Impecabil, impresionant, fără cuvinte

TIPĂREȘTE

Încă de dinainte să plecăm în concediu am planificat să stăm o noapte la pensiunea Angela din Vatra Dornei. Alegerea făcută nici nu se putea să fie mai bună!

Am ajuns destul de obosiți în Vatra Dornei și am găsit relativ ușor pensiunea mulțumită pancartelor puse strategic în multe locuri din oraș. Ajunși în curtea pensiunii, am remarcat cele două corpuri între care era o curte mare unde încăpeau lejer 20-30 de mașini. Locul mai avea și două balansoare din lemn, un foișor foarte cochet. Corpul din spatele curții avea la parter și restaurantul.

În scurt timp a venit și proprietara, doamna Angela. A fost foarte drăguță cu noi, ne-a prezentat camerele, am mai stat puțin de vorbă și am fost foarte încântați. Noi am preferat să luăm o cameră cu trei paturi în corpul de lângă stradă, fiindcă nu aveam prea multe pretenții de balcon, așa cum aveau camerele din corpul celălalt.

După ce ne-am cazat și am lăsat bagajele în cameră, am mers cu mașina în centrul orașului pentru a vedea renumitele veverițe din parc. N-am avut noroc însă. Deși restul țării se topea din cauza caniculei, în Vatra Dornei termometrul ne arăta 15 grade. Am înghețat căutând veverițele, căutând un loc decent unde să mâncăm și căutând mașina, fiindcă ne-am rătăcit la un moment dat.

În mijlocul parcului am dat de o terasa de unde se auzeau manele și muzică de petrecere. Este mare păcat că un parc așa frumos cum e cel din Vatra Dornei e poluat fonic într-un asemenea hal. La marginea parcului, altă terasă care părea promițătoare în privința mâncării era plină de țigani gălăgioși, așa că am preferat să ne mai plimbăm. Orașul este frumos, curat dar se poate și mai bine. Malurile Bistriței ar putea fi puțin curățate de brusturi și buruieni și ar fi frumos dacă ar fi mai multe plăcuțe cu numele străzilor. Dar eu sunt din Brașov, probabil că am prea multe pretenții din cauză că m-am obișnuit cu frumusețea orașului meu...

În fine, am decis să mâncăm la restaurantul pensiunii Angela. Făcuserăm cea mai bună alegere. Deși eram singurii clienți în acea seară, bucătăreasa a stat până mai târziu și ne-a făcut cea mai bună mamăliguță cu brânză din câte am mâncat. A fost gata și foarte repede iar ca să alunece, proprietara ne-a dat ceva bun de tot, la fel, cea mai bună pe care am băut-o vreodată. Dacă v-ați prins despre ce e vorba, n-aveți decât să mergeți acolo și să cereți și voi. Sursa este în Mureșenii Bârgăului, întrebați-o pe doamna Angela că vă expică mai bine.

Ghiftuiți, ne-am dus în cameră și am avut puțin timp s-o studiez.

Camera e foarte mare, baia foarte curată și modernă, paturile confortabile, se vede bunul gust în amenajarea spațiului. La parter există și o bucătărie unde clienții pot găti sau folosi frigiderul sau congelatorul. Camera noastră era orientată spre stradă dar puținele mașini care treceau pe acolo nu ne-au deranjat. Menționez că acea stradă nu este asfaltată, ci din macadam iar mașinile trec foarte rar pe acolo.

Dimineața, înainte de a ne lua la revedere, am stat la discuții cu proprietarii, deci și cu soțul doamnei Angela și am aflat că el era preot, deci doamna Angela era preoteasă. Nu mă gândeam că există în România așa oameni de treabă și cu atât bun simț precum dânșii. Am plecat de acolo spre pasul Tihuța, dar tare ne-am fi dorit să mai stăm câteva zile la pensiune, pentru că toată zona este superbă și merită vizitată.

---

VIZUALIZĂRI: 2843 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI