loc putin mai retras, milogindu-se de tine sa cumperi o floare.

Mi-au placut mult strazile cu blocuri mari de piatra, zonele cu macadam sau dale, tramvaiele de mai multe feluri, canalul Naviglio Grande cu terasele lui, am vazut multe magazine cu vitrine elegante, balcoane cu verdeata, ateliere de pictori in niste curti superbe.

Am vizitat Pinacoteca di Brera, o colectie de tablouri foarte frumoase, din care as vrea sa amintesc Madona con bambino de Giovanni Bellini, Cristo morto de Andrea Mantegna, Cina cea de taina a lui Veronese, precum si doua tripticuri din sala XXI reprezentand Fecioara cu Pruncul, pe care tare mult as fi vrut sa le fotografiez, dar cerberul care le pazea nu se misca de acolo (poate le vad in DVD- ul despre Milano pe care l-am cumparat, cine stie...)

Am mai vizitat biserica San Maurizio al Monastero Maggiore de pe Corso Magenta, nr. 15, citind pe un site de calatorii care o punea nr. 1 intre obiectivele turistice, intr-adevar are picturi foarte frumoase, merita sa fie vizitata, insa nr. 1 incontestabil dupa parerea mea este Domul, Domul, Domul.

Bazilica di Sant Ambrogio este de asemenea un obiectiv de vizitat, cea mai veche biserica crestina din Milano, Sant Ambrogio fiind, dupa cum se stie, patronul orasului.

Am mancat la terase paste si pizza foarte bune, inghetata grozava de la o gelaterie de pe via Dante, cafea buna ca in Italia, am circulat cu metroul si pe jos cu harta in mana si am vizitat intr-o zi Como si Bellaggio despre care am sa scriu altadata.

Concluzia: e minunat la Milano si m-as intoarce daca as putea si daca n-as visa la alte locuri pe care as vrea sa le vad.

---

VIZUALIZĂRI: 6248 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI