Sicilia, prin programul Senior Voyage

TIPĂREȘTE

Acum o săptămână m-am întors din sejurul de o săptămână în Sicilia.

De câţiva ani, ne-am obişnuit să lăsăm în luna februarie pentru câteva zile ţinuturile noastre friguroase şi să ne încălzim la soarele mai de la sud, de prin zona Mediteranei.

Astfel, acum doi ani am fost pe Costa del Sol, despre care am scris aici, iar anul trecut pe Costa Brava, în zona Barcelonei, despre care am scris aici

Pentru anul acesta am început căutările încă din octombrie, prilej cu care am constatat o mai bună organizare, din punctul de vedere al informaţiilor, dar şi al modului în care acestea sunt oferite, privind Programul pentru Seniori, prin care doream să plecăm.

Touroperatorul care a câştigat în acest sezon licitaţia privind programele pentru seniori şi-a luat treaba în serios, a lansat un sait special destinat şi a venit cu oferte noi şi interesante. Pentru cei interesaţi, trebuie să spun că, toate celelalte oferte din această categorie, în afara celor ale grupului din care face parte şi acest touroperator nu sunt decât imitaţii şi clone, care nu sunt neapărat mai rele (preţurile fiind, în principiu aceleaşi), dar nu beneficiază de suportul oferit la faţa locului de touroperatorul respectiv, asta putând uneori să fie un avantaj (vezi review-ul meu despre Costa del Sol).

Cum spuneam, touroperatorul a venit cu o ofertă diversificată, din care ne-a atras atenţia în mod special cea pentru Coasta de Azur, despre care a scris Michi în review-ul de aici şi următoarele şi la care ne-am înscris la începutul lunii noiembrie, pentru plecarea din 31 ianuarie.

În preţul sejurului sunt incluse următoarele servicii:

- transport cu avionul

- transfer aeroport–hotel–aeroport

- 7 nopţi de cazare la hotel 4 stele

- mic dejun + cină + 1 pahar de apă şi vin la masă

- o excursie gratuită de o jumătate de zi

- asistenţă turistică pentru întreaga perioadă

La începutul lui decembrie, am primit chiar o veste bună, cum că, în locul hotelului Castellaro Golf Resort, vom sta la Hotel Riviera dei Fiori, care nu este izolat, ca primul, ci este situat chiar pe malul mării, la vreo 15 km de San Remo. Am dar repede o raită pe saitul hotelului şi ce am văzut acolo m-a bucurat foarte mult.

Dar, cum o bucurie nu durează niciodată mai mult, a venit şi ştirea proastă. Pe 8 ianuarie, un e-mail de la touroperator, ne anunţă că

Exprimarea le aparţine celor de la agenţie.

Evident, asta ne-a dat peste cap toate planurile pe care le făcusem. Iniţial, prima reacţie a fost aceea de a renunţa definitiv la plecare. Apoi, ne-am gândit să mergem pe cont propriu (am găsit bilete la Blue Air cu vreo 250 €, dus-întors două persoane!). În final, după vreo două zile de derută, ne-am hotărât să mergem tot cu aceeaşi agenţie, la o dată decalată cu două săptămâni, într-o altă destinaţie, care, ce e drept, ar fi fost prima alegere, dacă oferta ar fi rămas cea din anii precedenţi. Unde am hotărât să mergem? Ei bine, în Sicilia.

Ni s-a confirmat că sunt locuri disponibile, după care au urmat câteva zile cu emoţii, până la confirmarea plecării, pentru că nu ştiam dacă se vor strânge minim 20 de turişti dornici să viziteze Sicilia la jumătatea lunii februarie.

În legătură cu acest număr minim de turişti care să alcătuiască grupul, trebuie să spun că asta ne-a mirat foarte mult, pentru că, pe Costa del Sol fusesem doar eu şi soţia (am fost singurii români din hotel), iar pe Costa Brava grupul a fost format din doar 10 persoane, astfel că această condiţie, despre care, de altfel, nu ni se spusese nimic până la anularea plecării, ne-a mirat foarte mult.

Explicaţiile agenţiei au fost mai mult decât penibile: că, vezi-doamne, nu pot angaja serviciile hotelului pentru un număr prea mic de persoane...

Păi, pentru două, cum a fost posibil acum doi ani? am întrebat...

Probabil agenţia intermediară a fost una de la faţa locului mi s-a răspuns.

Şi care e problema, voi nu puteţi face la fel?

N-am mai primit niciun răspuns.

Adevăratul răspuns l-am aflat ceva mai târziu.

Touroperatorul respectiv câştigă un procent foarte mic din costul programului propriu-zis (aşa a câştigat licitaţia!). Câştigul cel mare vine din organizarea excursiilor opţionale, pe care agenţia română le organizează în paralel şi la concurenţă cu agenţiile locale şi cum dacă grupul este mic nu se pot organiza astfel de excursii, agenţia renunţă la a mai organiza întregul sejur.

Este drept că, pentru românii neştiutori de limbi străine este de preferat o excursie cu ghid român, dar de ce această limitare drastică, nu am înţeles, mai ales că aveam şi exemplul sejururilor anterioare...

În sfârşit, asta a fost.

Iniţial, plecarea era anunţată pentru dimineaţa de sâmbătă 16 februarie, dar în final am fost anunţaţi că plecarea va fi după-amiază. Am lăsat maşina în parcarea de lungă durată de lângă pasarela de pe DN1 de la intrarea spre aeroport (după experienţa neplăcută de anul trecut, am renuţat la "serviciile" parcării de lungă durată a aeroportului Otopeni) şi ne-am întâlnit în holul aeroportului cu reprezentantul agenţiei, care ne-a dat biletele de avion şi celelalte documente necesare, ne-a urat drum bun şi ne-a lăsat de capul nostru.

Am făcut check-in-ul şi ne-am îndreptat spre poarta de îmbarcare a cursei Blue Air spre Catania. În timp ce aşteptam deschiderea porţii, am aflat, fără să vreau, care mai este "piaţa" asistentelor sociale şi cum sunt ele exploatate în Italia, din numeroasele discuţii pe această temă, ce se încrucişau din toate părţile. Astfel, am aflat că, pentru îngrijirea unui bătrân poţi primi 5-7 sute de euro, plus casă şi masă.

Al meu e bun, are 84 de ani, dar se spală singur... spune cineva.

Cât câştigi? întreabă o voce.

Opt vine răspunsul.

Aaa, e foarte bine!

Bine, pe naiba, că e familie! Mă scol la 6 dimineaţa, le dau să mănânce, duc copiii la şcoală, fac curăţenie, le spăl... se vaietă tânăra, absolventă probabil a unei şcoli de asistente medicale, sau de asistenţă socială.

Pentru asta, ar trebui să-ţi dea o mie. Oricum, tot mai bine decât pe şase sute de lei, cât primeam la serviciu când lucram în ţară... trage concluzia o femeie între două vârste, după care continuă, adresându-i-se altei tinere, pare-se începătoare:

Vezi, să fii atentă că e (!) unii care te angajează de probă şi dup-aia te-aruncă ca pe-o cârpă. Să faci contract şi să fii atentă ce scrie în el...

Alţii se ocupă cu îndesarea bagajelor de mână unele în altele, ca să rămână unul singur, la gabaritul acceptat. Asta de când Blue Air-ul s-a hotărât să pună piciorul în prag şi să aplice regulamentul, că ajunseseră românii noştri să-şi ia cu ei în avion chiar baloturi uriaşe, de pus în cală, de lene să nu stea să aştepte descărcarea bagajelor când ajung la destinaţie.

În sfârşit, decolăm. Zborul decurge fără probleme şi în două ore ajungem la destinaţie. La bagaje ne întâlnim şi cu ghidul agenţiei, altul decât cel de la plecare, care venise odată cu noi. Suntem în total 15 turişti "seniori". Mai exact, doar 13 ne încadram la această categorie, doi fiind fiul, respectiv nora unei perechi de seniori. Toţi, "oameni serioşi": un profesor de la Construcţii, din Bucureşti, cu soţia, un profesor de la universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad, un inginer pensionar cu soţia, doi medici (soţ şi soţie) de la Spitalul Judeţean Argeş, un om de afaceri (agricole) din Năsăud, cu soţia, cei patru amintiţi mai sus şi noi.

Ieşim din aeroport şi ne îndreptăm spre autocarul ce urma să ne ducă la hotel. Între timp, se lăsase seara, astfel că, pe distanţa de vreo 60 de km, de la aeroport la hotel nu prea am văzut mare lucru, doar aglomeraţia de pe autostrada-centură a oraşului Catania.

Hotelul ce ne-a găzduit şi despre care am să scriu un review separat, Hotel Sporting Baia se află practic pe plaja golfului staţiunii Giardini Naxos, la doar câţiva km de staţiunea Taormina, un sinonim politicos al Sodomei, aşa cum a numit-o un obscur scriitor englez din secolul al XX-lea, care a avut strânse legături cu Italia.

Cazarea s-a făcut rapid, am mers apoi să mâncăm de seară, după care ne-am întâlnit cu toţii, inclusiv ghidul, pentru stabilirea planului de bătaie.

În oferta agenţiei sunt şi câteva excursii opţionale, copiate după cele oferite de agenţii turistice din partea locului.

Acestea ne-au fost prezentate de ghidul nostru, un tânăr simpatic, absolvent de Teologie pastorală, bine pregătit şi de care am fost toţi foarte mulţumiţi, prilej cu care am constatat că ele difereau într-o oarecare măsură de cele prezentate pe saitul agenţiei. Oricum, diferenţele erau mici şi în avantajul nostru.

Grupul fiind mic şi pus pe plimbare, nu au fost probleme cu organizarea excursiilor, la care puteau apărea dificultăţi dacă numărul doritorilor ar fi fost prea mic. Pe scurt, programul a fost următorul:

- duminică, excursie la Mesina - preţ 60 €

- luni, excursie pe Etna şi vizită în Taormina - preţ 60 €

- marţi, excursie la Siracuza - preţ 40 €

- miercuri, la Palermo - preţ 57 €

- joi, excursie în trei din cele opt oraşe baroce siciliene - preţ 50 €; asta nu era afişată pe saitul agenţiei

- vineri, la alegere, excursie la Agrigento – Valea Templelor - preţ 60 €, sau Turul Maltei - preţ 90 €

- sâmbătă, excursia gratuită pe Riviera Ciclopilor şi vizitarea Cataniei.

Grupul a fost unit, participând (cu mici excepţii, care nu au dus la creşterea preţului) la toate excursiile, până a venit vorba de excursia de vineri, când grupul s-a împărţit în două tabere aproximativ egale. Bistriţeanul a declarat categoric că el vrea să vadă Malta şi nu crede că va mai avea o altă ocazie. A reuşit să strângă doar alţi 6 doritori (inclusiv nevasta), dar asta ducea la un preţ de peste 110 €, aşa că, până la urmă, a rămas singur. Nici nevastă-sa nu l-a mai susţinut, dar ambiţia sa l-a făcut să vadă totuşi Malta. A închiriat o maşină, cu care s-a dus până la Pozzalo, în extrema sud-estică a Siciliei, a lăsat acolo maşina şi a luat feribotul până în La Valetta.

Pentru Agrigento au rămas doar 6 doritori fermi, dar numărul minim pentru organizarea excursiei era de 7 (asta însemnând şi un preţ mai mare), astfel că nici această excursie nu s-a mai organizat. În final am rămas doar patru amatori de vizitat Agrigento, astfel că m-am dus la recepţie şi m-am interesat cum am putea ajunge acolo. O variantă era pe cont propriu, închiriind o maşină (preţul minim, 60 €/zi), dar până la urmă am rezolvat cu o agenţie din Taormina, care a mai găsit 10 nemţi doritori de plimbare, astfel că am ajuns la Agrigento cu un microbuz de 16 locuri, însoţiţi de un ghid vorbitor de germană şi engleză. Excursia ne-a costat cu 5 € de persoană mai puţin decât preţul minim în varianta românească şi a meritat toţi banii, mai ales că în program a fost inclusă şi vizita la Villa Romana del Casale, din localitatea Piazza Armerina.

Despre aceste excursii şi ce am văzut merită să povestesc în detaliu, astfel că nu mă voi referi mai mult la ele aici.

Doar la ziua de joi mă voi referi puţin. La întoarcerea din excursie, în timp ce ne aflam în autocar pe mereu aglomerata autostradă de centură a Cataniei, s-a produs o rupere de nori, cu furtună şi grindină, de nu se mai vedea la zece metri. Între timp, am intrat într-un tunel (sunt destule pe autostrada A18, de pe latura estică a Siciliei), pe care l-am parcurs într-un ritm foarte lent. La ieşire, şoferul a butonat puţin telefonul său inteligent, a intrat pe Facebook şi i-a arătat ghidului un filmuleţ (l-am văzut şi eu, că stăteam în faţă :))) care arăta piaţa Domului, din Catania, plină de apă. Într-un colţ, o maşinuţă abia se mai zărea, aproape complet acoperită de apă.

La ieşirea din tunel, furtuna trecuse, dar un alt spectacol ne-a apărut în faţa ochilor. Pe pantele abrupte ale Etnei, scurgându-se de la 4000 m, se zăreau, roşii, două râuri de lavă. Vulcanul se trezise la viaţă! A doua zi, dimineaţa, vineri, terasa camerei de la hotel era acoperită cu cenuşă vulcanică...

Sâmbătă, după micul dejun, ne-am luat rămas bun de la gazde, ne-am urcat în autocar şi am început ultima excursie a sejurului (nici urmă de inundaţia de cu două zile înainte). Ea s-a sfîrşit la aeroport, unde la ora 19:30 era prevăzută decolarea. Aveam locurile (aceleaşi ca la ducere) rezervate de către agenţie, pe rândurile din faţă. Ne-am ocupat fiecare locul corespunzător, am ascultat mai mult sau mai puţin atenţi instructajul făcut de stewardesă, pentru acel caz "puţin probabil", când oricum acest instructaj e inutil, avionul s-a pus în mişcare şi s-a îndreptat spre capătul pistei, gata de decolare.

În acest moment, când toţi se aşteptau să audă zgomotul crescător al motoarelor, o voce ne anunţă în difuzoare:

Vă vorbeşte căpitanul aeronavei. Din cauză că Etna a început să erupă puternic, spaţiul aerian al Cataniei a fost închis. Ca urmare, ne vom întoarce la locul de îmbarcare, până la noi ordine.

Peste cinci minute, coboram din avion şi priveam cu uimire un spectacol pe care-l văzusem doar în filme. Într-adevăr, Etna se trezise şi scuipa spre înalturi un jet de lavă. Altceva decât ce văzusem cu două seri în urmă, când vulcanul îşi revărsa liniştit lava, din preaplinul măruntaielor pământului. De data asta, spectacolul arăta precum un joc de artificii, privit de la depărtare.

Nimeni nu ştia nimic, reprezentanta Blue Air se văieta că nu ştie ce să facă, pentru că nu i s-a mai întâmplat aşa ceva, lumea era îngrijorată, unii chiar au renunţat la călătorie şi au cerut banii înapoi.

Alte două curse au fost suspendate concomitent cu a noastră. Lufthansa şi-a trimis imediat pasagerii cursei pentru Monaco la hotel, în timp ce pasagerii cursei interne Alitalia spre Milano, rămân în aşteptare, ca şi noi. În aceste momente, fiecare se gândeşte la diferenţele dintre o companie low cost şi una "mai scumpă".

În difuzoare, o voce cheamă o pasageră de la cursa Blue Air, care este anunţată că, în timpul descărcării bagajelor, i s-a pierdut căţelul, care a scăpat din cuşcă şi a fugit pe pistă. După ceva timp, în ciuda previziunilor mele, apare şi căţelul cu pricina, un caniche alb, recuperat de către copilotul cursei, transformat de nevoie în hingher :)).

Doctorul se apucă să spună bancuri, lucru pe care l-a făcut mai mereu. Apoi începe să-şi aducă aminte de evenimente similare din călătoriile făcute cu diferite prilejuri. Cea mai amuzantă poveste este una petrecută tot în Italia, în timpul unei greve, când era împreună cu un medic foarte cunoscut (cu ochi exoftalmici), care apare din când în când pe la televizor.

Cum stăteam noi pe o bancă, în aşteptarea rezolvării problemei, la un moment dat se apropie de noi un tip şi spune colegului: Bre, matale eşti ăla de-i ies ochii din televizor?

În ciuda atmosferei apăsătoare, de îngrijorare, toţi cei din jur au izbucnit într-un hohot de râs. Şi doctorul a ţinut-o tot aşa, încât şi duduia care plângea pe un scaun din apropiere a schiţat un zâmbet.

Aparatul dozator a epuizat toate sticlele de apă, iar cei care vindeau sandvişuri şi-au făcut planul pe o săptămână.

Şi când cota speranţelor ajunsese la minim, minunea s-a întâmplat: la 22 fără un sfert, suntem anunţaţi că ne vom îmbarca peste un sfert de oră. Şi în ciuda îndoielilor, asta se şi întâmplă.

Înainte de plecarea avionului de la locul de îmbarcare, reprezentanta Blue Air urcă la bord, pentru o ultimă privire din capătul culoarului.

Doctorul îi replică: Domnişoară, eşti frumoasă, eşti sublimă, te iubim, da' pleacă dracului de-aici, că ne porţi ghinion... :))

Şi dusă a fost.

În sfârşit, decolăm. Zburăm fără probleme şi ajungem pe Otopeni pe la ora 1, cu o întârziere de aproximativ două ore. Căpitanul cred că a mers ceva mai repede decât de obicei, pentru a mai recupera din întârziere. A fost prima dată când, zburând cu un avion, l-am auzit pe căpitan spunându-ne că zburăm cu viteza de peste 900 km/h.

La Piteşti am ajuns pe la 3 şi jumătate dimineaţa, după ce mi-am recuperat, contra sumei de 177 lei, maşina de la parcarea de lungă durată, unde o lăsasem.

Un sejur care, deşi venit pe nepregătite, a meritat toţi banii!

Plus suplimentul: thrill ca-n filme!

Singura părere de rău a fost că am ratat întâlnirea AFA de la Odorhei. :(

---

VIZUALIZĂRI: 9092 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI