Drumuri Hunedorene

TIPĂREȘTE

Desi nu e foarte departe de noi, pana in acest moment nu am apucat sa vizitam Hunedoara. Aveam cateva repere de la geografie si istorie dar pana acum mai departe de Deva nu ne-am aventurat. Si rau am facut... A fost o mini-iesire de week-end. Cazarea am gasit-o datorita recomandarilor AFA.

In prima zi, fiind vineri am preferat sa mergem la Manastirea Prislop, la mormantul lui Arsenie Boca, unde am intrat si in Pestera Sfantului Ioan. Din pacate, desi ideea era sa evitam aglomeratia de sambata-duminica la Prislop, fiind zi lucratoare nu am pornit suficient de devreme si am ajuns dupa ce s-a inchis biserica asa ca aici nu am mai putut intra. Drumul este suficient de bun, daca nu ai mari asteptari, pe ultimii kilometri se ingusteaza si e nevoie de mai multa atentie. Este greu sa descrii in cuvinte si poate inutil, pentru ca trebuie sa vezi cu ochii tai si sa simti un astfel de loc. Noi am fost trei familii si fiecare a simtit altfel aceasta experienta. Drumul a fost destul de obositor pentru ca se lucreaza si ne-am oprit destul de mult atat pe Oradea-Beius cat si la urcare spre Varfuri. Am avut insa timp sa admiram peisajul.

A doua zi dimineata, dupa micul dejun am pornit spre Hunedoara, prima oprire fiind la Castelul Corvinilor. Programul castelului este de la 9 la 15,16 sau 17 in functie de perioada anului. Intrarea este 5 RON elevi, studenti, pensionari, 10 RON adulti. Se plateste 5 RON taxa foto si 10 RON taxa video si 30 RON daca doriti ghid. Noi nu am optat pentru ghid pentru ca eram cu 5 copii (toti baieti) pentru care interesante au fost doar Sala Cavalerilor (pusti, sabii, etc), Camera de Tortura (in mod normal nepermisa sub 12 ani), fantana si groapa in care erau aruncati prizonierii. In rest m-au alergat la propriu prin tot castelul (eu fiind parintele deserviciu la castel. In afara de acestea mai puteti admira sala de mese, capela, o expozitie de picturi cu vanzare, o camera-muzeu cu obiecte vechi, camera priteselor, inchisoarea. Peretii castelului poarta inca urmele bataliilor. La iesire nu am putut rata tarabele cu suveniruri (ne-am ales cu prastii, arbalete, guma cu surprize, etc). Descrierea si istoricul castelului o gasiti pe site-ul acestuia. Ce pot sa va spun este ca merita vizitat din punctul meu de vedere, am avut sentimentul, chiar daca timpul a fost scurt, ca m-am intors in timp cateva sute de ani.

Desi descurajati de opiniile de pe internet am pornit [apoi] spre Sarmisegetuza Regia. Multa lume spunea ca nu vom putea urca, ca drumul este prost, dar nu este chiar asa. Localitatea de referinta este Gradistea de Munte. Nu pot spune ca drumul este bun dar daca nu esti grabit nu este impracticabil. Ultimii 18 kilometri necesita atentie sporita, are gropi, dar pot fi ocolite. Bineinteles ca fiecare are standardele lui, am vazut si masini care se intorceau din drum. Rabdarea va va fi rasplatita cu un peisaj de basm. Sper ca pozele sa va trezeasca interesul. Inainte de cetate cam cu 1,5 km am lasat masinile, desi se putea urca pana sus pentru a face cativa pasi pe jos. Am avut noroc de o vreme superba, desi noiembrie nu se simteau cele 5 grade din termometru. Am urcat pana la intrarea in cetate pe drumul pe care urca si masinile. De acolo se merge prin padure cam 500 metri, se urca putin dupa care cobori intr-o poiana unde se afla de fapt obiectivul vizitei la Sarmisegetuza, ruinele vestigiilor romane. Ceea ce am remarcat, nici un indicator care sa ne invete putina istorie, o poveste (nu vorbesc de ghid, ar fi prea mult). Cateva indicatoare, marea majoritate cazute pe jos (Cadran solar-atat). Dar nu lipseste extrasul din Regulamentul de ordine interioara al cetatii (nu va urcati pe monumente, etc). Nu ne mai venea sa plecam, aerul tare, soarele care se juca printre frunzele copacilor, covorul de frunze multicolore si nelipsitii catelusi care cerseau un cornulet cu gem. Totusi mai aveam cate ceva pe lista...

Copii si-au dorit rezervatia de zimbri. Rezervatia de afla in padurea Slivut la 3 km de Hateg. De la drumul principal se merge cam 2 km prin padure (cu atentie ca e o singura banda cu zone de refugiu pentru cazul in care se intalnesc doua masini). La intrarea in rezervatie se lasa masina si mergem pe jos cam 500 metri pana la tarcul in care sunt tinuti zimbri. Intrarea este 3 lei. Poti face un ocol al tarcului pentru a vedea diferite exemplare cat mai de aproape. Sincer nu am numarat cate exemplare sunt, dar erau si pui si exemplare mature.

Ultima oprire a fost la biserica Sfantul Nicolae din Densus, costruita din pietre romane aduse din ruinele de la Sarmisegetuza. Ea a fost ridicata pe ruinele unui lacas de cult din secolul IV si este considerta cea mai veche biserica din Romania in care se mai tin slujbe religioase. Este foarte interesanta aceasta imbinare, pe care eu personal nu am mai vazut-o, intre coloane romane, piatra si obiectele de cult ortodox.

Ultima zi a fost rezervata vizitarii cetatii Alba Iulia. Am fost impresioanti de curatenia din cetate, felul in care a fost renovata. Sunt sigura ca vara este si mult mai frumos, fiind si mai animata. Ne-au placut de asemeni baietii imbracati in cavaleri. Un minus sunt toaletele ecologice care desi sunt multe nu prea pot fi folosite (si fara sa fii pretentios).

A spune mai mult cred ca este de prisos, datele oficiale se gasesc pe internet. Eu am vrut doar sa va trezesc interesul pentru aceasta minunata Tara a Hategului pe care abia acum am descoperit-o.

---

VIZUALIZĂRI: 3310 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI