Weekend relaxant la “Hanul cu Noroc”

TIPĂREȘTE

Mini-sejurul de trei zile petrecut la pensiunea “Hanul cu Noroc” a fost unul relaxant. A fost, practic, o evadare din Bucurestiul incins la 38 de grade, la racoarea specifica zonei submontane a Branului.

Datorita informatiilor postate de Adryana (vezi impresii), am localizat foarte usor “Hanul cu Noroc”. Am ajuns la pensiune in jurul pranzului si ne-am cazat imediat. O “bila alba” pentru proprietara pensiunii: ne-a aratat toate camerele libere, trei la numar, si ne-a lasat sa o alegem pe care vrem. Am optat pentru o camera la mansarda, pentru ca era sensibil mai mare decat cele de la parter, iar patul matrimonial era imens. Dezavantajul a fost, pe langa urcatul scarilor cu bagaje, presiunea foarte scazuta a apei. Probabil ca pensiunea are un hidrofor subdimensionat, care nu poate urca apa pana la ultimul nivel. Am apreciat, insa, discretia gazdelor, care nu ne-au deranjat cu nimic in cele trei zile cat am stat la pensiune. Am apreciat si internetul wireless, care avea insa semnal destul de slab in camera, cel putin la mansarda.

Deranjanta, insa, a fost atitudinea unor turisti, lipsiti de bun simt si de educatie. Imediat dupa ce s-au cazat (trei familii cu copii), au luat in “stapanire” foisorul pensiunii, bucataria destinata (tuturor) turistilor si mesele din lemn aflate langa locul de joaca pentru copii. Respectivii si-au lasat sticlele de bere, mancarea copiilor si ochelarii de soare ai nevestelor pe toate mesele, pentru a-si “marca” teritoriul, ca si cum ar fi fost singurii cazati la pensiune.

In proximitatea pensiunii nu prea ai nimic de vazut. Poti face doar o plimbare de-a lungul raului care trece prin fata pensiunii. Catelul Bidonel, mascota pensiunii, a fost un companion excelent. Chinuit adeseori de odraslele celor care calca pragul pensiunii, Bidonel suporta cu stoicism tratamentul la care este supus. Pentru amatorii de sport, pensiunea dispune, la parter, de o sala cu doua mese de tenis.

Nu am vrut sa incercam restaurantul gazdelor (ca sa nu traim dezamagirea Adryanei), asa ca, dupa amiaza, am plecat la Moeciu de Sus. Drumul este bun, cu exceptia unei portiuni de cativa kilometri, in zona Cheile Gradistei, unde asfaltul este mai ingust si peticit destul de rau, dar practicabil. Am incercat, initial, sa luam masa la restaurantul pensiunii Nedeia Muntilor, vestita Crama a lui Petrisor, vis-à-vis de Complexul Cheile Gradistei. Prima impresie a fost una negativa. Bancile si mesele rustice din lemn masiv, care dadeau foarte bine cu peisajul, erau acoperite de praf, asa ca a trebuit sa recurgem la servetele din dotare pentru a nu ramane cu “amintiri” pe haine. Imaginea era completata de cateva meniuri destul de slinoase aflate pe masa. Rasfoindu-le, nu am gasit nimic care sa ne tenteze, iar dupa 10 minute in care nu ne-a bagat in seama niciun ospatar, ne-am ridicat si am plecat. Poate ca mancarea la acest restaurant este foarte buna, asa cum au postat cei care au mancat acolo, dar modul in care sunt intampinati clientii nu este tocmai in regula.

Am mers direct la Cheile Gradistei, unde am gasit un restaurant curat si primitor. Mancarea a fost pe masura. Tocanita de vitel, bulzul ciobanesc cu branza de burduf si sarmalutele cu mamaliguta si smantana au fost excelente. La fel berea draught, rece, si papanasii. Nota de plata a fost in limitele decentei.

A doua zi, am preferat sa mergem la picnic. Gratar se poate face si in curtea “Hanului cu Noroc” (pus la dispozitie de proprietarii pensiunii), dar nu este cel mai indicat. Asta pentru ca in curte nu gasesti nici macar un pom la umbra caruia sa te adapostesti de soare. In plus, trebuia sa revendici un loc in foisor de la turistii mai sus amintiti certati cu bunul simt. Singurul loc umbros este curtea interioara a hanului, insa insuficient de incapatoare. Asa ca am plecat pe valea raului Simon, la doar cativa kilometri de “Hanul cu Noroc”. Drumul spre satul Simon este asfaltat si are aproximativ trei kilometri, dupa care se continua cu macadam. Cadrul natural deosebit este foarte potrivit pentru o iesire la iarba verde. De remarcat ca, desi zona este frecventata de amatorii de picnic, am observat destul de putine deseuri, gen pet-uri, cutii de bere sau pampersi. Poate ca Legea picnicului isi face deja efectele sau mai degraba zona a fost igienizata de curand. Am apreciat locul special de depozitare a gunoaielor, amenajat la capatul drumului asfaltat, unde poti sa arunci deseurile menajere de la picnic. Prin urmare, este nevoie doar de bun simt, ca fiecare sa-si adune gunoaiele personale si sa le lase la locul special amenajat.

La intoarcerea spre Bucuresti am ales traseul prin Rucar-Mateias-Targoviste, pentru a nu prinde aglomeratia de pe Valea Prahovei. Drumul este liber si destul de bun, cu exceptia zonei Dambovicioara-Dragoslavele (10 kilometri), unde nu poti merge cu mai mult de 40 km/h, din cauza valurilor si a gaurilor din asfalt. Pe tot traseul am observant mai multi catei ciobanesc carpatin scosi la vanzare, ultimul in parcarea Mausoleului de la Mateias. Dupa cum spunea unul dintre vanzatori, preturile variaza intre 350 si 500 de lei pentru un exemplar, in functie de cum stapanesti “arta negocierii”.

In final, as vrea sa fac cateva consideratii despre politica de marketing a proprietarilor pensiunii, pentru a atrage mai multi clienti. De fapt, o smecherie practicata de mai multi hotelieri. Am achizitionat un voucher de cazare la pensiunea “Hanul cu Noroc” de pe un cunoscut site cu reduceri. Oferta, valabila si pentru pensiunea Margaritar, din Cheia (care apartine acelorasi proprietari), suna cam asa: 130 lei (50% reducere) pentru cazare doua persoane, pentru doua nopti. Adica, tariful normal al camerei, pentru o noapte, ar fi de 130 de lei. Daca veti intra pe site-ul pensiunii, nu veti gasi nicio referire la preturile pentru cazare - am convingerea ca intentionat. Insa pe mai multe site-uri de turism pentru zona Bran-Moeciu, pretul postat pentru o camera dubla la “Hanul cu Noroc” sau la “Margaritar” este de 80 de lei pe noapte sau 60 de lei pentru mai mult de trei nopti rezervate. Deci, nici vorba de 130 de lei pentru o camera. O smecherie care ar putea face oricand obiectul unei a anchete a Protectiei Consumatorului.

Una peste alta, pretul obtinut, facand rezervarea pe site-ul cu reduceri, este cel real, tinand cont de concurenta acerba din aceasta zona, si nu 130 de lei/noapte.

---

VIZUALIZĂRI: 3233 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI