St. Patrick's Cathedral

TIPĂREȘTE

Adresa: St Patrick's Close, Dublin 8

Taxa de intrare; 5,5 Euro

17 martie este Ziua Nationala a Irlandei ‘St. Patrick’s’ Day’ - ziua Sfantului Patrick, ocrotitorul Irlandei

Catedrala St. Patrick's, Catedrala Nationala a Bisericii Irlandei, cea mai mare biserica a Comuniunii Anglicane, este importanta pentru toata lumea; pentru irlandezi este un loc sfant incarcat de puterea credintei iar pentru turisti este un obiectiv important pe harta orasului. O multime de autobuze au statie in apropiere; 49,50,77,150,151 si altele. De la Castelul din Dublin pană la Christ Church despre care am povestit, se fac 10 min. de mers pe jos, iar de la Christ Church la St. Patrick se ajunge in alte 10 min.

Catedrala este mare, cu turnul clopotnita foarte inalt si poate fi vazuta de departe. Inainte de a intra, am dat o tura prin curtea frumos amenajata ca un parc. Are o fantana arteziana mare in centru, ronduri cu gazon si flori, copacii si alei cu banci. Are si un program de acces; dupa ora 17,00 portile se inchid ca in majoritatea parcurilor din Dublin.

In partea dreapta a catedralei, intr-o micuta curte, in dreapta intrarii este statuia din bronz a lui Sir Benjamin Lee Guinness, mare afacerist si filantrop, cel care a fondat fabrica de bere care ii poarta numele si astazi si care este unul din brendurile renumite ale Irlandei. Cat timp a trait, a fost cel mai bogat om din Irlanda. Statuia a fost realizata in 1875, la sapte ani dupa moartea sa si a fost restaurata in 2006.

Am vizitat catedrala dupa ce am achitat o taxa de 4,2 Euro, cu o reducere in acea zi, pentru ca o echipa de televiziune, instala si pregatea echipamente pentru o filmare si in acest fel, se cerea scuze pentru disconfortul creat. Peste tot se spune ca accesul este gratuit, dar ca e bine sa se faca o mica donatie; donatia este "obligatorie" la intrare si reprezinta un bilet de intrare ca oricare altul. Vizita poate fi facuta pe cont propriu, sau in fiecare zi la ora 15,30, cu un grup insotit de un ghid. Eu am facut-o pe cont propriu pentru ca era devreme si nu avea rost sa astept atat de mult grupul. Dar si asa a fost bine; imediat langa intrare sunt o mutime de pliante cu descrierea bisericii si cu povestea celui care i-a dat numele. In partea stanga, langa intrare este si zona cu suveniruri, care demonstreaza fara echivoc, ca pe langa spiritualitate, biserica este si un mare busines, cu " taraba " la vedere.

M-am asezat pe un scaun (in bisericile anglicane sunt mai multe scaune decat banci ca in cele catolice) si pentru inceput am citit ceva despre viata Sf. Patrick.

Se stie ca s-a nascut in Marea Britanie, intr-o familie de proti si ca a fost rapit pe cand avea 16 ani si dus in Irlanda (de ce... nu se stie sau nu se spune). A stat in Irlanda sase ani, timp in care a muncit ca cioban. Era teribil de nefericit ca fusese luat de langa familia lui si ca muncea zi si noapte ca un sclav; dar in fiecare zi se ruga sa se intoarca acasa si speranta ii dadea puteri sa supravietuiasca. Se spune ca intr-o noapte a visat ca undeva, intr-un port este o corabie cu care se va intoarce acasa. A doua zi a fugit de la stapanul lui si dupa un drum lung si obositor a ajuns intr-un port, unde s-a ascuns pe corabia care l-a dus in tara lui. Apoi dupa cativa ani, a visat ca un episcop irlandez care vizitase Marea Britanie, i-a dat o scrisoare in care el era rugat sa se intorca in Irlanda si sa traiasca printre irlandezi si sa ii invete tot ce stie despre puterea credintei. Eu personal cred ca povestindu-le alor sai despre viata din Irlanda, au inteles ca este o oportunitate pentru el sa se intoarca acolo si... " sa devina cineva ". Parerea mea.

Si asa a facut. Dupa ce in primii ani a slujit in biserici mici unde era apreciat ca un fost sclav cu mare credinta in Dumezeu si unde ii convertea pe oameni la crestinism a urcat pe scara ierarhiei bisericesti. Avea cunostinte despre cum se conduce o biserica, de la tatal si de la bunicul sau care au fost preoti si stia bine ce, cand si mai ales cum trebuie sa le vorbeasca enoriasilor. Unele glasuri spun ca ar fi primit sume mari de bani la botezuri, la hirotonisirea altor preoti si ca pe multe femei bogate le-a convins sa isi cedeze toata averea catre biserica lui si sa se calugareasca. O parte din banii acestora se pare ca si i-a insusit si cu o parte a infiintat cateva manastiri de calugarite, in care acele femei duceau o viata simpla dar plina de credinta.

Apoi, tot acele guri rele, spun ca asa, cu banii astfel obtinuti, si-a cumparat la randul lui, scaunul de episcop al Irlandei. Dar dupa putin timp, pentruca nu era in relatii bune cu regele si cu mai marii tarii, nefiind unul de-a lor, au inceput sa curga acuzatiile. A fost acuzat ca relatiile pe care le-a pastrat cu biserica din Anglia, ar fi fost mult prea stranse si in avantajul material al acesteia nu a celei din Irlanda. Adica, mai cu cuvinte actuale, a fost acuzat de spionaj, arestat, judecat, condamnat si... executat.

Toatea acestea au durat destul de mult si el a avut suficient de mult timp sa scrie si sa trimita o serie de scrisori atat in Anglia cat si mai marilor irlandezi. Dar... in final, se pare ca si-a recunoscut vina (poate reala... poate in urma torturilor...) Doua astfel de scrisori redactate in limba latina, au ajuns pana in zilele noastre si din ele a fost reconstituita viata si activitatea lui.

A murit si a fost inmormantat in Downpatick, o localitate din Irlanda de Nord si mormantul lui este loc de pelerinaj in fiecare an, in 17 Martie. Si in timpul vietii si mult dupa moarte, a fost consemnat in multe texte religioase, in scrisori oficiale si in tot felul de documente religioase.

Legenda spune ca St. Patrick a izgonit toti serpii din Irlanda, dar se pare ca aceasta afirmatie este una pur simbolica si ca serpii sunt o denumire metaforica a celtilor pe care i-a increstinat, "izgonind astfel raul din gradina fermecata ". Stiintific s-a demonstrat ca in Irlanda nu au trait niciodata serpi (lucru de neinteles, dar real).

Tot lui i se atribuie asemanarea trifoiului cu Sfanta Treime, motiv pentru care norocosul trifoi este simbolul asociat lui, planta nationala pe care irlandezii o folosec in orice sarbatoare legata se Sf. Patrick. Trifoiul este vazut de irlandezi ca o planta scacra si asocierea a fost usora pentru ca si in credinta druida cifra trei era reprezentativa pentru credinta. In plus verdele este asociat cu renasterea din fiecare primavara, cu renasterea credintei si a vietii.

Si alte doua simboluri ii sunt atribuite; Crucea Pattée si Crucea Saltire.

Crucea Pattée pare incadrata intr-un patrat si are are bratele egale ca lungime, inguste la centru si mai largi la exterior; seamana cu doua clepsidre stilizate asezate perpendicular una pe cealalta. Este modelul cel mai des intalnit pe simbolurile regilor si a inaltilor prelati, este crucea Cavalerilor Teutoni si Templieri de mai tarziu si este simbolul unor decoratii militare (Crucea de Fier). Se spune ca inainte de a exista crucea celtica, druizii venerau cercul, ca simbol al Soarelui; Sf. Patrick a facut o cruce in cercul celtilor si asa s-a nascut crucea celtica.

Crucea Saltire este crucea in X, pe care noi o numim Crucea Sf. Andrei.

Dupa ce am aflat cine a fost patronul spiritual al irlandezilor, am inceput sa privesc cu mai multa atentie catedrala. Sesizasem inca de afara, cand o priveam din curte ca este o catedrala cu un aspect neogotic, dar stiam ca ea este mult mai batrana decat acest stil. A fost ridicata in 80 de ani, intre 1191-1270 si cu greu a supravietuit pana in zilele noastre din cauza ca este amplasata intr-o vale, vale care pana in sec. XIX se inunda destul de des si de aici probleme cu fundatia si cu constructia. Abia in sec. XIX a avut parte de o mare si serioasa consolidare si pe alocuri reconstructie care o faca sa stea si astazi in picioare. Sir Benjamin Guinness, a fost cel care a finantat restaurarea platind pentru acest lucru 160.000£ si de atunci catedrala a capatat multe elemente neoclasice si victoriene.

In 1320 a fost infiintat si o Universitate St. Patrick pe langa aceasta catedrala, dar din lipsa de fonduri nu a rezista prea mult si la sfarsitul sec. XV a fost inchisa. Turnul cel mare, Turnul Minot, al catedralei are 120m. Inaltime, a fost turn de aparare si pe el a fost montat primul ceas public din Irlanda.

In evul mediu era un obicei, ca un cuceritor sa isi adapostaesca hergheia de cai in interiorul bisericilor din orasele cucerite. Asa a facut si Oliver Cromwell cat timp a stat in Dublin; si-a tinut caii in aceasta catedrala.

In interior, in partea de Vest este Boyle Monument, ridicat de Richard Boyle in 1632, primul conte de Cork, pentru el, sotia si familia lui. Pentru acest monument, Boyle a platit 300 £ si cand a fost gata a stranit multe discutii aprinse in cadrul bisericii, pentru modul mult prea laic in care a fost realizat. Fata in fata cu el este Memorialul Thomas Jons care a fost al saisprezecelea decan (paroh). Langa intrare, pe peretele din dreapta este un medalion cu bustul celui mai bine cunoscut decan al catedralei, Jonathan Swif respectiv autorul “ Calatoriilor lui Gulliver “. Langa el, este cenusa si locul de veci al D. nei Stela, muza sa, a carei relatie cu decanul-scriitor a fost destul de ciudata si de laica (pentru a-l scoate basma curata, unii spun ca s-a casatorit cu ea, dupa ce prima sa sotie a murit). Jonathan Swif a fost scriitor de satira si pentruca subiectele din scrierile lui nu se potriveau cu functia de decan, tot ce a scris a semnat cu pseudonime. La batranete, cand i se parea ca mai pierde uneori legatura cu realitatea si ca mintea sa nu mai este tocmai intreaga, a decis sa isi lase toata agoniseala de o viata (8.000£) pentru infiintarea unui spital pentru "ideots & lunaticks", caci el era de parere ca "Nici o natiune nu a vrut vreodata atat de multi... si atat de multa nevoie. ".

Dar sa revin la catedrala. Centrul ei este maret prin dimensiuni dar simplu si auster prin lipsa decoratiunilor. De o parte si de alta a navei centrale sunt monumentele si statuile multor personalitati care si-au legat viata si cariera de aceasta catedrala. Statuile sunt departe de finetea si eleganta celor intalnite in catedralele catolice, pentru care cei mai ilustrii sculpori au lucrat ani la rand; ele sunt importante pentru numele personajelor pe care le reprezinta. Absidele laterale sunt despartite de nava, prin siruri de coloane mari, semete, care sustin arcuri elegante din piatra. Sunt multe zone, in special la nivelul pardoselii, in care peretii nu sunt complet renovati, probabil pentru a lasa la vedere, straturile mai vechi ale zidariei. Pe absida din stanga, sunt o multime de statui; cea a lui Rght Hon James Whiteside orator, politician si un fel de ministru al justitiei in sec XIX, a Căpitanul John McNeill BOYD din Royal Navy, Henry Richard Dawson decan al catedralei si altele. Undeva in dreapta fata de nava principala, sunt o multime de plachete in onoarea unor personalitati ale orasului, inclusiv una mare pe care sunt trecute numele celor cazuti in primul Razboi Mondial.

La loc de cinste este Usa Reconcilierii, care are o gaura in centru prin care Earls de Kildare si James de Ormond au dat mana in 1492. Cei doi erau reprezentanii a doua famiili bogate si influente, intre care existau mari confliecte politice, ideologice si religioase. Pentruca ambitiile erau mari, nici unul nu dorea sa se intalneasca fata in fata la masa negocierilor. Dar pana la urma mainile lor s-au intalnit fara ca ei sa se vada si astfel pacea a fost restabilita.

In zona corului, care a fost infiintat in 1432, sus sunt o multime de steaguri ce au aparţinut regimentelor irlandeze ce au servit in armata britanica din evul mediu. Mai este o zona in care sunt o multime de steaguri foarte vechi; atat de vechi incat toate sunt aproape negre si zdrentuite.

Intre 1783-1871 catedrala a servit ca sediu pentru cei care faceau parte din Ordinul Cavalerilor Sf. Patrick.

Ultimul loc pe care l-am vizitat este baptisteriul, aflat in partea stanga a intrarii. Este o zona relativ mica, ce pastreaza pe jos pardoseala de acum sapte sute de ani si in care si acum se desfasoara slujbele de botez.

In zilele noastre, in Catedrala Sf. Patrick se desfasoara ceremonii publice nationale si in ea s-au desfasurat funeraliile a doi presedinti din Irlanda; Dr. Douglas Hyde si Childers Erskine Hamilton in 1949 si respectiv 1974 .

Maine, irlandezii din intreaga lume sarbatoresc ziua Sf. Patrick si din respect pentru ei si pentru sfantul care ii ocroteste am scris aceste randuri.

---

VIZUALIZĂRI: 2666 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI