Citeva detalii despre Pestera din Valea Cetatii (Fundata)

Articolul a "primit" o ilustratie muzicala sau video-muzicala - vezi mai sus, imediat sub titlu.

Daca autorul prefera o alta melodie, este rugat sa ne scrie (aci, ca ecou, ori pe PM)

E bună ilustraţia!

Am o întrebare: unde e secţiunea "Peşteri din România", aţi desfiinţat-o, că nu o mai găsesc? Ar fi bună, pentru cei interesaţi, ca să găsească repede informaţii. Eventual, dacă softul permite, să aibă "dublă subordonare": peşterile să fie incluse în meniu şi la zonele turistice de care aparţin, dar şi separat, într-un subcapitol dedicat lor.

@abancor:

am desfiintat-o si am mutat pesterile de acolo in sectiunile geografice de care apartin, in ideea ca sunt mai utile acolo.

Patternul de cautare este urmatorul: un cititor cauta informatii despre zona X ---> trebuie sa gaseasca acolo toate obiectivele ce merita posibil a fi vizitate din zona X, fara a fi nevoit sa se gandeasca "ia sa caut eu si la Pesteri', sau 'la Aquaparkuri', sau la 'Manastiri' etc.

Acea 'dubla clasificare' o am totusi in gand & intentie de mai mult timp; am amanat-o de la implementare (presupune schimbari mari in 'fundamentul' site-ului) pentru ca au fost (si apar mereu) altele, mai urgente/presante...

Mersi, am inteles!

La cele de mai sus adaug, pentru că a venit vorba (în ecourile unui review despre peşteră scris de Utube), o mică explicaţie privind geneza peşterii, care mi se pare a fi cel mai interesant aspect al cavităţii şi care poate ajuta pe cei interesaţi să o vadă cu alţi ochi. Voi copia, în mare, textul pe care l-am scris dincolo şi voi ataşa o schiţă explicativă.

Înainte de explozia hidraulică din 1949, care a deschis intrarea din aval, şi care se spune că ar fi aruncat bolovani pînă la zeci de metri pe potecă, la vale, peştera, Sala Mare de fapt, era un mare rezervor subteran, alimentat prin intrarea din amonte, cea la care duce celălalt culoar care pleacă din Sala Mare. Fundul acestui bazin era acoperit cu calcar şi aluviuni, iar apa se scurgea prin fisuri spre izvor.

Intrarea din amonte, punctul pe unde apele intră în peşteră (insurgenţa), se află în Poieniţa Dracului, puţin mai sus de intrarea turistică. Se ţine firul văii la deal şi se face stînga pe prima vale, se mai merge puţin şi se ghiceşte şi poieniţa, şi intrarea, care este la baza singurei stînci vizibile în poieniţa respectivă.

Într-o fază "şi mai anterioară" aceleia de "rezervor", prin peşteră apa curgea liber, ieşirea cursului subteran fiind actuala intrare din aval. În timp, rîul a depus aluviuni, pietriş, bolovani şi scurgerea s-a colmatat, apa s-a strîns în Sala Mare şi în timp a depus o crustă de calcar, care a blocat şi mai mult curgerea apei. Prin urmare, a luat naştere un lac subteran.

În 1949, după ploi foarte mari care au stricat echilibrul hidrologic al peşterii, presiunea spart crusta de calcar, şi apele au decolmatat violent punctul de ieşire din masivul calcaros, antrenînd apoi aluviunile din peşteră şi erodînd parte din fostul fund al lacului subteran.

În Sala Mare se vede perfect acest istoric: se observă vechiul fund al lacului, crusta de calcar, ca o coajă, ce stă pe o umplutură de argilă, şi locul, ca o pîlnie enormă, pe unde apele au curs, ducînd cu ele umplutura de aluviuni. E ca şi cum intri într-o cadă de baie prin scurgere: în peşteră vii pe traseul pe care apa a părăsit peştera şi ajungi, urcînd, în cel mai înalt punct, unde stai pe ce a rămas din vechiul fund al lacului subteran. De fapt chiar se poate imagina o pîlnie umplută cu nisip, peste care se pune un strat subţire de ciment întărit, o pojghiţă în comparaţie cu materialul de dedesubt, iar apoi se destupă la bază. Nisipul va curge aproape tot şi va antrena şi bucăţi din crusta de ciment, care vor aluneca mai la vale, fără să curgă complet din pîlnie.

Dacă ştii istoricul, cînd vizitezi peştera priveşti cum trebuie şi te uiţi la ce trebuie, vezi crusta de calcit care a format fundul fostului lac, rămasă suspendată pe marginile peşterii, avînd grosimi între 10 şi 40 cm, şi care acoperă un strat gros de aluviuni (un alt fund, cel original, de calcar, conturul golului primar, se află sub întregul depozit de aluviuni, fără să poată fi văzut, evident), înţelegi ce e cu bolovanii prăvăliţi în partea de jos a "pîlniei" şi, vorba lui Marcian Bleahu, treci de la exclamaţia "ce frumos! " la "ce interesant! ". Ar fi chiar simplu de făcut cîteva schiţe care să arate principalele etape în evoluţia peşterii. Aceste schiţe chiar există într-un ghid al peşterilor, din 1976, unde de altfel am citit şi eu despre geneza peşterii. Probabil nu se vorbeşte pe larg despre asta fiindcă puţini turişti sînt pasionaţi de geologie sau/şi speologie.

Ca o curiozitate, în cartea despre care vorbesc, publicată în 1976, se dă ca certă începerea amenajării turistice a peşterii în chiar anul respectiv (1976). Deci, planuri au existat, dar iată că că s-au concretizat cu o întîrziere de 35 de ani şi cu contribuţie privată. Probabil comitetul judeţean braşovean de partid de la acea vreme nu a fost de acord cu cheltuiala.

Acum, dacă tot am discutat mai sus şi despre nume, e de datoria mea să aduc precizări la zi. În fotografiile tale lui Utube se vede că, pe unele panouri, se pomeneşte şi denumirea de Fundata (cînd am vizitat eu peştera nu era cazul), iar denumirea de Peştera din Valea Cetăţii este dată întregii arii protejate. Probabil au găsit această soluţie ca să împace ambele denumiri.

Anexez şi o imagine, o fotografie făcută cu camera (nu cu scannerul) unei pagini din Peşteri din România, autori M. Bleahu, V. Decu, Şt. Negrea, C. Pleşa, I. Povară, I. Viehmann şi alţi colaboratori, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1976. Aici se explică foarte clar, prin schiţa profilului peşterii în diferite etape, evoluţia sa şi înfăţişarea de astăzi.

Etapa primară nu apare, peştera formîndu-se iniţial, ca mai toate peşterile, prin lărgirea, de către apă, a unor fisuri existente în masa calcarelor. S-a obţinut astfel golul care se vede în faza 1. Partea haşurată reprezintă calcarul, golul original. În faza 1, apa a depus aluviuni. În faza 2, cursul subteran către ieşire s-a colmatat (apa totuşi circula, dar cu altă viteză şi prin infiltraţii mai degrabă decît liber), iar pe depozitul de aluviuni s-a format o crustă stalagmitică, o "podea" de calcar, groasă de 10 - 40 cm. În faza 3, s-a acumulat apă în Sala Mare, iar faza 4 prezintă starea de fapt de astăzi, după ce apele au redeschis calea către ieşire (resurgenţă) şi au "spălat" depozitele aluvionare, iar crusta s-a prăbuşit sub propria greutate.

Pe planul peşterii se observă clar conturul prăbuşirii din Sala Mare: semnul convenţional pentru abrupt, linia continuă cu mici linii perpendiculare, arată partea joasă, pe unde se scurge astăzi apa, şi care are o diferenţă de nivel de 10 m. Restul planşeului rămas, uşor înclinat către aval, şi pe alocuri suspendat deasupra umpluturii aluvionare, se poate vedea pe marginile Sălii Mari.

Sub poză se văd şi autorii schiţelor.

Edit: rog un admin să pună în text un link către reviewul lui Utube la care fac referire şi să repare ce oi fi greşit eu cînd am anexat ultima poză, căci văd că nu se poate mări şi în cazul ăsta îşi pierde rostul. Mulţumesc!