Transfagarasan si Transalpina in trei zile

TIPĂREȘTE

Am plecat din Alexandria la ora 6:00 dimineata. Urma sa fie un weekend foarte activ cu vizitarea in trei zile a unor zone turistice aflate pe traseul urmator: Transfagarasan, o parte din Valea Oltului, Voineasa - Vidra, Transalpina, Pestera Polovraci - Cheile Oltetului, Horezu.

Prima oprire a fost la Manastirea Curtea de Arges. Impresionanta ctitorie. Noi am ajuns pe la 8:30 si erau foarte putini vizitatori. Cand intri in Manastire te cuprinde o stare de liniste sufleteasca si smerenie, te simti mai aproape de Dumnezeu, iti promiti ca vei fi mai bun si iesi cu alta gandire de acolo. Mai fusesem aici, dar de fiecare data te incearca aceleasi sentimente.

Am plecat mai departe spre Transfagarasan, oprindu-ne la Barajul Vidrarul. Cand eram mic si am venit prima data aici cu parintii am fost foarte impresionat, ca toti copiii de altfel, de marimea barajului, a lacului de acumulare, dar mai ales de "omul de fier". Si acum am fost impresionat, dar neplacut de data aceasta: gunoaie peste tot, asfaltul sub orice critica, nimic amenajat, se "remarca" indolenta autoritatilor. Doar natura e la fel de frumoasa. Am parasit zona cu un gust amar, urcand spre varful muntelui admirand cu un ochi peisajul incantator iar cu celelalt urmarind gropile din asfalt. Nu am absolut nimic cu argesenii, sunt oamenii deosebiti, am avut multi colegi de liceu de acolo, dar urasc drumurile din Arges. Sa trecem peste acest episod urat.

Am ajuns sus la Lacul Balea. Daca pana la intrarea in tunel a fost vremea a fost cat de cat frumoasa, in partea cealalta am nimerit intr-o ceata de nu vedeam lacul de la doi metri de el. Am mai asteptat o vreme sa se ridice ceata, ne-am potolit foamea cu ceva produse traditionale de la baracile din zona, dar nimic. Ceata persista. Am plecat incet, mai opream din cand in cand sa mai tragem de timp, poate, poate. Dupa vreo 2-3 km surpriza: incepe sa se ridice ceata. Am intors masina rapid si am urcat din nou la Lacul Balea. Doar nu era sa ratam ocazia oferita pe neasteptate. Ne-am plimbat prin jurul lacului, am vrut chiar sa urcam mai sus pe potecute dar ne era frica de starea vremii si am renuntat. Dupa incantarea ochilor cu privelistea extraordinara, am continuat coborarea, urmatoarea oprire fiind la Cascada Balea. Aici am facut o plimbare de-a lungul paraului dar in scurt timp a inceput ploaia si a trebuit din nou sa ne retragem la masina.

Toata zona este deosebit de frumoasa. Este natura la ea acasa. Noi suntem oaspetii, iar ea ne primeste cu bunavointa. Suntem obligati s-o respectam cum se cuvine. Cine nu a fost acolo trebuie sa se duca neaparat, cine a fost sigur revine.

Am continuat coborarea pana aproape de baza muntelui, unde se termina zona impadurita, am facut stanga pe un podet si am cautat cazare. Sunt mai multe pensiuni acolo, chiar pe marginea raului. Am gasit o camera libera la o viluta, nu stiu cum se numea ca nu scria, era nou construita, cu 100 lei. Pozitionare excelenta: la 10 metri de vila curgea raul, in jur multa vegetatia, iar despre liniste nu mai spun.

Am dovedit pe marginea raului o sticla de vin rosu de-am zis ca nu e adevarat ce mi se intampla.

A doua zi: plecarea spre Valea Oltului cu destinatia Voineasa - Vidra. Drumul foarte bun pana la Brezoi, apoi acceptabil pana la Vidra. In Voineasa am oprit doar pentru masa si cateva cumparaturi, statiunea nemaifiind ce a fost candva. Am continuat pana la Vidra. Aici acelasi lucru: ca statiune: zero - ca peisaj: 10 cu felicitari. Lacul este minunat, padure de jur-imprejur: frumos de tot. Inca o data natura iese invingatoare contra omului.

Mai departe am mers pe un asfalt nou-nout pana la Obarsia Lotrului, unde am facut stanga spre Transalpina, de asemenea proaspat asfaltata. Dupa cativa Km incep serpentinele: stanga-dreapta, stanga-dreapta, de zici ca nu se mai terminau, urci cu viteza a doua, motorul, turat aproape la maxim, urla - deh, Logan 1.4 mpi :) - dar nu se da batut. Ca o paranteza: am crezut ca o sa ma chinui cu el pe acolo din cauza rampelor cu grad mare de inclinatie si a aerului rarefiat, dar fara sa-l laud, s-a descurcat de minune. Motorul pe benzina trage bine la turatii inalte.

Sa revenim. S-au terminat serpentinele si am ajuns intr-o zona deschisa dar din pacate vedeam foarte putin din peisaj din cauza cetii: cand aparea, cand mai disparea. Oricum partea cu adevarat spectaculoasa avea sa inceapa cu serpentinele spre Pasul Urdele: locul cu cea mai inalta soseaua din Romania: 2145 m. Ajuns aici deja te simti deasupra Romaniei. In toate partile priveliste este unica, te lasa fara rasuflare, fara cuvinte. Pur si simplu nu-ti vine sa crezi ca exista asa ceva la noi in tara. Absolut fascinant. Din nou fotografiile reusesc mult mai bine sa surprinda si sa redea natura salbatica.

Continuam cu o coborare usoara spre Varful Papusa, apoi urmeaza alte serpentine pana aproape de Ranca. Si aici zona e frumoasa, dar statiunea era in mare parte in constructie, si iti da o senzatie de santier. Am dormit si aici o noapte dupa care am continuat drumul spre Polovragi, unde am vizitat Manastirea, Pestera si Cheile Oltetului, descoperind si aici locuri minunate. Cheile Oltetului chiar merita vizitate. Ne-a placut mult acolo.

Dar timpul nu mai tinea cu noi, asa ca am plecat mai departe spre Horezu, ne-am abatut putin pana la Govora si am continuat inspre Pitesti si apoi acasa.

Au fost trei zile pline in care ne-am bucurat de frumusetea locurilor vizitate, intelegand ca trebuie sa protejam si sa respectam tot mai mult natura inconjuratoare.

---

VIZUALIZĂRI: 3526 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI