Viata sateasca, impreuna cu Nica

TIPĂREȘTE

Casa memorială „Ion Creangă˝

Încă de când eram la finalul clasei întâi, înălțătoarea ne-a recomandat să citim „Amintiri din copilărie˝. Eu fiind din București și neavând rude la țară, am fost total fascinată de viața de la sat și mi-am dorit mult să văd pe unde și-a petrecut Ion Creangă copilăria. Iată că abia vara trecută am reușit sa ajung în județul Neamț, la Casa memorială „Ion Creangă˝. Am ajuns acolo din greșeală, noi căutam de fapt mănăstiri ctitorite de Ștefan cel Mare. Am văzut un indicator care semnaliza faptul că în apropierea noastră se află și acest punct de interes. „Trebuie sa mergem!˝ i-am zis soțului și el a parcat la vreo 20 de metri de intrarea în „casă˝. Întâmplarea a făcut că eu am coborât din mașină și el s-a întors sa o mai mute puțin, că i se părea prea în drum și în acel timp, o călugăriță foarte bătrână a venit la mine să mă întrebe încotro mergem și dacă putem să o ducem si pe ea în Comuna Păstrăveni, la vreo 10 minute de condus. Eu i-am zis că da, dar întâi vrem să ii vedem casa lui Ion Creangă. Ea a intrat cu noi și a făcut pe acolo pe ghidul. Biletul de intrare era 1 leu, din câte îmi amintesc.

Să vă povestesc cum a fost: prima poartă pe care am intrat, era de fapt, intrarea într-un parc tematic. Acolo erau reconstituite câteva din poveștile lui Ion Creanga. S-au folosit păpuși, o căruță, au reconstituit chiar și odăi tipice zonei. Am fost impresionată și am simțit si eu atmosfera „de țară˝, cea pe care doream să o simt încă de la sfârșitul clasei întâi. Erau tot felul de obiecte atârnate pe pereții improvizați, dar cred că pozele sunt cele mai bune pentru a vă arăta cât de frumos era totul realizat.

La fiecare „scenă˝de poveste, călugărița ne făcea rezumatul poveștii. Era o drăguță.

După ce am ieșit de acolo (și soțul a observat că măicuța căra cu dânsa o sacoșă grea și s-a oferit să o ajute), am mers la casa propriu-zisă a lui Ion Creangă. Acolo am mai plătit ceva la o casă de bilete (parcă in jur de 4-5 lei) și am intrat în casă. Am înțeles că multe dintre obiectele de acolo chiar au aparținut familiei Creangă (nu numai casa). Măicuța „noastră˝ voia să înceapă să ne citească tot ce scria pe panourile de acolo, explicațiile. I-am povestit si eu ei că Ion Creangă a fost răspopit că a împușcat o cioară. Nu știa despre acest aspect și se amuza.

După ce am plecat de acolo, am urcat-o pe călugărită în mașina noastră ca să ne explice încotro și cum să mergem să o ducem „acasă˝. Ce a urmat apoi, e de-a dreptul captivant și vă voi povesti în următorul review, dar ca să vă spun exact despre ce este vorba, ei bine, am ajuns la Schitul Sfânta Parascheva, sat Rădeni, comuna Păstraveni...

P. S. Acesta este primul meu review scris cu tastatura românească, primită de la voi! Sper să mă obișnuiesc repede cu ea.

---

VIZUALIZĂRI: 1820 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI