ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 27.08.2012
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Târgu Mureș
ÎNSCRIS: 28.03.10
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
SEP-2010
DURATA: 3 zile
familie cu copii
3 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 11 MIN

“Paris c’est Paris!”

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

De fiecare data cand insotesc cate un grup de prieteni la Paris, imi permit cateva “ore libere” de la programul nostru prestabilit, ore rezervate doar mie, pentru a purta un dialog cu orasul. Cu cladirile, cu strazile, cu podurile si cu monumetele sale. Iau un bilet de metrou, si cu 1,40 euro, merg, merg, merg, apoi, schimb metroul cu altul, apoi cu altul si-asa, ma plimb aproape o jumatate de ora pe sub pamant. Aici, dau de un alt fel de Paris, caci catacombele metroului "place, place, place" tuturor... are si metroul viata si farmecul lui, primaria Parisului acorda in fiecare an 300 de autorizatii cantaretilor ambulanti de metrou. Eu aveam insa, asa, doar un chef nebun de a ma plimba aiurea, cu ceva ce eu n-am pe-acasa. As fi putut, cu un singur bilet, sa ma plimb si-o zi intreaga.

Am ajuns intr-un sfarsit, si la suprafata, pe malul Senei, si m-am asezat pe o bancuta de pe cheiul ei. Simteam nevoia sa fiu singur... adica, nu, vroiam sa fim doar noi doi, eu si cu ea, cu Sena. Imi era dor de cursul ei lenes, de toate legendele la care ea a asistat si eu nu, poate imi va destainui si mie cate ceva…Poate imi va spune frumoasa dar trista poveste a Esmeraldei si a diformului Quasimodo din catedrala Notre Dame sau povestea “ghilotinei rosii” de pe insula Saint-Louis care a functionat intr-o vreme, zi si noapte, pentru a decapita un intreg regim social, o intreaga societate de mosieri si burgezi gentiliomi, inlocuind-o cu alta, de revolutionari comunarzi, satui de luxul de la curte… Intotdeauna m-a amuzat faptul ca, asteptand metroul in anumite statii “undergrownd”, simteam vibrand pamantul “sub mine”, sau uruind plafonul de deasupra mea…e semn ca un alt metrou circula deasupra sau dedesubtul meu, iar eu eram “prins al mijloc”. Da, acesta este unul dintre cele mai vechi “metropolitane” ale batranului nostru continent, s-a sapat adanc aici la Paris, in unele locuri metroul circula la trei nivele de adancime.

Pe malul Senei, m-am asezat mai intai pe-o banca langa “Podul Invalizilor”, apoi pe alta langa “Pont Neuf”, unul dintre cele mai vechi poduri din Paris, pod peste care sta “calare” statuia lui Henri al patrulea, rege al francezilor, care sta si el, tot calare pe un cal de arama si… am inceput sa plonjez in trecut. Da, acest pod pe vremurile de “inceput” ale urbei era un pod-bazar, el era acoperit cu dughene si buticuri, unde, in timp ce erai nevoit sa treci de pe un mal pe celalalt al Senei, aveai ocazia, sa mai si cumperi cate ceva. M-am asezat pe-o banca pe care de obicei se aseaza numai indragostitii sositi aici in “luna de miere”. Da, aici la Paris m-am indragostit si eu pentru intaia oara, nu mai e un secret pentru nimeni. A fost o dragoste nebuna, “amour coup de foudre”, sau mai pe romaneste “dragoste la prima vedere”. Da, aici in orasul iubirii si al luminii m-am indragostit si eu pentru intaia oara, nici ca se putea un loc mai potrivit.

Asta se intampla mai demult, cand eram mai tanar, prin anii comunismului, cu ocazia primei mele descinderi la Paris.

Pe-atunci nu ieseai prea usor din “lagarul socialist”, asa incat, daca reuseai s-o faci, trebuia sa profiti la maximum de calatorie si sa vizitezi cat mai multe tari. Pana la Paris, am calatorit cu trenul, cu clasa a doua, ascultand “glasul sacadat al rotilor de tren” si visand la ceea ce ma ateapta. Doua zile si doua nopti am calatorit, dar n-am simtit oboseala deloc, bucuria era prea mare. Bani “straini” nu aveam la mine, caci in acele vremuri gri, daca aveai cativa dolari prin buzunare, cineva mai inalt decat intrarea de la bloc, iti si batea la use sa te-ntrebe de sanatate. In acel frumos periplu european, dormeam in tren, prin gari (daca acestea nu se inchideau cumva pentru curatenie) si prin statiile de metrou. Cand, vreun prieten ma mai primea pe la el pe-acasa, intr-o mansarda (care mie mi se parea in acele vremuri o camera de hotel de 5 stele), ca sa-mi odihnesc oasele pentru cateva ore, ziceam ca l-am prins pe Dumnezeu de picior…Acolo, in metroul parizian, pe-o banca, care inca mai exista, si pe care si-o disputau cu mine si alti “homeless”, de obiecei maghebieni de prin nordul Africii, intr-o dimineata, am gasit langa mine cateva pungi cu haine si cu mancare. Parisul e-un oras bogat, poate cam egoist cu bogatii lui, dar cu cei saraci, e-un oras care are o inima mare! Parizienii care foloseau metroul ca sa mearga la serviciu adica asa zisii ”metro-boulo-dodo”-istii, m-au considerat, probabil si pe mine, un magherbian mai nereusit, sau mai palid, sau poate mai spalat, si mi-au abandonat cateva pungi cu ceva “de-ale gurii”, din care niciodata nu lipsea si cate o bucata de branza de Camembert, al carei miros imi stramba nasul si imi dadea de obicei “desteptarea" si cate o franzela lunga si proaspata (baguette). Eram atat de obosit, incat nu eram sigur ca ceilelti maghrebieni, treziti mai devreme decat mine, nu-mi scotocisera prin pungi, dar am auzit apoi ca acolo, printre ei, niciodata nimeni nu ramane fara mancare. Exista un fel “de fratie” si intre saraci…. Si azi, e tot la fel!... daca va veti trezi vreodata ceva mai devreme, poate e bine sa mergeti intr-un metrou oarecare si sa prindeti ora cand oamenii se duc la serviciu. E-o disciplina desavarsita la “urcatul in metrou”. Dimineata acestea soseasc din minut in minut, aproape ca intreaga linie este un lung sarpe de metal miscator si acolo unde se termina coada unuia incepe capul celuilalt. Imbracati elegant, la costum si cravata, parizienii stau linistiti la coada…aici am vazut singura coada din Franta…la metrou. Intra vreo cateva sute de oameni intr-o garnitura de metrou, dar pe peron sau pe scarile ce duc la peron, asteapta cuminti, alte sute de slujbasi ce-au reusit printr-o disciplina “nemteasca” si o inventivitate latina, sa propulseze economia tarii lor pe locul secund al Europei, dupa cea a Germaniei. Ei, aici, in mijlocul acestei discipline, veti mai intalni cate un "homeless", ca doarme pe jos, pe lungile coridoare ale metroului, unde e cald, si care, atunci cand se va trezi, va avea surpriza sa gaseasca cateva pungi cu alimente la cap. Nimeni nu moare de foame la Paris!

Dar, gata cu “suveniroteca” mea comunista pariziana, sa revenim in prezent, in anul de gratie 2010... Imi continui drumul pe sub platanii bulevardului Champs Elysee…apoi, ajung vis-a-vis de fantana Saint-Michel, aflata chiar la intrarea in “Cartierul Latin”, unde "isi fac veacul" buchinistii…cine sunt ei? …niste oameni in vârsta, pensionari de regula, carora nu le ajunge cei 900-1200 de euro pensia si mai cauta sa si-o completeze prin vanzarea unor carti, atlase, albume, dictionare “second-hand”…uneori mai distingi, dupa imbracaminte sau dupa culoarea pielii si cate un RMI-st (RMIS=Revenue Minime d’Insertion Sociale), adica un “asistat social”, cu un “salariu” de doar 499 de euro pe luna, si care, de obicei locuieste intr-un “LMC", (Logement Moyen Confort), e vorba de-un "studio” (o garsoniera modesta dintr-un cartier sarac si periferic al orasului).

Pe cheiul Senei si-n anticariatele “Cartierului Latin”, las vreo 30-35 de euro, dar, prin Gradinile Tuileries, printre marmura statuilor lui Maillol si pana la piramida “chinezeasca” a Luvrului, unde ma incarc pentru cateva momente cu energie pozitiva, tarsaiesc deja fericit dupa mine un troler cu multe romane, atlase, albume, reviste si BD-uri (benzi desenate), e drept, cam roase pe la colturi, dar care, ah! … mi-au incantat anii copilariei si m-au ajutat sa invat repede limba lui Jean-Yves-Cousteau, Jean-Claude-Killy sau Nicolas Sarkozi …Ajung si pe bulevardele Haussmann si Rivoli, imi lipesc nasul de vitrina magazinelor de lux cu bijuterii. A-ti lipi nasul de cate o vitrina si a visa, nu costa nimic! Pe-aici n-am insa ce cauta!... Apoi, in Place Vendome, admir coloana verzuie Vendome, iremediabil coclita de vreme, monument ridicat de parizieni la ordinele lui Napoleon si zamislita din arama topita a tunurilor confiscate de la austrieci de armata franceza la Austerlitz. Simt peste tot prinprejur, grandoarea momentului si personalitatea invingatorului, de fapt fiecare coltisor din Paris este impregnat intrucatva de amprenta imparatului tuturor francezilor. Imi reamintesc cateva cuvinte celebre de-ale lui Napoleon…“In ranita fiercarui soldat se afla bastonul de general", care apoi se poate trasforma si in baston de maresal, sau in coroana de imparat, adaug eu... Acest om scund, care mereu pe campul de lupta aparea calare, ca sa para mai inalt, “om mic la stat dar mare la sfat”, precum Stefan cel Mare sau Ceausescu, a marcat o buna parte din istoria glorioasa a Frantei, inceputa cu celebra campanie militara din Italia din anul 1796… “Camarazi francezi, ia uitati-va un pic unul la celalalt, azi, sunteti niste oameni murdari, infometati, saraci si ignorati de intreaga Europa! Dincolo de Alpi, va asteapta bogatii nemaintalnite, palate pline cu pocale de aur din care va veti putea imbata cu vinul victoriei... Astazi sunteti nimic…dar maine puteti fi totul! Apoi ridicandu-se in sa, Napoleon racni…”Vreti ca ele sa devina ale voastre iar voi, sa deveniti stapanii acestui continent”? ... Un inflacarat ”Oui, mon general! ” rasuna atunci din mii de piepturi jigarite. Caci, cine credeti ca erau acesti soldati? Erau simpli tarani, oraseni sarmani sau marinari adunati de prin porturile Frantei, mai ales din Paris si din Toulon (si mai ales din tavernele portului, la fel cum Magellan isi adunase marinarii de prin tavernele Sevilliei), da, de pe la Toulon, de acolo de unde Bonaparte obtinuse prima sa mare victorie cu ocazia unui asediu, in 1793. Napoleon se baza mai degraba pe cei flamanzi si saraci, decat de cei infatuati si bogati. Dupa victoriile “italienesti” de la Rivoli si Arcole, si dupa multe altele ce urmara, visul micului dictator latin de a deveni din simplu soldat, un mare imparat si a stapani aproape intreaga Europa, a devenit realitate.

Nu departe de Place Vendome se afla Galeriile Lafayette (ah, dac-ar stii fiica-mea, c-am fost pe-acolo pe la testerele parfumeriilor, fara ea…). Ajung apoi in Place de l’Etoile, in mijlocul careia se inalta majestuos Arcul de Triumf inalt de 90 de metri, (cel din Bucuresti nu are decat 50 de metri inaltime), de-aici puteti observa cel mai lung bulevard din lume, in fata aveti “Avenue des Champs Elysee) lung de 3 Km si in directia exact opusa, asadar in prelungirea lui, aveti Boulevard de la Grande Armee, ce te poarta (dar va sfatuiesc sa folositi metroul) dupa 5 Km, direct in bratele Manhattan-ului parizian, cartierul Defence. Arcul de Triumf e punctul terminus a 12 mari bulevarde, ce se aseamana cu cositele rasfirate in mod uniform ale unei creole din DOM-TOM (domaines outre mer) adica din teritoriile de peste mari ale Frantei, caci, dupa cum stiti, mai exista si o alta Franta, imprastiata de cele patru vanturi pe tot globul pamantesc. In Galeriile Lafayette imi incerc norocul…de obicei pe la ora 9,30 dimineata niste asiatice mici si simpatice descarca cateva bax-uri cu parfumuri Dior, Guerlin si Chanel ”la promotie” adica la 12 euro bucata, in loc de 45 de euro cat costa acelasi flacon pe standurile din interiorul magazinului…acest moment e “vânat” de multi cunoscatori si stocurile de “chilipiruri parfumate”, se epuizeaza in cateva minute, caci lumea ia cate 10-20 de flacoane deodata…Daca ati ratat momentul, puteti gasi la magazinele Tati, parfumuri Chanel, Yves-Saint-Laurent, Nina Ricci sau Lancome, la 14 euro bucata…

De-acolo, dau o fug pana la bazarul din “rue Mouffetard”, care-mi place la nebunie, nu e departe de Gara Austerlitz, langa avenue des Gobelins (metro nr. 10, statia Maubert-Mutualite), e-o “strada-talcioc” plina ochi cu nimicuri, bazar in care, “daca nu gasesti ceva, inseamna ca acel lucru inca nu s-a inventat”.

Apoi, “valeaaa” c-un alt metrou, sus in “deal”, in Montmartre, unde nu preget sa ma minunez de talentul pictorilor ambulanti din Place du Tertre, a actorilor de pantomima din rue Lepic sau a chitaristilor de pe scarile bazilicii Sacre Coeur.

Daca ati terminat Academia de Muzica, Facultatea de Teatru sau Beleartele si n-ati gasit cumva un loc de munca…mai aveti o sansa, numita Colina Montmartre.

V-am spus ca aici, la Paris, m-am indragostit! A fost o dragoste nebuna, la prima vedere, o dragoste care ti se intampla s-o ai, doar odata in viata…”Amour fou”, ”amour coup de foudre”, aparut acolo, pe-o banca, langa un pod aruncat peste Sena…Dar, ce s-o mai lungim! …cred ca v-ati dat deja seama ca “prima mea iubire” pe care-o traiesc inca si astazi “ca la inceput”, se numeste…Paris.

De ce iubesc eu atat de mult Parisul? Poate pentru ca Franta a fost mereu ambasadoarea tarii noastre de-a lungul istoriei. Poate pentru ca intre Marele Paris si Micul Paris, existau intense legaturi culturale si artistice. Poate pentru ca am crescut odata cu vedetele sale…Adamo, Aznavour, Dalida, Joe Dassin, Yves Montand, Jean Marais, Jean Gabin, Alain Delon, Jean-Paul Belmondo, Louis de Funes, Jean Anquetil, Emil Cioran, Mircea Eliade sau Constantin Brancusi… Fara orasul “iubirii, luminii si al artelor”, poate ca planeta noastra ar fi mai saraca, mai searbada, mai lipsita de viata, asemenea a milioane de alte planete unde germenii existentei inca nu au aparut…Poate ca de aceea a si inzestrat Dumnezeu pamantul cu fiinte ganditoare si iubitoare de frumos, pentru a zamisli un oras precum e Parisul…

Daca Parisul n-ar fi existat, el ar fi trebuit inventat, fara doar si poate, proiectat si cladit, caramida cu caramida, dupa planurile regasite undeva, intr-un cufar acoperit de praf si uitat de lume, ale baronul George-Eugene Hausassmann…

Uneori am senzatia ca si eu ii lipsesc Parisului, asa incat, daca trec mai mult de doi-trei ani si eu nu calc prin acest oras pe care l-am vizitat deja de 10 ori, (dar m-as duce sa-l revad cu aceeasi bucurie si a 11-a oara), acesta si-ar pune nedumerit intreabarea ”Mais, que se passe-t-il avec mon ami Calin? ”

De aceea, in fiecare primavara, cand ma gandesc cu placere la un viitor concediu, ma chinuie mereu, o aceeasi intrebare…

Ce sa aleg? Parisul sau Grecia, sau, cu alte cuvinte…prima sau ultima mea iubire?

Dorgo

@Web, te rog melodia http://www.youtube.com/watch? v=K3HbrAh638w


[fb]
---
Trimis de dorgo in 27.08.12 21:46:41
Validat / Publicat: 27.08.12 22:56:46
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în FRANȚA. A mai fost în/la: Normandia, Bretania, Gironde, Vendeea, Provence
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

VIZUALIZĂRI: 2360 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

12 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (dorgo); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P17 Magazin de bijuterii pe Bulevardul Rivoli
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 22250 PMA (din 24 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

12 ecouri scrise, până acum

MCM [28.08.12 01:25:58] »

Da' de ce sa alegeti?

"Si un ceai s'o cafea" vorba taranului din La medeleniul lui Teodoreanu, care intrebat cu ce sa fie servit, un ceai sau o cafea, dupa ce s-a scarpinat in cap, a raspuns "s-un ceai s'o cafea"

Asa ca s-o Grecie s'un Paris.

dorgo [28.08.12 06:22:14] »

@MCM... in anul 2010, am servit, precum in romanul lui Ionel Teodoreanu, "si ceai si cafea", amandoua au fost grozave!

michaela_1961 [28.08.12 14:27:33] »

Am savurat pur si simplu acest review! Ai reusit sa ma transpui in atmosfera Parisului, dar si sa mi se faca din nou dor cumplit de el. Da, cine a vazut Parisul va vrea mereu sa se reintoarca. In 2007 si 2009 am fost cate trei saptamani in preajma sarbatorilor. Incearca sa-l vezi o data si iarna in caz ca nu ai facut-o pana acum. Este atat de frumos impodobit incat iti taie rasuflarea.

Multe concedii de suflet in continuare!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
nickro [28.08.12 14:52:22] »

Pe când o carte de călătorii!? Scrieţi minunat, başca referinţele cultural istorice de excepţie! Votez pentru Paris, în defavoarea Greciei!

dorgo [28.08.12 16:50:57] »

@michaela_1961: n-am fost iarna inca niciodata... dar am auzit si eu ca pe Champs Elysees, se atarna ghirlande cu milioane de beculete colorate prin platanii bulevardului si in momentul "start"-ului oficial al aprinderii lor, adica pe 1 decembrie, tot Parisu' e-acolo... incepe numaratoare inversa, dix, neuf, huit, spet, six, cinq, quatre, trois, deux, un et, et, et... ZEROOOOOOOOOO si dintr-o data bulevardul ia foc, devine mai luminos decat intr-o zi de august, poti linistit citi ziarul la miezul noptii, dopurile de sampanie pocnesc de-ti sparg timpanul, aplauzele si uralele te invaluie. Parisul, in vremea comunismului consuma intr-o luna mai multa electricitate decat intreaga noastra tara intr-un an, ... iarna, e-un moment magic daca mai e si zapada, in acel moment al "start"-ului, e ca si cand, in urma cu un secol si ceva, Thomas Alva Edison, intr-o Londra orebcainda si scufundata in intuneric, aprindea pentru prima data in lume fantasticele lampioanelor electrice inventate de el, inlocuind palidele lampi cu gaz... era ca si cum ai lumina dintr-o data Groapa Marianelor... iarna si Tour Eiffel arata superb, ca un brad de Craciun care clipoceste intr-una schimbandu-si mereu culorile, cand albastre, cand galbene, cand rosii... la fel e si la revelionul stradal... atmosfera e fantastica, nu se cunoaste nimeni cu nimeni dar, cuprinsi de euforia vaporilor de sampanie, la miezul noptii, se imbratiseaza cu totii, parca sunt cu totii frati, se vede ca sunt latini... eu am prins un 14 Juillet cu focuri de artificii si un megaconcert Jean Michel Jarre, ... "vraiment fan-tas-tique! "... te simteai strivit de un ocean de note muzicale... "Paris c'est Paris", faut y aller! si pana atunci... "il faut rever sans cesse! "...

@nickro... mai am vreo 5 ani pana la pensie si apoi voi avea timp destul pentru suveniruri turistico-literare

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Gabise [28.08.12 18:01:23] »

Am văzut Parisul de 3 ori: in Iulie, Decembrie si Martie. In fiecare anotimp Parisul își arată alta fata si chiar nu pot spune care e mai frumoasa. De fiecare data am văzut si Versailles. Vara am prins spectacolul de lumini si muzica din grădinile palatului. Iarna deși era frig si ningea era plin de turiști, mai ales asiatici.

Am admirat P 15, P 16 cu galeriile Lafayette. Cand am fost noi era un brad imens pana la cupola si deși era doar 1 Decembrie lumea intrase in febra cumpărăturilor. Peste tot cadouri frumos ambalate, un miros de brad, parfum fin si ciocolata. Chiar am luat masa la ultimul etaj la un fel de împinge- tava cu prețuri chiar decente si mâncare foarte buna.

M- as întoarce oricând in Paris si bineinteles nu as rata Versailles.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Lyssys [28.08.12 19:41:03] »

@dorgo, mulţumesc! Mi-aţi făcut un dor nebun de Paris! Am fost acolo, din nou, cu rw-ul dumneavoastră! Am regăsit în multe din fotografii locurile prin care ne-am purtat şi noi paşii, le-am privit din nou, din aceleaşi unghiuri... ca şi cum am fi iar la faţa locului...

O vacanţă la Paris, este de vis, dar este foarte activă! Ştii că este prea scurtă ca să poţi vedea tot ce vrei neapărat să vezi... Şi asta te menţine într-o stare de surescitare aproape! Permanent.

Ştii că vei mai reveni... măcar o dată...

... Probabil a 11-cea oară, să fie cu adevărat o vacanţă...

Donc, c'est merveilleux! 900 PMA!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Lyssys [28.08.12 19:54:03] »

@dorgo, mă bucur că votul meu a fost cel de superbonus!

La multe vacanţe de vis! Şi pe la Paris!...

dorgo [28.08.12 20:38:30] »

@Lyssys: un super"merci", pentru un superbonus... eu la Paris nu ma pot niciodata considera in vacanta "de odihna" caci am o lista intreaga de locuri pe unde trebuie neaparat sa trec, dar uneori, ori nu ma mai duc picioarele, ori nu mai e timp s-ajung peste tot... acum, in primavara 2013, cand se profileaza inca un grup de 2 sau 4 candidati (mereu numar cu sot, pentru a imparti pretul unei camere la un hotel din Paris), as dori s-ajung pe rue Cavalotti, o strada spectacol, unde ziua gasesti o pleiada de magazine banale care vand de toate, iar seara, la ora 18, cand se incheie ziua de "vanzare", se lasa storurile peste vitrine si... apare o expozitie in aer liber... expozitie stradala? ... da! , petru ca pe storuri au fost pictate reproduceri ale unor mari tablouri din Luvru si Orsay... ziua esti la shopping, iar seara la muzeu... astfel, si cafenelele si bistrourile din acea strada merg bine, caci seara, dupa ce-ai vizitat expozitia, mai arunci si ancora tot pe-acolo, pe undeva...

"A Paris il faut avoir de bon pieds, Y'en a tant de choses a voir, Dans ses musees, sur ses quais Et meme sur ses trottoirs... "

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Lyssys [28.08.12 22:13:54] »

@dorgo: De reţinut despre Rue Cavalotti, vedeţi, ne-aţi furnizat încă o informaţie! Mulţumesc din nou! Eu, dar şi mulţi alţi cititori ai acestor rânduri, sunt convinsă!

Cât despre "il faut avoir de bon pieds", c'est vrai, eu am păţit-o! La întoarcerea în ţară am zăcut la pat două zile, cu nişte glezne ca de elefant, ridicate pe perne, credeam că mi-am distrus articulaţiile! Că mă şi găsisem ca deşteapta, fix înainte de plecare, să mă antrenez exact pentru asta, şi alergam de vreo trei ori pe săptămână... Mare greşeală!!!

La Sacre Coeur, am urcat cu funicularul, mi-a părut rău, dar nu mai puteam! Am reuşit totuşi să cobor per pedes... Am mers atât de mult pe jos acele zile...

Veneam dimineaţa cu RER-ul din Orsay şi ne întorceam pe la 10 seara, cred că la ultima cursă a acestora, în rest, toaaată ziua băteam Parisul la pas, apelând doar pentru distanţele mai mari la metrou... Asta şi pentru că al meu soţ ţinea cu tot dinadinsul să facă la pas Parisul...

Ziceam că ne mai odihnim în muzee... Da' de unde!

Oricum, când vom repeta experienţa, va fi întocmai la fel! Îmi asum riscurile!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
dorgo [30.08.12 22:07:33] »

@Lyssys: despre Paris as mai putea sa scriu "mult si bine", caci mai am o cantitate mre de informatii si fotografii, dar care nu mai sunt atat de recente (din ultimii 3 ani) si unele lucruri s-au mai schimbat la Paris (mai ales preturile)... si-apoi lumea turistica nu e alcatuita numai din Paris, chiar daca acesta e -un oras grozav...

ileanaxperta* [11.09.12 18:48:30] »

@ dorgo, citindu-ti aceasta "oda" a Parisului, am cazut pe deplin atat in butoiul cu melancolie cat mi s-a facut si un dor nebun de Paris. Ai scris atat de frumos si de sensibil caci m-ai transpus cu mare succes in atmosfera magica, plina de mister si frumusete a "Orasului Luminii". Multumesc!

Ah! si adaug: nu ai de ales intre Paris si Grecia. Ambele, ca si multe alte locuri, au unicitatea si farmecul lor inconfundabil. Deci, Paris cat si Grecia deopotriva...

Vacante de vis oriunde si oricand tuturor!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
dorgo, Gabise, ileanaxperta*, Lyssys, MCM, michaela_1961, nickro
Alte impresii din această RUBRICĂVacanța / city-break la Paris:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.065092086791992 sec
    ecranul dvs: 1 x 1