Selcuk - Locul ideal de odihnă (recreere) si de plecare în drumeţii

TIPĂREȘTE

Scriu acest review doar ca sa raspund unor amici, cunostiinte sau prieteni, care in ultimul timp m-au tot intrebat: Ce naiba e de vazut in Turcia? Marturisesc ca atunci cand le-am spus ca am tocat in cei 5 ani de zile aproximativ 15.000 de euro, nu le-a venit sa creada, nici mie.

Turcia e plina de locuri frumoase, care merita cunoscute si care, in mare, se impart in trei categorii: facute de oameni, facute de Allah, rezultate in urma colaborarii intre ei. O lista foarte scurta ar cuprinde cele noua site-uri aflate pe lista UNESCO, adica ruinele de la Troia si Hattusha, orasele vechi Istanbulul si Safranbolu, moscheea si spitalul Divrigi, zona Pamukkale – Hierapolis, Parcul National Goreme, Nemrut-Dag si Xantos-Lethoon. Un tur care sa le cuprinda pe toate v-ar purta cam prin toata tara si v-ar da o ideea despre ce inseamna Turcia de azi. Noi am ratat cateva, pe cele la Est de Capadocia, ne-am invartit vreo 4000 de kilometrii si nu am vazut decat jumatate de tara.

De exemplu, am sa regret (probabil) mult timp ca nu m-am dus pana la Lacul Van, departe in Est, spre granita cu Siria, dar nici timpul, nici bugetul nu ne-au permis. Lacul Van este un loc interesant de vazut: este un lac sarat, iar apa din el nu curge nicaieri. Cu multe milioane de ani in urma, lava unui vulcan a barat orice iesire din lac, asa ca, uriase cantitati de sedimente si saruri s-au acumulat in el. Zona are si o istorie tumultoasa, lacul fiind centrul regatului armean de la Ararat, in jurul anului 1000, apoi a cazut sub inbfluenta bizantina, apoi turceasca.

Sau s-a vizitam Safranbolu! …… Safranbolu s-ar traduce prin “orasul sofranului”. Acesta localitate a fost unul dintre cele mai importante orase de pe drumul matasii, din secolul XIII, pana cand, la inceputul secolului XX, caile ferate au luat locul caravanelor. Acesta se afla pe lista UNESCO din 1994.

Sa nu va mai vorbesc de Amasya!!! – Amasya este unul din cele mai frumoase orase din Turcia. Asezat, ca si Saframbolu, intr-un defileu stancos si ingust al lui Yesil rmak (Raul Verde), se distinge atat prin frumusetea naturala deosebita cat si prin vestigiile istoriei sale multimilenare, de peste 5000 de ani, din perioadele hitita, urarta, frigiana, persana, romana, bizantina, mongola si otom

Amasya este locul de nastere al faimosului geograf Strabon (ca. 63 i. Ch – 25 d. Ch). Prin traditie, la Amasya erau educati si pregatiti sa preia responsabiltatile statului printii mostenitori (sehzade) inainte de a deveni sultani. Amasya este de asemenea o piatra de hotar in istoria Turciei moderne. Aici, Mustafa Kemal Atatürk si companionii sai credinciosi au pregatit si telegrafiat in toata tara Circulara de la Amasya, consierata primul document scris care a pus in miscare Razboiul pentru Independenta Turciei.

Dar sa revenim la Selçuk

Denumirea orasului provine de la /din - Aya Soluk, o denaturare a numelui Hagios Theologos, "sfantul teolog", un titlu dat mai intai lui Ioan si apoi transferat orasului. Astazi numele lui oficial este Selçuk. Acesta se afla la aproximativ 100 Km la sud de Izmir (Smirna), din Kusadasi pana la Selçuk faceti cam 30 de minute, se poate ajunge pe sosea cu auto personal /dolmus-ul sau cu trenul.

Este localizat în mijlocul unei câmpii aproape rotunde, înconjurată de dealuri şi munţi. Clima este relativ uscată, plouă extrem de rar - dar temperaturile nu se ridică des la peste 30 de grade, aşa cum se întâmplă mai peste tot în Anatolia pe timpul verii.

Centrul orăşelului este relativ mic şi prietenos, cu alei şi străduţe pietonale acoperite cu bazalt şi marmură, jardiniere şi felinare şi un amestec de restaurante tradiţionale turceşti şi cosmopolite.

Toate obiectivele turistice demne de vizitat sunt chiar în apropierea Centrului. Dealul central (piesa centrala), Ayasoluk, pe care se înalţă ruinele basilicii Sf. Ioan, care a fost a doua ca mărime în Imperiul Bizantin (şi în lume, până când a fost părăsită) şi zidurile bine păstrate ale cetăţii construite de Justinian şi refăcute de otomani. Basilica se găseşte pe prima terasă şi are, ca punct de interes, mormântul „Sf. Ioan Evanghelistul", o placă de marmură cu patru stâlpi la colţuri. Dar sunt relativ bine păstrate părţi din ziduri şi numeroase coloane, care au fost scoase de la templul Artemidei şi refolosite aici. Intrarea se face printr-o masivă poartă bizantină, parte a fostelor fortificaţii construite de Justinian. Pretul biletului = 8 lire/pers.

Castelul, în vârful dealului, este foarte bine păstrat, inclusiv cele vreo 15 turnuri. De aici se poate vedea o panoramă a oraşului şi a câmpiei înconjurătoare, ca şi spre vest, spre ruinele Efesului şi mare. La poalele dealului, spre sud-vest, se ridică minaretele moscheii Isa Bey Cami, în stilul de tranziţie selgiucid-otoman. (pe la 1300). La picioarele lui se termina în antichitate generosul golf al Efesului. Acum, plaja se află la circa 7 km spre vest. In momentul acesta (2012) castelul nu se putea viziona fiind inchis turistilor.

Al doilea obiectiv ca importanţă este Muzeul Efes (Efes Müzesi). Aflat în partea sudică a Centrului, este excelent! Mai tot ce s-a descoperit la Efes şi nu s-a cărat la Istanbul (sau marile muzee ale lumii), se poate vedea aici. Inclusiv micile osuare ale „celor şapte adormiţi"... Pe undeva, vizitarea Muzeului (Efesului) poate fi tot atât de interesantă ca şi vizitarea ruinelor fostei cetăţi. Pretul biletului = 8 lire/pers

În plus, in oras mai sunt multe lucruri de văzut. Ruinele fostului viaduct bizantin trec chiar prin Centru, se păstrează câteva picioare - în vârful cărora berzele îşi fac cuib în fiecare primăvară. Tot în centru este un interesant grup statuar monumental al „devenirii Turciei", din marmură, piatră şi bronz... În plus, câteva turbesi (mausolee/morminte) şi o capelă bizantină îngropată pe jumătate în pământ (datorită ridicării terenului în mileniul şi mai bine trecut de la construirea ei).

Desigur, principalul punct de atracţie al zonei, cel care a pus Selcuk pe harta turistică a Turciei, este faptul că fosta cetate antică, Ephesus, se află chiar la marginea oraşului. La doar 1 km de Centru, pe drumul spre „Ephes", se află Artemisium, locul unde până în sec. V, s-a înălţat poate cel mai faimos templu al antichităţii, cel al Artemis (d) ei (sau al lui Venus, cum îi ziceau romanii). Acum se mai păstrează doar câteva coloane, descoperite în mlaştina din groapa fostului templu, care au fost ridicate în picioare pentru a sugera măreţia apusă. Mai toate coloanele au fost folosite la contruirea basilcii Sf. Ioan Evanghelistul, aflată la vreo 2 km spre nord.

Şoseaua (care leagă de fapt Selçukde staţiunea-oraş Kusadasi) trece, după alţi 3 km, prin faţa Muzeului în aer liber Ephes. Intrarea este la circa 300m pe stânga. Din şosea se observă parte din construcţii (mai ales teatrul) şi cele două dealuri. Trebuie amintit că pe locul unde trece azi şoseaua (şi a micului aeroport utilitar) pe vremuri băteau apele mării! Fostul port era chiar unde acum începe pista aeroportului.

Mergând în continuare pe şosea (fără a o lua spre stânga, spre Kusadasi) se ajunge la Mare: plaja Pamucak. Este acoperită cu nisip nu foarte fin, de culoare închisă, şi prezintă o frumoasă panoramă spre dealurile care închid golful. Porţiunea de plajă chiar din faţa şoselei nu este întreţinută, dar spre sud se poate ajunge la cele câteva resorturi private (cu un mall şi un water-park).

Un alt punct de interes este Meryemana, presupusa casă a Fecioarei Marii. Ea se află sus în munţi, la sud de oraş. Pornind din Centru pe şoseaua care duce spre sud (spre Aydin), se face la dreapta imediat după ieşirea din oraş. În scurt timp trecem pe lângă intrarea spre Grota celor Şapte Adormiţi. Legenda spune că şapte tineri creştini s-au refugiat în această grotă pe timpul persecuţiilor (nu se dau amănunnte). Un cutremur a închis intrarea în grotă, astfel că urmăritorii nu i-au mai putut prinde. Cei şapte au adormit şi s-au trezit... după câteva sute de ani! Între timp creştinismul devenise religie de stat. Când au murit (de-a binelea...), au fost înmormântaţi în firide săpate în pereţii grotei, puşi în nişte osuare. Osuarele sunt expuse la muzeul din oraş (sunt, desigur, bizantine). Grota este o ruină în care nu se pot vedea decât firidele...

Dumul asfaltat trece în continuare chiar prin faţa porţii de sus a cetăţii Ephesus. Cetatea poate fi deci, vizitată, fie pornind de jos şi suind dealul, fie de sus şi coborând până la platoul de jos. Dacă ai propria maşină, nu contează - oricum trebuie să te întorci să îţi iei maşina. Cei ce sosesc în tur sunt depuşi, de obicei, la intrarea de sus şi apoi luaţi de la ieşirea de jos. În jurul intrării, în ambele locuri, sunt zecile de tarabe cu suveniruri, apă rece şi covoare turceşti...

Din acest loc, şoseaua porneşte pe o pantă pronunţată, pe serpentine pe coasta muntelui, apoi prin păduri de pin, până sus, circa 5 km din acest loc (7 km din Selcuk). Se pot folosi taxiuri (relativ scump - dar folosit în grup devine rezonabil...). Sus nu sunt prea multe de vizitat - dar e un loc fantastic pentru un picnic în timpul amiezii fierbinţi. Este un loc verde, odihnitor, răcoros... Principala ruină este fundaţia unei bisericuţe (capele) în stil bizantin, considerată a fi fundaţia casei în care şi-ar fi trăit ultimii ani din viaţă Maica Domnului. Dacă cunoşti totuşi oarece arhitectură, suficient să recunoşti stilul ruinei, ţi se răspunde că da, a fost construită de bizantini „pe locul casei". Dar numai dacă spui ceva - altfel eşti lăsat să crezi ce vrei

Un ultim obiectiv este satul Sirince (se pronunţă Siringe), aflat în munţi la circa 8 km est de oraş. Drumul urcă pe serpentine abrupte printre vii şi livezi. Cei circa 800-1000 loc ai satului se ocupă, pe lângă agricultură, cu facerea vinului „pentru turişti". Pus în sticle de comandă specială, vinul este deseori amestecat cu fructe de pădure din zonă - şi, deci, foarte bun, aromat, în general considerat „desert". Mai tot satul este transformat în bazar, având şi multe restaurante şi cafenele - dar puţine pensiuni. Majoritatea turiştilor sosesc pe seară, când panorama apusului căzând peste câmpia Efesului este de neuitat.

Dar sa le luam pe rand...

1. Efesul – Ephesus

In valea dintre muntele Koressus si muntele Pion se afla ruinele cladirilor publice ale cetatii antice. Printre acestea se numara marea agora, adica "piata", Serapeumul, un templu dedicat zeului egiptean Serapis, biblioteca lui Celsus, mari bai romane, apeducte care aduceau apa din munti in cetate, odeum, care era "o mica sala de muzica", si altele.

Vechiul Efes, situat pe malul stang al raului Cayster, langa un mic golf care forma un liman natural, era un important centru comercial. El isi datora importanta nu atat raului Cayster, care nu era nici cel mai lung, nici cel mai important rau al Asiei Mici, cat unei pozitii geografice avantajoase, intre doua din cele mai importante rauri care udau un bogat tinut agricol - Maeander, la sud, si Hermus, la nord. Din acest motiv, in Efes aveau loc multe afaceri prospere, viata economica activa transformand cetatea aceasta in una din cele mai bogate ale antichitatii.

In vechime, venind de la Artemision, vizitatorul intra in cetate prin Poarta lui Koressos, de la care au mai ramas doar unele vestigii fragmentare. Chiar alaturi se afla ruinele stadionului si cele ale gimnaziului lui Vedius - in fiecare oras grecesc important erau mai multe gimnazii - unde tinerii se antrenau in vederea jocurilor atletice.

Orasul a fost intemeiat in secolul XI i. C. de colonisti ionieni (greci), devenind in cursul timpului unul din cele mai dezvoltate centre religioase si comerciale. S-a aflat, rand pe rand, sub diferite ocupatii straine. A fost ocupat de romani in anul 133 d. C. devenind capitala provinciei romane Asia. A suferit pagube insemnate la cutremurele de pamant din anii 358 si 365 d. Hr. iar incepand cu secolul VII d. Hr. Efesul a decazut

Pana la sosirea ionienilor prin anul 1300-1200 i. Chr. o alta varianta spune ca primul ctitor ar fi Androclos, fiul regelui Atenei, Kodros, care, fugind din calea dorienilor impreuna cu un grup de emigranti, cauta un loc bun pentru intemeierea unei asezari. Oracolul lui Apollo spusese ca locul cu pricina ii va fi indicat de un peste si de un porc salbatic. Intr-o zi, in timp ce incerca sa prajeasca un peste, acesta ca prin minune s-a reintors la viata si a sarit din tigaia aia sau ce o fi fost ea. Speriat, un mistret care se ascundea in tufisuri, a luat-o la fuga iar Androclos s-a luat dupa el, omorandu-l intr-un final.

Port la Marea Egee, cel mai important oras din Asia Mica, Efesul a marcat trecerea unora dintre cele mai cunoscute figuri ale istoriei antice: Alexandru cel Mare, Antoniu si Cleopatra, Sfintul Petru si Apostolul Ioan

La Efes au avut loc 3 concilii (sinoade) bisericesti: in 190 d. Hr. (conciliu convocat de Policrat pentru a fixa data sarbatoririi Pastelui), in 431 d. Hr. (sub imparatul Teodosiu al II-lea, la care s-a condamnat nestorianismul si s-a stabilit dogma intruparii lui Isus Cristos) si in 449 d. Hr. Efesul este cea mai cunoscuta asezare antica din sudul Turciei, fiind in acelasi timp si cel mai bine conservat sit antic din tot ceea ce inseamna cultura si civilizatie elenistica si romana.

Cetatea de la Efes are doua intrari. Una in partea de jos a muntelui si alta in partea de sus. Lasam masina in parcarea de jos si incercam sa negociem cu ghizi dubiosi, o trasura care ne va purta spre cealalta intrare (cea de sus) pe un drum ocolitor, astfel incat sa vizitam cetatea coborand pe drum si nu urcand.

La intrare, era puhoi de lume, zeci de autocare cu turisti. Asteptam la un rand lung pentru a putea cumpara bilete, iar apoi sa intram. Comercianti ambulanti vand tot soiuri de lucruri si suveniruri, sunt o multitudine de terase, cafenele si mici magazinase in care te poti odihnii si relaxa. O apa minerala la jumatate 1 euro, o cafea 2 euro.

Aria arheologica actuala cuprinde vestigii importante din perioada elenistica si romana (agora, forum, odeon, biblioteca lui Celsus, stadion etc), precum si din epoca bizantina (ruine de biserici). incepem cu vizitarea ruinelor foarte bine conservate ale Teatrului Mic (Odeon) unde in timpurile de mult apuse se dadeau concerte. Continuam pe o cale pavata cu blocuri de marmura.

Pe stanga vedem Templul lui Domitian, din care s-au pastrat cateva arcade spectaculoase. Trecem prin Poarta lui Heracles si pe dreapta vedem Fantana lui Traian. Mai jos, pe dreapta, Templul lui Hadrian, unul dintre cel mai bine conservat templu, avand Hidra sculptata in marmura pe poarta de la intrare. In spatele templului erau latrinele si baile publice. Strada da intr-o mica piata Agora, piata, era centrul vietii sociale si economice al fiecarei cetati vechi, iar marimea agorei din Efes, din care numai cateva parti au fost excavate, arata cat de importanta trebuie sa fi fost cetatea. Ea era pe toate laturile flancata de trotuare cu coloane, in spatele carora erau pravalii. Unele din acestea au fost scoase la iveala prin sapaturi, iar unele au fost chiar reconstruite, asa incat vizitatorul modern poate sa priveasca vechea lor infatisare. Dintr-un mare arc de piatra pe care doi liberti ai lui Agripa l-au ridicat in onoarea lui Augustus si a familiei sale, cateva blocuri mari zac in agora. Inscriptia, sau dedicatia, il numeste pe Augustus pontifex maximus, sau mare preot sef al imperiului, un titlu care mai tarziu a fost preluat de catre episcopii Romei. unde se ridica maiestoasa fatada Bibliotecii Celsiu.

La sud de agora se gaseste vestita biblioteca a lui Celsus, care de-a lungul timpului a rivalizat in importanta cu cea din Alexandria. Ea consta intr-o sala de lectura si un cabinet inconjurat de bolti in care erau depozitate manuscrisele pretioase. Ruinele acestei vestite biblioteci, infiintata pe timpul lucrarii pastorale a lui Ioan, de catre unul din cei mai bogati cetateni ai Efesului. Construita din blocuri si coloane din marmura minunat sculptate si ornamentate, ruinele bibliotecii din Efes te fac sa intrevezi putin frumusetea deosebita si maretia de alta data a orasului antic. Drumul coteste apoi la 90 de grade la dreapta, pe Calea de Marmura, si se ajunge la Marele Teatru.

Teatrul cel Mare, destul de bine pastrat, probabil cel mai mare din Asia Mica. Era o constructie monumentala, ale carei 66 de randuri de scaune erau construite pe partea vestica a muntelui Pion. Incapeau 24.500 de spectatori. Orchestra avea un diametru de 100 picioare, in timp ce amfiteatrul avea un diametru de 650 picioare. Scena s-a prabusit, dar stalpii care o sprijineau sunt inca in picioare, ca si o parte din zidul sculptat din spatele ei, care in vechime avea trei etaje. In acest mare amfiteatru se tineau adunarile politice, totodata aici a avut loc revolta impotriva apostolului Pavel. Faptul ca scaunele teatrului erau asezate pe povarnisurile naturale, acolo unde erau la dispozitie dealuri sau munti, simplifica constructia si imbunatatea mult acustica. De pe cel mai de sus rand de scaune al teatrului se pot vedea foarte bine vestigiile vechii cetati si vecinatatile ei. La nord curge serpuit raul Cayster.

In fata lui incepe Arcadiana - Drumul Portului, o strada de 36 picioare care lega orasul, de mare, de port, de sursa bogatiei si puterii sale. Acest drum fiind cea mai importanta legatura intre centrul orasului si vechiul port din vest. Pavajul alb de marmura al strazii straluceste in lumina soarelui. Inca mai exista vestigiile strazilor strajuite de coloane, care noaptea erau luminate. La capatul Arcadianei, unde se afla portul, astazi sunt campii luxuriante, mai fertile decat oricare altele din vecinatate, intrucat au fost formate din pamantul aluvionar adus de raul Cayster. Coasta actuala a Marii Egee se gaseste cam la trei mile mai departe inspre apus. Colmatarea raului (limanului), pe care cei din antichitate nu au fost in stare sa o previna, in ciuda eforturilor sarguincioase, a fost unul din motivele declinului orasului Efes ca important centru mercantil si a abandonarii lui cu timpul.

In vest, in spatele vechiului port, se inalta dealul Astyages, pe colinele caruia se afla o veche constructie, despre care, conform traditiei, se spune ca este inchisoarea in care a fost detinut Pavel. Insa nu exista nici o dovada intemeiata cum ca apostolul ar fi fost inchis in Efes. La sud se gaseste muntele Koressos, pe a carui creasta se afla vestigiile cetatii elene, al carei zid inconjura pe vremuri Efesul pe o distanta de 36.000 picioare si imprejmuia o suprafata de 1.027 acri.

Efesul a fost unul din cele mai bogate centre bancare ale lumii antice, cu un templu magnific ce a fost intr-adevar una din Cele Sapte Minuni ale Lumii.

Majoritatea obiectivelor arheologice sunt grupate in orasul Selcuk. Incepeti de dimineata cu orasul antic Efes (dimineata este mai racoare, parcarea = 7,5 lire; intrarea = 25 lire).

Am obosit... va urma... 2. "Templul zeitei Artemis

---

VIZUALIZĂRI: 2534 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI