Cazare slabuţă pentru potenţialul zonei

TIPĂREȘTE

Am inclus trecerea prin Mihăieni într-un circuit mai amplu al ţării, făcut în luna mai, aşa că, plecând de la Oradea şi îndreptându-ne spre Sighet, am înnoptat la ştrandul termal din această localitate. Se găseşte la cca 30km de Satu Mare şi este un sat al comunei Acâş. Din şoseaua principală ce trece prin comună, se mai merg 3-4km pe un drum destul de prost şi iată-ne la intrarea în Mihăieni. Prima construcţie din sat este chiar ştrandul sau complexul, aş spune eu, pentru că include: căsuţe, loc de campat, cazare în regim de hotel, restaurant şi evident, bazinele cu apă termală. Banii primiţi din fonduri europene, aşa cum suntem anunţaţi printr-un panou mare la intrare, sunt investiţi cu preponderenţă în structurile outdoor -căsuţe, bazine, vestiare, mobilier de picnic, locuri de joacă pentru copii. Pentru camerele de hotel... nu le-a rămas mare lucru, ceea ce este regretabil, căci preţul nu-i unul mic. Dai 80lei pe cameră şi beneficiezi de un spaţiu înghesuit, cu mobilă la limita casării, baie mică, uşi care abia se închid, prosoape subţiate de uzură şi lenjerie de pat extrem de ieftină. Fereastra e mică şi foarte ciudat amplasată, prea sus. Peste tot persistă mirosul greu al apei termale, datorită proastei izolări. Întreaga clădire are aspectul unui cămin-internat de şcoală provincială sau de tabără la mare. Pentru o noapte e ok, dar n-ai putea să te simţi bine, locuind mai multe zile în aceste condiţii. Acesta este şi motivul pentru care majoritatea vizitatorilor ştrandului pleacă seara, folosind gazde în sat şi revin dimineaţa la bazinele cu apa atât de căutată.

Imediat lipit de clădirea hotelului este bazinul principal, alimentat tot timpul anului şi funcţional aşijderea. Ca atare, ieşi înfăşurat în halat ori prosop şi... ţuşti în apă după doar doi paşi. Pe marginea bazinului, sub apă sunt amenajate de jur împrejur trepte de piatră ca să poţi sta comod scufundat până unde doreşti. Ceva mai departe, în curtea frumos amenajată sunt alte două bazine, mult mai mari care funcţionează doar în sezonul estival.

Nu se oferă mic dejun în preţul cazării. Motivul? Restaurantul cu terasă amplasat în incintă nu are acelaşi proprietar. Ca atare, vrei nu vrei, le faci şi ălora vânzare, măcar cu o cafea dimineaţa, dar cel mai probabil şi cu cina, neavând alte variante pe o rază de câţiva km. Nu-i vorbă, că mâncarea ori servirea sunt în regulă.

Să nu fie cu păcat, trebuie menţionate şi plusurile. Locul fiind destul de izolat, ai parte de multă linişte, mai ales după ora 22.00 când se închide accesul la ştrand. Ai posibilitatea să-ţi faci trezirea cu o serie de bălăceli matinale exclusiviste, la prima oră a dimineţii. Şi în general, poţi zăcea toată ziulica în apa de 38-40 de grade, cu o bere rece în mână, legând discuţii uşoare cu ceilalţi colegi de bazin care apar tacticoşi de pe la 9 încolo...

Alte atracţii în împrjurimi n-am sesizat, întrucât ştrandul este el însuşi atracţia zonei. N-am vizitat, dar am înţeles că mai sunt încă 2 locuri cu ape termale amenajate la distanţe de câţiva km. Am remarcat totuşi biserica reformată calvină, chiar la intersecţia cu şoseaua din Acâş, o construcţie impresionantă, pe care am şi fotografiat-o.

Dacă mai trebuie menţionat, apa termală este minunată! Merită măcar o dată-n viaţă să experimentezi aşa ceva. Nemaivorbind de efectele specifice terapeutice, eu atest că-ţi dă o senzaţie imediată de relaxare şi uşurare pe care cu greu o uiţi. Stând de vorbă cu un cuplu simpatic de pensionari respectabili care veneau des la Mihăieni, am aflat că în periaoda sărbătorilor de iarnă e o aglomeraţie inimaginabilă, locurile fiind rezervate cu mult timp înainte. Se pare că senzaţia de a sta în apa fierbinte şi a privi fulgii de zăpadă cum cad e unică!

---

VIZUALIZĂRI: 18106 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI