Italia - de la nord la sud si invers

TIPĂREȘTE

In 2010, cand am plecat in Italia, n-a fost nici pentru prima si nici pentru ultima oara cand ajungeam in aceasta tara. Ma bucuram insa ca, in sfarsit, aveam ocazia sa vad in intregime tara care m-a fascinat intotdeauna prin arta si frumuseti naturale si puteam sa-i dedic 17 zile numai ei. Desigur, calatorind cu autocarul, fara a trece impasibili prin Ungaria si Austria, cu multe popasuri, pana sa punem piciorul in cizma italiana trecusera deja doua zile. Pentru ca aleseseram cel mai complet program "Sicilia - Toata Italia" era pacat sa ignoram oportunitatea unei optionale de o zi in Malta, asa ca am rapit Italiei inca una din zilele alocate initial.

Am plecat din Bucuresti pe ruta Pitesti - Ramnicu Valcea - Sibiu - Deva - Arad, un traseu pe care l-am facut de fiecare data la iesirea prin vestul tarii. Prin punctul de frontiera Nadlac, am intrat in Ungaria si am mers intins pana la Budapesta. In micul orasel Mako am privit din mers piedestalul pe care troneaza o imeansa ceapa rosie. Pentru ca ceapa care se cultiva aici a adus localitatii recunoastere internationala la expozitiile din Viena si Bruxelles, in centru a fost inaltat un monument dedicat acestei legume. Cazarea la Budapesta s-a facut in Hotel Drive Inn 2*, unic in felul lui. Mi-a fost repartizata o camera inzestrata cu tot confortul, dar foarte mica. Intr-un colt era lavoarul, incaperea baii servind doar pentru dus si toaleta, iar cele doua paturi erau suprapuse, cu indicatia - scrisa pe marginea patului - ca in cel de sus sa nu fie culcati copii sub 6 ani.

A doua zi, dupa micul dejun, strabatand capitala Ungariei si privind din mers Parlamentul, cladirile vechi si podurile de peste Dunare, am plecat spre Austria. In Viena, frumoasa capitala a Austriei, orice program turistic include un tur cu autocarul pe Ringul Vienez - renumitul bulevard circular. Am revazut Muzeul de Arta, Observatorul astronomic, Statuia Radetzky, Opera, Piata Maria Tereza, Parlamentul, Primaria, Universitatea si chiar faimoasa roata care intr-o rotatie de 20 de minute, ofera celor cu mai mult timp disponibil posibilitatea de a admira de la inaltime, panoramic, orasul imperial.

Intr-o plimbare de numai o ora, Palatul Hofburg si Catedrala Sf. Stefan au fost vazute atunci doar exterior. Doi ani dupa aceea, am avut prilejul sa vizitez Palatul si Muzeul Sisi, sa vad minunatiile artistice din interiorul Catedralei Sf. Stefan si Bisericii Sf. Petru, ba chiar sa ascult si muzica de orga.

Unul dintre cele mai frumoase popasuri pe teritoriul Austriei a fost cel de la Vörthersee, un lac lung, marginit de piscuri montane care se oglindesc in apa. Aici am servit masa, o masa buna, incheiata cu sucuri naturale proaspete.

Pe un drum frumos, din ce in ce mai frumos, strabatand munti cu multe tuneluri si viaducte, am continuat spre Italia, iar la ora 23.15 am ajuns in Padova, la hotelul care ne-a oferit cazare pentru o noapte.

Prima zi in Italia a inceput cu un mic dejun destul de matinal servit in restaurantul hotelului si amanand vizitarea principalelor atractii ale Padovei pentru intoarcere, am plecat spre Venetia.

Din Piazza Tronchetto, pe Canal Giudeca, ne-am deplasat cu vaporasul pana in Piazza San Marco. Basilica San Marco si Palazzo Ducale, Ponte dei Sospiri (Puntea Suspinelor) si Ponte di Rialto sunt cele care atrag inca multimi de turisti din intreaga lume. S-a scris despre acestea si inca se va mai scrie, iar eu nu vreau sa adaug decat ca pentru a gusta mai mult din farmecul orasului laguna, am luat un asa-zis taxi, de fapt tot o ambarcatiune (de 15 locuri) si am strabatut intregul Canal Grande tur-retur. Palatele si vechile cladiri mancate de ape, cu iz de mucegai dar lustruite pe alocuri pentru a impresiona pe turisti, zgomotul de motor si mirosul puternic de motorina arsa… o gama diversa de factori poluanti! Daca la toate acestea adaug faptul ca am vazut Basilica San Marco si intreaga piata inundate de apele tulburi, cu miros de statut, care refulau intinzandu-se peste tot si intrandu-ne in incaltaminte, veti intelege de ce nu pastrez Venetiei una dintre cele mai frumoase amintiri. Am ramas cu impresia ca Venetia este frumoasa doar in mintea romanticilor, la asfintit cand zidurile igrasioase se vad mai putin sau in carnaval cand din cauza aglomeratiei nu se vede decat… aglomeratia. Pozele si cateva impresii le puteti gasi aici.

Bologna, orasul roscat care prin culoare mi-a amintit de Marrakesh, este cel mai mare oras din regiunea Emilia-Romagna din nordul Italiei si un important centru cultural, cu multe cladiri vechi si biserici monumentale. In Piazza del Nettuno troneaza o fantana din sec. XVI cu un grup statuar infatisandu-l pe Neptun inconjurat de heruvimi si sirene. De asemenea, tot aici se afla Palazzo Comunale o cladire medievala care are deasupra portii de la intrare statuia Papei Grigore al XIII-lea, nascut in Bologna. Renumite sunt turnurile inclinate, doua dintre putinele ramase din evul mediu, perioada in care familiile nobile se intreceau in a inalta astfel de constructii. Din cauza terenului slab, unele s-au daramat, altele continua sa existe inclinandu-se tot mai mult.

Basilica di San Petronio, dedicata patronului spiritual al orasului, o catedrala gotica inceputa in 1390 ale carei lucrari de constructie au durat mai multe secole, cu fatada inca neterminata, este cea mai mare biserica din Bolognia. Interiorul simplu, fara ornamente, adaposteste nu mai putin de 22 de capele.

Ceva mai departe de centru se afla Basilica di San Francesco inceputa in 1236, mareata si sobra, la intrarea careia - chiar din strada - pot fi vazute cateva monumente funerare suspendate.

In ziua urmatoare ne-am inceput programul de vizite in San Marino, micul stat cu guvern propriu aflat in interiorul Italiei. Mai intai am participat la o degustare de vinuri si lichioruri la un magazin specializat, gestionat de moldovenii de peste Prut, apoi ne-am continuat vizita in oraselul cocotat pe Monte Titano, am asistat la ceremonia de schimbare a garzii la palat si ne-am plimbat prin Piazza Garibaldi, pe langa zidurile istorice ale orasului, privind turnurile si vitrinele micilor magazine cu suveniruri.

Dupa o deplasare pe ruta Pesaro - Cagli, curand am ajuns la Assisi, orasul sfant cu cele doua biserici suprapuse, cu mormantul Sf. Francisc si frescele lui Giotto infatisand scene din viata sfantului. Este atata maretie si atata somptuozitate la Bazilica di San Francesco cu arcadele ei impunatoare incat am ramas cu impresia ca nu poate exista un loc la fel de incarcat de spiritualitate. Trebuie sa mai mentionez ca aici am vazut pentru prima oara toalete (foarte multe si foarte bine intretinute, la dispozitia miilor de turisti), la care accesul contra taxei de 0,60 euro/pers. se face cu eliberare de bon fiscal.

Deoarece ne astepta un drum lung, ansamblul arhitectural de la Bazilica di San Francesco a fost singurul obiectiv vizitat in Assisi.

Ne-am continuat drumul si la ora 23.30 am ajuns la Napoli, un oras aglomerat si zgomotos, cu o veche faima nu tocmai buna. Asezat pe coasta, la golful cu acelasi nume, Napoli este totusi unul dintre cele mai frumoase orase din Italia.

Desi mi-am propus ca in acest review sa trec in revista doar localitatile si obiectivele vizitate, iar la cazari sa nu fac referire, se impune o exceptie in cazul hotelului care ne-a gazduit o singura noapte in Napoli. Aglomerarea urbana sau cine stie ce alt motiv, a facut din acest hotel unul cu totul particular in opinia mea. Receptia se afla nu la parter, asa cum suntem obisnuiti, ci la etajul 5. Cu un singur lift (si acela prea putin incapator), cu bagajele dupa noi, am urcat toti cei aproape 50 de turisti in speranta ca vom intra cat mai curand in posesia cheilor. Mie mi-a fost repartizata o camera la etajul 4. Asadar, am coborat un etaj si am ajuns in cele din urma la camera. Nici n-a mai contat confortul. Eram in camera! Am facut in graba pregatirile strict necesare si am dat stingerea la ora 1.00. A doua zi in zori, la ora 5.30, ne-am trezit si ne-am prezentat cu bagajele la autocar, pregatiti pentru o scurta vizita in oras si pentru o croaziera in Insula Capri.

Pentru vizitarea orasului Napoli n-am alocat in cursul diminetii prea mult timp. Tinta noastra era portul din Sorento si imbarcarea pe vaporas pentru Capri.

Dintre cele trei insule din golful Napoli, Capri este cea mai cautata nu numai de turisti, simpli privitori, dar si de oamenii cu conturi serioase in banci care atrasi de clima blanda si de vegetatia luxurianta si-au construit aici vile elegante. Am fost informati ca Sofia Loren este numai una dintre celebritatile care au aici o casa de vacanta. Cei care vin in Capri cu ferryboat-ul o fac in special pentru Grotta Azzurra, o pestera pe malul stancos, deosebit de frumoasa, inundata de apele ireal de albastre ale marii. In locul aglomerarii orasului cu stradute inguste, in panta, cativa dintre noi am optat pentru o croaziera (14 euro/pers.), ocazie cu care am admirat si fotografiat nu numai Grotta Azzurra, ci si intreg tarmul cu formatiuni stancoase, deosebite, din jurul insulei.

Abia la intoarcerea in Napoli autocarul a oprit putin in Piazza Garibaldi, apoi am continuat pe Corso Umberto I spre Piazza Plebiscito, in orasul vechi, cu biserici si strazi medievale. Patru sunt obiectivele care pot fi admirate in aceasta zona. Noi le-am vazut pe toate doar exterior. Castel Nuovo, datand din sec. XIII, masiv si impunator, este o fortareata care gazduieste intre doua dintre turnurile sale un Arc de Trumf foarte frumos ornamentat, singurul arc construit la intrarea intr-un castel. Teatro San Carlo, cel mai mare teatru de opera din Italia si unul dintre cele mai frumoase din lume, precum si Galleria Umberto, foarte asemanatoare celei din Milano, reconstruita in urma distrugerilor din cel de-al doilea razboi mondial, se afla in aceeasi zona. Palazzo Reale, decorat cu opt statui, poate fi vizitat si cu siguranta merita vazute comorile din interior. Ne-am petrecut restul timpului numai in zona portului pentru ca la ora 18.00 urma sa ne imbarcam pentru Palermo. Cum a decurs calatoria de o noapte pe Marea Tireniana pana in cea mai mare insula din Mediterana, precum si urmatoarele trei zile petrecute in Sicilia si Malta am povestit aici si aici, asa incat nu mai revin.

Incheindu-ne turul in Sicilia, dupa traversarea stramtorii Messina, ne aflam din nou pe continent.

Ziua de vineri, 17 septembrie 2010, cea de-a noua din circuitul nostru, a fost programata pentru Pompei, orasul ingropat in anul 79 d. H. de revarsarea incandescenta a vulcanului Vezuviu. Am fost intampinati de un ghid local care ne-a plimbat prin tot orasul-ruina vorbindu-ne despre maretia de odinioara a unei asezari cu strazi pavate si trotuare largi, cu magazine, piete si case confortabile, cu un stadion, doua teatre, temple, bai si chiar bordeluri. Pe o caldura sufocanta, intr-un spatiu larg expus soarelui, am vazut ceea ce a mai ramas din vechiul oras. Am aflat ca se pot face ascensiuni pe Vezuviu, autobuzele ducand permanent turistii curiosi pana in apropiere de unde mai au de facut doar o drumetie de 20 de minute. Chiar daca nu era foarte complicat, noua ne-a fost refuzata aceasta optiune, de altfel neinclusa in program. Pentru ca facuseram cu o zi inainte o ascensiune pe vulcanul Etna (vezi impresii) si pentru ca aveam de strabatut o cale lunga pana in seara, nu am vazut Vezuviul decat de la distanta.

A urmat un drum de patru ore pana la Roma. Cazarea s-a facut intr-un hotel bun, la periferie, dar in apropierea unui supermarket bine aprovizionat. Ne-am bucurat pentru acest amanunt dat fiind ca aici urma sa ramanem trei nopti. In definitiv, Roma si Vaticanul nu se pot vizita in cateva ore! Pentru ca nici pentru a povesti despre acestea nu sunt suficiente cateva randuri intr-un review de prezentare generala, sper sa pot reveni cu detalii in review-uri viitoare.

Dimineata, dupa micul dejun, am plecat de la hotel cu autobuzul, dupa care am continuat cu metroul pana in apropiere de Vatican. Am fost asteptati de ghidul local, ni s-au inmanat castile care s-au dovedit a fi foarte utile si ne-am inceput vizita cu Muzeele Vaticanului incarcate cu antichitati, fresce si tapiterii minunate. Basilica di San Pietro, cea mai mare biserica din lume, o splendoare arhitecturala, este in acelasi timp muzeu si mausoleu. Pe cine n-ar impresiona celebra Pieta a lui Michelangelo, mai ales daca pana atunci n-a mai vazut-o decat in fotografii? Delicata sculptura in marmura se afla in dreapta, imediat dupa intrare. Sau cine poate ramane impasibil in fata statuii de bronz a Sf. Petru aflata la capatul naosului? Mormantul Sf. Petru avand alaturi mormintele unor papi, se afla sub altarul principal. Demn de mentionat pentru talentul lui Bernini este Baldachinul de bronz situat in biserica, langa altar.

Cappella Sistina, reprezinta triumful artei care a reunit aici talentul mai multor artisti de renume. Peretii impodobiti cu picturile lui Botticelli, Pinturiccio si Ghirlandaio si bolta cu tabloul Creatiei realizat de Michelangelo acum mai bine de 500 de ani, fac din Cappella Sistina un loc vesnic intesat de admiratori. Aici grupurile se intrepatrund, oamenii - cu privirea indreptata spre bolta - se pierd unii de altii si raman singuri in contemplare. Doar anuntul de reunire a grupului, afara, venit imperativ prin casti, m-a trezit la realitate.

Am parasit Piazza San Pietro si fastul Vaticanului si ne-am indreptat, pietonal, spre Castel Sant Angelo. De pe Ponte Sant Angelo, foarte frumos decorat cu statui, am admirat zidurile fara ferestre ale grandioasei cetati medievale. Pentru ca incepuse sa picure usurel si venise si vremea amiezei, am mers la masa, langa Vatican, la un restaurant unde lucra o romanca. Dupa masa si toata ziua urmatoare le-am dedicat Romei si vestigiilor ei istorice.

Forumul Roman, centrul civic al vechii Rome, acum doar ruine de temple si cladiri publice, Colina Capitoliului si Piazza Venezia, centrul Romei moderne, care se intinde la baza Monumentului lui Vittorio Emanuele, Forumul lui Traian cu renumita coloana pe care sunt si chipuri de daci, Colosseumul, unul dintre cele mai importante puncte de atractie turistica, inconjurat de o sosea cu trafic prea intens, toate au trecut si pe sub ochii nostri.

Mergand pe Via del Corso spre Piazza del Popolo, pe o strada laturalnica, se afla Fontana di Trevi, poate cea mai frumoasa fantana arteziana din Roma. Tot foarte frumoasa este fantana din Piazza Navona. Piazza di Spagna, cu palatul si treptele spaniole era intesata de lume spre seara cand am fost si noi acolo.

Pantheonul, templul dedicat tuturor zeilor Romei antice, decorat de-a lungul timpului de cei mai inspirati maestri, adaposteste in incaperea circulara mormintele lui Vittorio Emanuele II, Umberto I si Rafael. E inutil sa incerc sa descriu ce am simtit aflandu-ma in acest edificiu grandios.

Roma intreaga este un colos de istorie si arta care merita vizitat pe indelete. Nu este suficienta trecerea in goana unui circuit, de aceea sunt de acord si chiar recomand city break-urile in marile orase.

Ultima saptamana a circuitului nostru n-a debutat sub cele mai bune auspicii.

Ne indreptam spre Tivoli unde urma sa vizitam faimoasele gradini de la Villa d’Este, dar le-am gasit inchise. Nu mai conteaza cine si de ce a trecut in program acest obiectiv intr-o zi de luni daca se stia ca este inchis. Sau poate nu se stia? In compensare, dar si pentru ca nevizitand Villa d’Este stateam foarte bine cu timpul, ghida ne-a propus sa mergem la Orvieto, un orasel amplasat pe inaltime, cu o minunata catedrala in centru. Nu intru in amanunte pentru ca despre Orvieto am scris deja aici.

Pana sa ajungem la hotelul modest din Florenta care avea sa ne gazduiasca doua nopti, am mai facut o oprire in Siena. Autocarul ne-a lasat langa Piazza del Campo, o imensa piata centrala, inclinata, de forma unui amfiteatru. Alaturi de Fontana di Gaia din care porumbeii beau apa, am vazut multi sienezi asezati direct pe caldaram, cu laptopuri deschise sau citind. Cea mai mare atractie a Sienei ramane insa catedrala amplasata in Piazza del Duomo, un edificiu maret, cu peretii in dungi de marmura verde, roz si alba. Interiorul impresioneaza prin amvonul foarte dantelat, coloanele dungate sobru in alb-negru si mozaicurile din pardoseala care infatiseaza scene din Noul Testament.

A doua zi dimineata, in Florenta, autocarul ne-a dus de la hotel doar pana langa gara de unde, pietonal, am ajuns in centrul istoric. A fost foarte frumoasa aceasta zi! Vizitele au inceput in Piazza del Duomo, cu cea mai mare biserica din lume, Battisterro, frumoasa cladire octogonala celebra pentru usile sale de bronz, apoi, prin Piazza della Signoria, admirand statuia copie dupa David de Michelangelo, pe langa Palazzo Vecchio si Galeriile Uffizi, am ajuns la Ponte Vecchio care traverseaza raul Arno. La Basilica di Santa Croce, cea mai mare biserica franciscana din lume, situata la cateva sute de metri de Piazza del Duomo, am vazut fresce de Giotto si mai multe morminte de celebritati intre care Galileo Galilei, Michelangelo, Machiavelli, Foscolo, Gentile si Rossini.

La Basilica di Santa Croce am avut parte de doua intalniri la fel de neasteptate: un tanar preot catolic din Bacau care, afland ca au sosit vizitatori romani, ne-a intampinat bucuros si a schimbat cateva vorbe cu noi, iar in fata bisericii ne-a acostat, in vesmant de piranda, cersind, o tiganca din Romania.

Nu voi intra in prea multe amanunte privitoare la vizita in Florenta. Mai multe detalii si cateva imagini gasiti aici.

La Pisa, pe Campo dei Miracoli, am facut un popas de numai 90 de minute. E mult, e putin? A fost suficient pentru a vedea cu ochii nostri o catedrala frumoasa, un baptisteriu deosebit, foarte minutios decorat si mai ales celebrul Torre Pendente, turnul inclinat care inca sta in picioare datorita unor lucrari speciale executate periodic.

Pentru a ajunge la Milano am ales un drum ocolit, prin Genova si Torino pentru ca si aceste orase au ceva de aratat turistilor in goana dupa inedit.

La Genova am oprit in zona portului, cel mai important port din Italia. In orasul de jos, care incepe de langa tarm, pe strazi vechi si inguste, am mers la Duomo sau Catedrala San Lorenzo. Legendele spun ca lacasul a fost fondat de Sf. Laurentiu, pe unul dintre portaluri fiind infatisata scena martiriului acestuia.

Nu departe de tarm se afla Casa lui Cristofor Columb. Este o casa reconstruita pe locul celei originale in care se spune ca a copilarit cel care avea sa devina cel mai renumit navigator genovez. Ne-am petrecut restul timpului rezervat Genovei pe tarm, admirand portul, vechea corabie si La Bolla, o sfera de sticla in interiorul careia cresc plante tropicale.

Torino, capitala Piemontului, un important centru industrial al Italiei, are ce arata turistului contemporan. Am ajuns dupa amiaza, relativ tarziu si ne-am grabit sa prindem deschis la Duomo di San Giovanni cu Cappella della Sacra Sindone care adaposteste celebrul giulgiu din Torino. Am intrat, am vizitat interiorul, dar nu-mi amintesc sa fi vazut giulgiul. Palazzo Reale, fosta resedinta regala, se afla in Piazza Reale, in apropiere de Dom. Bineinteles, la ora aceea nu se putea intra. Ne-am multumit sa privim curtea, statuile si cladirea impunatoare, apoi, pe langa Palazzo Madama, un castel din sec. XV care gazduieste in prezent un muzeu de antichitati, am inceput plimbarea pe Via Roma. Am petrecut o ora pe aceasta strada moderna, cu magazine elegante, pe care italienii ies in grup si canta frumos, acompaniati de instrumente muzicale.

Despre Milano, asa cum l-am vazut eu, am povestit aici. Mentionez ca n-a fost prima si sper ca nu va fi nici ultima vizita facuta aici. Recomand celor care nu au mai vazut capitala modei, Milano, sa nu rateze Piazza della Scala cu statuia lui Leonardo Da Vinci si cu faimoasa La Scala, cel mai important teatru de opera din lume, Galleria Vittorio Emanuele si bineinteles Duomo, aceasta dantelarie de marmura. In Piazza del Duomo porumbeii se vor apropia de voi in speranta unei firimituri de ciugulit. Daca ajungeti si la Castello Sforzesco, fosta resedinta a unei familii conducatoare din evul mediu, merita o mica deplasare pana la Cenacolo Vinciano care adaposteste Cina cea de taina a lui Leonardo Da Vinci. Am inteles ca aici se intra greu, dar cum noi aveam programare facuta prin agentie, am vazut pret de cateva minute celebra lucrare.

La ora 13.00 am pornit spre Verona oras caruia aveam sa-i dedicam doar atat cat era necesar pentru a vedea Piazza Bra si Amfiteatrul roman, al treilea ca marime dintre cele care mai exista si Palazzo Capuleti, apoi casa cu balcon si faimoasa statuie a Julietei lustruita pe un san. Verona este orasul emblematicilor ingragostiti Romeo si Julieta. Chiar daca povestea lui Shakespeare m-a impresionat si pe mine, chiar daca or fi existat cu adevarat cele doua familii rivale, pentru ca s-a dovedit ca povestea celor doi este o fictiune, nu inteleg de ce se inghesuie miile de turisti langa aceste doua cladiri vechi.

Padova este ultimul oras italian in care am poposit in circuitul nostru. Din Prato della Valle, o piata frumoasa in mijlocul careia se afla mai multe statui reprezentand celebritati din Padova, se vede Basilica di Santa Giustina, mareata, dar pe care am vazut-o doar exterior. Basilica di Sant Antonio este asezamantul care face din Padova un important loc de pelerinaj pentru credinciosi. Desi exteriorul nu este atat de maiestuos ca al altor biserici vazute in Italia, interiorul este cu totul deosebit. Aici sunt lucrari semnate de Donatello si alti maestri, deosebit de expresive, precum si ramasitele pamantesti ale sfantului. Langa altarul principal am vazut mandibula si coardele vocale care - se spune - au apartinut lui Sant Antonio.

Cum calatorului ii sade bine cu drumul, ne-am luat ramas bun de la Italia si am trecut in Slovenia. Am ajuns la cazare dupa ora 21.30, la un motel frumos, amplasat in cadru natural, langa hergheliile Lipica.

Cu o vizita la Postojnska Jama (vezi impresii), cea mai renumita pestera din Europa, o mirifica lume subterana, am incheiat lista obiectivelor din acest circuit. Am continuat pe autostrada ce trece pe langa Lacul Balaton pana la Budapesta unde am innoptat.

Ultima zi a circuitului a inceput cu aranjarea sistematica a bagajelor in autocar deoarece pe teritoriul Romaniei, in marile orase de pe traseu, trebuia sa ne despartim de unii dintre tovarasii nostri de calatorie, iar predarea bagajelor lor nu trebuia sa ne intarzie prea mult. Oricum, am ajuns la Bucuresti tarziu, dupa miezul noptii.

In final:

Costuri

Pe langa pachetul de baza (695 euro/pers.), suplimentul de single - atunci - a fost 290 euro. Am mai achitat suplimentar 120 euro pentru Venetia (25 euro/pers.), Capri (50 euro/pers.) si transfer Napoli - Palermo, apoi Messina (45 euro/pers.).

Bugetul suplimentar trebuia sa acopere costul servirii mesei (aveam asigurat doar micul dejun), intrarile la obiective si alte cheltuieli personale.

Sfaturi

Pentru cazarea de o singura noapte pe vapor, spatiul fiind restrans, e bine sa se ia in cabina doar un mic bagaj cu strictul necesar. Acesta trebuie pregatit cu o seara inainte pentru ca in cursul zilei nu mai aveti acces la bagajele mari.

In transferul la Palermo, pe vapor, nu se ofera mic dejun, de aceea este bine sa aveti mici provizii alimentare.

Apa, in recipiente rezonabile ca dimensiuni, trebuie sa fie permanent la indemana. In marile situri arheologice am avut intotdeauna nevoie de apa si sepcute.

Pe Muntele Etna este racoare, chiar frig, de aceea este necesara vestimentatie potrivita si incaltaminte in care sa nu patrunda zgura.

La Napoli, oras cu faima in privinta hotilor care actioneaza din mersul scuterelor, trebuie sa fiti atenti. Asta doar am auzit, nu s-a intamplat nici unuia dintre noi.

Daca va plac porumbeii, luati o mana de grau sau lasati sa va cada cateva firimituri! Eu am luat din Romania (si am plimbat in bagaj prin toata Italia) o punguta cu arpacas pentru porumbeii din Piazza del Duomo - Milano. M-au rasplatit pe masura generozitatii mele.

Concluzii

Am strabatut cu autocarul aprox. 6500 km trecand prin opt tari si vazand - grabit si destul de putin - 32 de asezari cu obiective dintre cele mai diverse: vestigii antice, orase medievale, catedrale monumentale, capodopere de arta, morminte de celebritati, piete publice cu fantani renumite, insule frumoase, munti vulcanici, curiozitati.

Oboseala era resimtita adeseori, dar multumirea de a vedea atat de multe locuri era maxima. O documentare inainte si chiar dupa efectuarea circuitului aduce un plus de cunoastere si - de ce nu? - dorinta de a reveni in locurile care ne-au placut cel mai mult. Italia are atat de multe astfel de locuri, iar ele ascund inca atatea necunoscute!

Am prezentat traseul pe scurt, fara a intra in prea multe detalii. Despre unele locuri si obiective am scris deja, iar despre altele, in limita timpului, o voi face in viitor.

---

VIZUALIZĂRI: 5551 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI