Peisaj superb

TIPĂREȘTE

De felul meu nu sunt o iubitoare a iernii si a muntelui, prefer marea si locurile cat mai exotice si indepartate, insa Multele Mic m-a facut sa-mi schimb radical parerea si sa-mi dores sa revin cat de des pot.

Din pacate ca peste tot la noi in Romania, splendoarea naturii este umbrita de serviciile proaste oferite de oameni incompetenti si redusi la minte.

Voi spune prima data ceea ce mi-a placut si abea la sfarsit despre partile negative.

Am fost impreuna cu alti 20 de colegi la Teambuilding in acea zona. Drumul pana la parcarea de la telescaun nu este foarte rau, de la Timisoara pana la Caransebes e perfect, apoi sunt vre-o 20 de km putin mai denivelat dar circulabil... vom vedea dupa ce trece iarna cate gropi vor iesi la suprafata. Din parcarea de jos, o parte am urcat cu telescaunul, inclusiv eu... putin cam lung drumul si cam rece cu tot cu patura primita, dar e frumos... restul echipei a urcat cu o masina de armata. Pretul cu telescaunul este 35 lei dus/intors iar cu autospeciala am negociat la 50 lei dus/intors. Pentru urcare si manevrarea bagajelor trebuie tot timpul calculat minim 1 ora.

Dar merita pentru ca in momentul in care ajungi pe platou, este de parca intri in alta lume... de multe ori se poate intampla sa fii deasupra norilor... de acea cerul are cel mai frumos albastru care l-am vazut vreodata. Hoteluri si pensiuni nu sunt foarte multe, si sunt rasfirate fara o regula pe marginea platoului, nu foarte inghesuite dar nici foarte departate... exact ca in pozele care insoteau poezia Iarna pe uliti, din cartile care le citeam cand eram mica. Faptul ca pana acolo sus nu prea urca multe masini este dupa mine cel mai bun lucru care se poate intampla, chiar si Jeppurie care razbesc pana sus, de obicei sunt parcate la intrarea in statiune... pe acolo circula doar snowmobile, saniute si schiuri... mai lipseste din peisaj doar sania trasa de caini, cai sau reni dupa placul fiecaruia... deci copii pot fi lasati sa se joace in voie fara prea multe pericole.

Partiile (parca 3 la numar) pentru mine ca incepatoare aratau perfect, nu stiu parerea unui profesionist ca nu eram nici unul in situatie.

Despre padurea din jur sa nu mai vorbim, ne-am jucat noi oamni mari ca niste copii.

Partea urata incepea cand intram innauntru... deoarece am avut ghinionul sa fim cazati la Pensiunea Carla, nou construita, frumoasa, insa din pacate cu servicii sub orice critica: Ospatarul arogant si fara chef de munca, curatenie in camera nu s-a facut deloc in cele 5 zile, masa de pranz dura in medie 2 ore pt 22 de persoane. Ca si varietate de mancare nu prea aveai multe de unde sa alegi da macar erau gustoase si proaspete, ca, am incercat sa mancam si la Cabana Cerbul, insa acolo carnea era cam veche si mancarea fara gust... Oricum aspectele legate de cazare le voi detalia la subiectul despre pensiune.

Concluzia este ca ma voi intarce la Muntele Mic cat de des voi putea, chiar daca va trebui sa dorm in Igluul care l-am construit si sa aduc mancare de acasa.

---

VIZUALIZĂRI: 4094 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI