Restaurant Cernica

TIPĂREȘTE

Aflat pe malul lacului Cernica, la 14 km distanţă de Bucureşti, nu departe de ostrovul pe care se înalţă mănăstirea, Restaurantul Cernica a fost pentru noi o surpriză. Nu veneam aici, ci în vecinătate, la Phoenix Cernica Club, un restaurant cu terasă pe care îl descoperiserăm recent pe internet, despre care ulterior am scris câteva cuvinte aici (vezi impresii).

Cum se ajunge la Restaurantul Cernica? Exact la fel ca şi la Phoenix Cernica Club, doar că nu te afunzi atât de mult în pădure. Aşadar, la ieşirea din Bucureşti, după trecerea la nivel cu calea ferată şi intersecţia cu şoseaua de centură, se mai continuă 500 m pe Şoseaua Cernica. Un drum lateral dreapta duce spre pădure. Veţi trece printre maşini parcate şi oameni la picnic, iar supraveghetorii vă vor solicita taxa pentru curăţenie pe care nu sunteţi obligaţi să o plătiţi daca mergeţi la restaurant şi nu la grătar. Parcarea este mare, fără taxă şi depinde de noroc dacă găsiţi un loc la umbră sau la soare.

O poartă rustică, deschisă larg, îmbie pe cei dornici să petreacă aici o după-amiază frumoasă.

Restaurantul Cernica (restaurant-cernica.ro) este o bună alternativă pentru cei puţin mai pretenţioşi, care nu se mulţumesc cu un picnic, la grătar, cu preparate aduse de acasă sau pur şi simplu nu agrează fumul.

Într-un cadru natural, cu totul special, cu o frumoasă privelişte asupra lacului mărginit de stufăriş şi a Bisericii Sf. Nicolae aflată în ostrovul Mănăstirii Cernica, cu mult spaţiu verde traversat de cărări pietruite, cu pădurea umbroasă care se întinde alături, Restaurantul Cernica oferă preparate specifice bucătăriei româneşti şi internaţionale: antreuri reci, supe, ciorbe, mâncăruri gătite, diverse fripturi la grătar cu garnituri şi salate, băuturi - aperitive, vinuri, bere, sucuri şi cafea.

Ei, dar pentru că noi veniserăm la Phoenix Cernica Club şi serviserăm deja masa acolo, la Restaurant Cernica am intrat doar pentru o cafea (capucino - 6.00 lei) şi pentru a ne face o idee pentru o eventuală vizită viitoare. Pentru că sezonul ieşirilor la terase este în toi şi pentru că am remarcat că nici despre acest restaurant nu există vreo referinţă pe AmFostAcolo, mă grăbesc să scriu câteva rânduri şi să inserez nişte fotografii în speranţa că poate vor fi de folos cuiva.

Pe alee, imediat după intrare, ne-a întâmpinat cu urarea de bun venit, o tânără simpatică, aceeaşi care ne-a spus la plecare: "La revedere, mai poftiţi!"

Tot ea ne-a informat că pentru diversitate şi pentru a face şederea mai agreabilă, mai ales pentru că aici vin multe familii cu copii, duminica viitoare vor lăsa în libertate, pe spaţiul verde, iepuri şi iezi. Presupun că - iezii cel puţin - în apropierea oamenilor vor fi destul de sfioşi şi nu se vor căţăra pe mese. Personal cred că principalul lor rol este de a "tunde" iarba în mod ecologic, fără consum de energie şi fără cheltuieli suplimentare de personal.

Pe lângă salonul interior, mare şi frumos decorat, aflat într-o construcţie poligonală cu contraforţi decorativi, restaurantul dispune şi de un generos spaţiu de servire în exterior, pe gazon şi la marginea lacului.

Pentru cei care vor să-şi prelungească şederea aici, există locuri de joacă pentru copii şi căsuţe de lemn. Pe apa lacului plutesc gâşte şi raţe spre deliciul copiilor, dar şi al adulţilor - oameni de oraş care încă mai au nostalgia copilăriei petrecute la ţară.

Cadrul natural, curăţenia exemplară, florile, amabilitatea personalului, fac din Restaurantul Cernica un loc demn de a fi recomandat.

În salba de restaurante existente în zonă trebuie să mai amintesc - cu menţiunea că nu au fost vizitate personal şi în interior - Casa Cernica, primul local care apare pe partea stângă şi Porumbiţa, pe partea dreaptă, o căbănuţă modestă, cu mese şi bănci de lemn amplasate în exterior.

Casa Cernica (casacernica.com/index.php) la care nu prea am văzut mişcare duminică la amiază, cu două corturi de lux, de mărimi diferite, este mai potrivită pentru organizarea de petreceri de nuntă sau botez. Nu ştiu care sunt condiţiile oferite pentru că nu am intrat acolo, dar am rămas câteva clipe privind fix intrarea şi scormonind printre amintiri. N-am mai fost pe aici de vreo 35 de ani, dar configuraţia porţii m-a făcut să cred că amplasamentul localului Casa Cernica este cel al vechiului ştrand din care s-a menţinut doar intrarea. Aşa o fi?

Cei care doresc să petreacă întreaga zi în zonă, aduc cu ei în maşini grătare, semipreparate şi toate cele necesare unui picnic împânzind marginea pădurii şi malurile lacului de jur împrejur. Pescuitul, plaja, plimbările prin pădure şi relaxarea pe pătură sau scăunel, la umbră sau la soare, sunt activităţile unei zile la pădurea şi lacul Cernica.

Cei care doresc să viziteze şi Mănăstirea Cernica, vechi lăcaş de credinţă şi cultură atestat documentar încă de la începutul sec. XVII, se vor întoarce la drumul principal şi vor continua încă puţin spre dreapta. Turlele mănăstirii din ostrov se văd şi mai bine din şosea, profilându-se printre copaci (vezi impresii şi poze).

---

VIZUALIZĂRI: 16054 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI