Am fost, am văzut şi nu mai merg

TIPĂREȘTE

Mi-am fixat câteva locaţii de cazare în Tg Mureş, cu câteva zile înainte.

Despre Pensiunea Ana Maria am scris într-un alt review, la locul respectiv.

Ca rezervă, tot după imaginile şi impresiile de pe internet, am ales si Cezara, aflată la marginea oraşului. Chiar dacă este scris că ar fi localizată în Corunca, eu spun că e prea aproape de Tg Mureş, ca să o consider altfel.

Deci, venind dinspre Sighişoara, pe partea stângă, printre multe alte pensiuni la drumul foarte circulat, undeva mai în spate, se află Cezara.

După ce am plecat de la cealaltă pensiune, am sunat proprietarul şi mi-a confirmat că are locuri libere. Eram sigură, de altfel, că vor fi locuri, fiind final de martie şi început de aprilie, cu o vreme mohorâtă (cum ştim toţi că a fost primăvara aceasta).

Locuri de parcare sunt atât în dreapta drumului de acces, cât şi imediat în faţa pensiunii. Eu aici am parcat.

Când am intrat, am fost întâmpinată de un domn în etate şi mai târziu am cunoscut-o şi pe soţia d-lui. Deci, o familie.

Am privit în jur, în holul de la intrare şi mi-a plăcut să descopăr mesele cu feţe de masă curate, scaunele ordonat aşezate... mă rog, prima impresie a fost ok.

Am întrebat proprietarul dacă pot servi masa la ei. Cu nasul în catastif, mi-a răspuns că nu.

Am tăcut câteva clipe, am înconjurat din nou cu privirea sala mare de mese şi am insistat asupra subiectului, mirată că văd totuşi mesele, iar puţin mai jos, bucătăria.

În sfârşit, domnul proprietar a fost dispus să-mi dea un răspuns mai detaliat: adică nu se mai serveşte nici măcar micul dejun, pentru că nu au fost cereri, ceea ce se reflectă, de altfel în preţ - 60 lei/noapte.

Aş fi preferat să fie mai scump, dar să pot servi măcar prima masă acolo.

Mi-a spus că pot mânca foarte bine şi ieftin la un kilometru mai jos, spre Tg Mureş, la Real.

Bun. Plata fiind făcută, m-a condus în camera mea de la etajul 1, cu numărul 3.

Imediat ce am închis uşa (după ce femeia de serviciu şi-a luat găleata şi mopul uitate în mijloc), am dat cu ochii de imaginea cu ţigara tăiată şi instrucţiunile de "utilizare" lipite pe spatele uşii :)) Le voi pune ca imagini, împreună cu o fotografie făcută de pe terasa de la etajul 1.

Mi-am propus să nu mai uit altădată, atunci când mă cazez undeva, să mă interesez cum sunt trataţi fumătorii.

Aşadar, puteam fuma pe terasă.

Ok, mi-am luat cafeaua cumpărată ceva mai devreme de la OMV şi am căutat terasa. Am descoperit-o în celălalt capăt al coridorului, unde, odată ajunsă, am dat cu ochii de un alt bileţel lipit pe geam, care mă anunţa cu tot respectul că am voie pe terasă numai până la ora 23!!!

Am zâmbit, desigur, şi am încercat să-mi imaginez comentariile oaspeţilor în vreme de caniculă, vara.

Şi, totodată, mi-am pus întrebarea dacă nu cumva am nimerit într-o pensiune destinată copiilor: "nu lăsa apa să curgă, nu uita becul aprins, nu ieşi afară după ora 23" :))

Recunosc că cele două dimineţi în care m-am trezit acolo, mi-a fost foarte greu, pentru că a trebuit să fac în grabă un duş şi să alerg cât mai repede în OMV sau Real pentru a-mi bea cafeaua, altfel, având tensiunea excesiv de mică, durerea de cap m-ar fi ţinut toată ziua:)

Chiar dacă, imediat ce am intrat, proprietarul a ţinut să îmi spună că aici e linişte, deoarece, comparativ cu pensiunile învecinate, suntem la 100-150 de metri de drumul mare, noaptea am avut parte de un adevărat concert canin. Din toate curţile învecinate s-au auzit minunatele patrupede "discutând" până spre dimineaţă. E clar că vara, chiar dacă nu există aer condiţionat, nu se poate sta cu ferestrele deschise.

În cameră: patul este din cel vechi, umplut cu paie şi scârţâitor. Nu mirosea a curat. Cred că lenjeria nu fusese schimbată în prealabil. Pernele sunt cu pene şi destul de mici.

Baia - impecabilă, dar cu zgomot mare la folosirea apei. Fără săpun, iar prosoapele nu au fost schimbate de la o zi la alta.

Programele TV le-am găsit listate la măsuţa televizorului, dar majoritatea erau în maghiară.

Internetul în schimb, merge foarte bine!

Holul este frumos, cu flori, la fiecare etaj fiind câte un frigider micuţ.

Ce altceva pot să vă mai spun? Dimineaţa am fost trezită devreme de tropăielile celor care înnoptaseră peste noapte, podelele şi treptele fiind din lemn, scârţâitoare.

Aşa că abia am aşteptat să plec, promiţându-mi solemn că aici nu voi mai reveni.

Acestea sunt impresiile mele. Altora s-ar putea să placă mai mult locaţia, mai ales dacă nu sunt fumători şi dependenţi de cafeluţa de dimineaţă. :)

PS: Am uitat să scriu ce era mai important şi ce m-a deranjat cel mai mult: încălzirea. Deşi afară au fost 2 - 3 grade peste noapte, caloriferele erau abia dezmorţite. Când am venit seara au mers puţin, iar apoi până dimineaţă au fost cum spuneam mai sus, aproape reci! Am dormit acoperită cu plapuma până peste urechi!

---

VIZUALIZĂRI: 2677 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI