Muzeul Dudian (Muzeul Comunitatii Armenesti)

TIPĂREȘTE

Muzeul Dudian este in curtea Bisericii Armenesti sau mai corect la etajul cladirii Casei de Cultura Armene, o cladire adiacenta Episcopiei Armene.

Adresa; Bd. Carol I nr. 41 – 43; cam la o statie de autobuz distanta de Piata Universitatii.

Cladirea muzeului este rezultatul muncii arhitectului Emil Calinescu (acelasi care a construit si vila de pe str. Londra ce adaposteste acum Muzeul Hartilor si multe altele) a fost construita in 1943, ani tulburi in care sa fii altceva decat roman, iti putea atrage neplaceri... Cladirea nu este spectaculoasa; este sobra si liniile ei impun seriozitate si respect.

S-a simtit nevoia organizarii acestui muzeu, pentru a expune obiecte de cult si obiecte personale ce au apartinut armenilor, care au avut o contibutie in lumea artistica din Romania si in alte domenii sociale. Pe langa acest muzeu, Casa de Cultura Armeana mai cuprinde si o biblioteca. Biblioteca a fost infiintata de Hagop Djololian Siruni, savant armean, un pasionat colectionar de carti, obiecte religioase si documente. Cand colectia sa a devenit neincapatoare in propria locuinta a fost mutata in Centrul Cultural.

Armeni au trait in actualul teritoriu al Romaniei de cateva sute de ani, ajunsi aici in urma exodurilor care au inceput in sec X-XI e.n. Au fost nevoiti sa isi paraseasca teritoriile, din cauza atacurilor si cuceririlor care le-au tulburat existenta. Primii care au ajuns in aceasta parte a Europei, au fost armeni bogati; negustorii instariti, aristocratii si mesterii priceputi, care emigrand isi salvau nu doar viata ci si averea. S-au integrat repede si bine in societate si datorita banilor cu care au venit si a priceperii de care au dat dovada, au prosperat intr-un timp scurt. Intr-un studiu al sau, Nicolae Iorga, mentiona ca armeni s-au asezat in Moldova, inainte ca aceasta sa aiba statutul de Principat. In Tara Romaneasca, s-au asezat ceva mai tarziu, in sec XIV – XV.

Cu putine exceptii (una este prigonirea armenilor daca refuzau sa treaca la ortodocsism, a lui Stefan Rares in sec, XVI) acestia au fost bine primiti de populatia romaneasca, cu care au trait in buna pace si intelegere.

In Bucuresti prima biserica armeneasca a fost ridicata pe la 1581; cartierul armenesc era undeva la marginea Bucurestiului, dincolo de bariera, in ceea ce se numea Mahalaua Armeneasca.

Dupa Revolutia de la 1848, armenii alaturi de alte minoritati, au avut dreptul sa fie proprietari, sa cumpere teren, sa aiba afaceri si practic sa desfasoare orice activitate comerciala, artistica sau a vietii sociale, dupa dorinta si pricepere.

Si pentru ca acesta comunitate a avut si are in continuare reprezentati de seama, acest muzeu, vine ca o activitatea fireasca, sa ii comemoreze pe unii si sa ii salute cum se cuvine pe cei in viata. Dintre romanii de origine armeana de cinste, voi aminti doar cativa, poate cei mai cunoscuti; Manuc Bei, proprietarul celebrului han, scriitorul Vartan Arachelian, matematicianul Dimitrie Asachi si fiul sau scriitorul Gheorghe Asachi, cercetatoarea in gerontologie Ana Aslan, matematicianul si politicianul Spiru Haret, compozitorul Mihail Jora, cantaretul de opera David Ohanesian, colectionarul de arta si fondaturul muzeului ce ii poarta numele Krikor Zambaccian, cantareata Anda Calugareanu, Virgil Madgearu, Garabet Ibraileanu si mai sunt multi.

Acestia din pacate nu isi au nici un coltisor in acest muzeu, in schimb am vazut arborele genealogic a doua familii de vita nobila. Unul din ele este al fam. Missir, a carui prim reprezentant a trait in Moldova la inceputul sec. XV, si ultima este doamna Ioana Missir care traieste si azi la Botosani. Tatal ei a fost ultimul primar al orasului ,,inainte de epoca comunista". O alta reprezentanta de seama a acestei familii a fost traducatoarea si muziciana Marie Missir.

La intrarea in sala muzeului, pe holul de la etaj, este un bust al primului director, H. Dj. Siruni, poet, istoric si traducator. Tot acolo, alaturi de cateva tablouri, de un scaun vechi, de un ceas si o icoana, este o harta cu toate bisericile armenesti din Romania si din tarile invecinate.

In muzeu am vazut o multime de obiecte de cult armenesti. Si pentru ca acestia au imbinat discret credinta crestina cu alte manifestari putin mai pagane este expus un talisman folosit impotriva imbolnavirii.

Peretii muzeului sunt imbracati cu multe covoare tesute in diverse tehnici, cu tapiserii, unele vechii de cateva sute de ani si cu cateva perdele de altar.

In vitrine sunt pastrate si expuse, o multime de carti, mici si mari, de evanghelii frumos legate in piele si argint. Una din cele mai valoroase este prima biblie tiparita in armeneste.

Exista doua blazoane ale nobililor armeni din Transilvania, si pe cate un scaun, stau tacute acum, doua saz-uri (instrumente cu coarde asemanatoare cobzei). Despre unul din ele se spune ca a fost realizat de un armean in timpul detentiei in cel de Al Doilea Razboi Mondial.

Nu stiu care sunt obiceiurile de botez la armeni, dar nu mi-am putut opri un zambet cand am vazut o cristelinta din argint, foarte micuta, asezata pe o masuta veche acoperita cu o carpeta tesuta manual.

Interesanta si foarte veche este si o icoana pictata pe lemn, ce are pe langa imaginea centrala inca 16 medalioane mici. Valoros este si un chivot din argint filigranat, din sec. XVIII, protejat de un clopot de sticla.

In alta vitrina sunt o multime de paftale, de la vechile tinute boiresti si cruci din argint pe care le detineau armenii instariti, in coltul casei rezervat celor sfinte.

Mai sunt expuse, pocale, sigilii si stampile si chiar cateva bancnote vechi din Armenia sec. XX...

Si o pianaina sta acum tacuta langa o fereastra, dupa ce ani de zile a incantat o famile boiereasca si musafirii ei.

Intrarea a fost libera ca si fotografiatul.

---

VIZUALIZĂRI: 4774 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI