Bazarul turcesc

TIPĂREȘTE

De o vreme, a aparut un nou tip de excursie: shopping travel. E cam mult sa-l numesti pe participant "turist" - nu e. Nu e intotdeauna nici bisnitar - nu cumpara cu gindul sa faca contrabanda. Categoria a aparut observindu-se ca multi turisti isi aleg diferite destinatii tocmai pentru a-si umple bagajele cu marfuri "mai ieftine" (mai putin "mai exotice"). Uneori, acest tip de"excursii" se numesc "weekend escape" - desi prea putini se duc, sa zicem, la Paris ca sa petreaca ore intregi plimbindu-se pe malurile Senei sau stind la soare pe o banca in Montmartre...

Turcia, si mai ales Istanbul, este o estinatie mai speciala, inca din 1990. Multi din afaceristii romani au pornit de la niste genti cu marfa (ieftina si destul de proasta) cumparata pe la peddlerii istanbulezi. La un moment dat, coada de masini la granitele spre Turcia erau atit de aglomerate de bisnitarii romani (si moldoveni-ucrainieni), ca puteai sta si cite doua zile la coada! A fost motivul pentru care am renuntat la prima tentativa de a vizita Istanbulul. Acum, lucrurile s-au mai linistit. Exista avion, tren si, mai ales, autocare - destul de multe. Contrabandistii isi cara marfa cu TIR-ul, in containere...

Au ramas "turistii". Cei mai multi nu concep un sejur in Turcia fara macar citeva ore petrecute prin magazine. Am inteles asta din discutiile pe internet (indeosebi cele intre romani...), intrebari si informatii privind bazaruri si, indeosebi, MALL-uri! E de neinchipuit ca cineva poate gindi macar sa se duca la Istanbul sa faca shopping intr-un Mall turcesc, cind are (multe) in tara! Sitotusi... Culmea este ca marfurile sunt asemanatoare - dar, deseori, mai scumpe - la Istanbul. Si ca magazinele-buticuri de pe Istiklal au absolut aceeasi marfa, . Dar foarte multi romani continua sa considere "shopping"-ul o "experienta"... Ca persoana care am ajuns, deseori, prin Malluri prin diferite colturi ale lumii (multe chiar le-am proiectat), pot spune ca singurul Mall care poate fi, pina la un punct, o experienta, este West Edmonton Mall din Edmonton, Alberta, Canada. Si asta pentru ca are "tema". In rest, daca esti dus cu ochii legati in oricare din ele, nu prea stii unde te afli... fara a te rataci, totusi. Atit sunt de asemanatoare.

***

Bun. Sa revenim la Bazar. Bazarul "oriental" este o experienta - pentur un occidental. Bazarurile orientale sunt destul de asemanatoare, fie ele in Iran, Siria, Algeria sau Turcia. Pentru turist, au avantajul ca au, deseori, marfa (produse locale, artizanat) specifice locului. O vizita prin Bazarul din Cairo, Marakesh, Alep, Istanbul poate prilejui tursitului sa se intoarca acasa cu "amintiri" (suveniruri) nu numai interesante, ci deseori chiar valoroase.

Bazaruile turcesti ofera, deseori, obiecte de artizanat de buna calitate. Din pacate, cerea a facut sa apara mult kitsch. Si tot cererea a adus in bazar marfa "straina" produsa in Turcia, deseori contrafacuta dupa marile firme cu nume... Pentru foarte multi ropmani, vizita la un bazar "renteaza" pentru ca pot gasi produse "similare" la jumatate pret fata de Romania. Mie imi vine greu sa inteleg mecanismul care ii face pe unii, care arunca sute si mii de euro ca sa stea la hotel 5*, sa cheltuiasca sute pe cite un diner - ca apoi sa se tirguiasca sa scoata jumatate pret o pereche de chiloti... Ma rog, fiecare si le stie pe-ale lui.

Probabil am trait prea mult in Occident. Pentru mine, vizita la un Mall, magazin si, deseori, bazar (sau piata) are un scop precis: implinirea unei necesitati. Am de cumparat ceva - asa ca ma duc. Nu am - prefer sa stau pe o banca intr-un parc, sa mai vizitez o data un muzeu sau sa beau o cafea (sau bere, ceai) pe-o terasa. Caut alt tip de "experiente"... Dar, desigur, am intrat si eu prin bazarurile turcesti. Impart cu cititori citeva impresii, prilejuind sa si le impartaseasca si pe-ale lor.

In Istanbul e cel mai mare Bazar din Europa. Nu numai Kapali Carsi, Bazarul Acoperit - el reprezinta cca o treime (poate si mai putin) din intreaga suprafata a Marelui Bazarului. Practic, de la Yehiceriler Ca. si de la Suleymaniye Camie in jos, pina in Eminonu, e numai un bazar neintrerupt. Absolut toate stradutele se transforma, in timpul zilei, in bazar. Pe linga pereti sunt tarabe adapostite sub copertine, de care deseori atirna umerase si cirlige cu tot felul de produse. Pe strada se mai poate citrcula, practic, intr-un singur sens - uneori, doar de catre pietoni. Aprovizionarea se face in zori - mai tirziu cu biciclete, cu sacul si spinarea, rar cite un carut... Aici - si nu in Bazarul Acoperit - isi fac cumparaturile localinicii. Marfurile sunt la jumate fata de cele din locul turistic.

Ca si Capali Carsi, marfurile se vind pe stradute: pinzeturi, incaltaminte, casnice, de baie si bucatarie, lenjerie, etc. Sunt strazi si curti ale aurarilor, argintarilor, aramarilor, tesatorilor, pielarilor. E drept, e foarte greu sa te orientezi, e forfota (chiar mai multa decit in Marele Bazar). Gasesti insa si locante si bufete ieftine - mult mai ieftine decit in Bazar - unde iti poti trage sufletul. Ceva asemanator era pe vremuri chiar marele Bazar - doar ca a fost acoperit la un moment dat. Nu putem sti daca acest lucru nu se va intimpla in viitor si cu restul cartierului. Un loc special este Curtea Cordulu Ali Pasa, linga Mormintullui Sinan Pasa, pe un gang. Este o curte unde se vind covoare mai ales, dar o oaza de linistein preajma Bazarului. Sunt terase unde, deseori, studentii de la Laleli si artisti petrec timpul liber.

In general, dupa o prima vizita intr-un bazar, tot farmecul trece. Nu e cu nimic diferit de un talcioc din Romania. Doar ingramadirea pe suprafete restrinse a zeci de magazine cu profil asemanator. De ex, in zona "Hainelor de piele", sunt zeci de outleturi in care sute de vinzatori trag de tine. Marfurile sunt, in proportie de 90%, perfect asemanatoare. Si preturile pe care le poti negocia sunt asemanatoare - in functie de experienta de a te tirgui. Sa fim intelesi: intotdeauna, dar intotdeauna vinzatorul va face profit! Din asta traieste el si, deseori, familia lui. De puterea lui de persuasiune si din experienta capatata in ani grei de ucenicie si competitie dura, si-a invatat lectia. Cumparatorul ocazional nu are nicio sansa!

Bisnitarii romani o stiu. Ei nu isi cumpara niciodata marfa din Bazar! Cel mai adesea, o face de la mici outleturi ale fabricutelor din periferia Istanbulului, de unde se aprovizioneaza si "comerciantii" din Bazar. Desi, deseori, se cazeaza in Beyazid-Laleli, la un pas de Bazar, mai ales ca acolo e capatul curselor de autocar din Romania si Moldova.

Probabil cele mai raspindite magazine sunt cele de covoare. Nu numai ca ocupa suprafete mari in bazaruri, se pot intilni sute si mii de magazine de covoare mai peste tot - mai ales in zona turistica. Cine are rabdare sa priveasca niste patroni de astfel de magazine se poate intreba din ce traiesc respectivii: -). De cele mai multe ori ii vezi jucind table, sorbind ceai si fumind tigara de la tigara, cu vecinul - el insusi patronul unui magazin de covoare. Cu exceptia celor din Bazar, care se tin scai de tine, deseori ei abia de ridica capul sa te intrebe, nu foarte insistent, daca vrei sa ii vizitezi magazinul.

Aici trebuie sa dau un sfat: da, o vizita, macar una, la un magazin de covoare, merita! Stiu ca mai niciun roman nu va cumpara un covor turcesc, cu atit mai putin un kilim. Dar, ca experienta, merita. Eu am intrat mai mult din solidaritate. In Istanbul fiind, am cerut oarece informatii de la un tinar turc care incercase sa intre in vorba cu mine. Vorbea o engleza curatica. Si de aici a inceput o experienta care mi-a dovedit ca turcii chiar stiu ce inseamna ospitalitatea. M-a insotit pe la diferite muzee, . mi-a dat informatii, deseori a jucat rol de ghid, m-a dus la o locanta (a carei existenta nici nu o puteam banui in zona), astaeptindu-ma la iesire (daca se platea bilet de intrare). A refuzat orice bacsis si profita de ocazie sa ma intrebe tot felul de chestii din Canada. Era student. Practica si limba. Desigur - mai avea un interes, mi l-a spus la coada, dupa ore petrecute impreuna: sa vizitez un magazin de covoare. El mi-a spus despre avantajele unei astfel de vizite, desi era convins ca nu voi cumpara nimic.

Care au fost avantajele? Pai, in magazini, a aparut patronul. M-a invitat pe un divan comod, la racoare (a/c) si m-a servit cu o cafea turceasca "originala". Si a inceput sa imi vorbeasca despre marfa: o adevarta istorie a meseriei, tehnica, materiale, modele... Cum sa recunosc un covor turcesc de unul sirian sau iranian. Care este diferenta intre covorul otoman (turcmen) si cel persan. Care, dintre covor si kilim. Ce da valoare unui covor? Cum recunosc covoarele "manuale" (autentice) de cele "artificiale" (industriale). Cum recunosc un covor autentic vechi (de mentionat: este interzis sa scoti covoare dinainte de 1880 in afara Turciei! Vor fi confiscate la granita - desi le poti cumpara si chiar primi chitanta pe ele!). A fost o adevarat lectie care a durat peste 2 ore, timp in care am vazut zeci de covoare si kilimuri. M-am si odihnit, dupa o zi demers pejos. Nu regret deloc experienta.

Banuiesc ca lucruri asemanatoare se pot intimpla si cind vizitati vreo fabrica. Cele mai multe tururi in Turcia are in program o oprire, deseori de min. o ora, la o "fabricuta". De aici reiese pretul redus a unor tururi. Cu cit pretul e mai convenabil, cu atit e mai sigur ca parte din costul turului este acoperit de un astfel de "sponsor". Am vazut o calatorie la Istanbul de 4 zile (2 nopti de hotel) care avea in program, la sosirea in Istanbul, trecerea peste Podul peste Borfor si "vizitarea unei fabrici". O aiureala care salveaza, poate citiva lei la costul excursiei, dar te face sa pierzi complet aiurea citeva ore bune degeaba!

In Cappadocia, cind am facut un tur pe la orasele subterane -Valea Ilhara, in program era un stop la o fabrica de "pietre". Se prelucrau pietre semipretioase, rar si pretioase, in bijuterii (turcii se pricep!). Prea multe explicatii nu ni s-au dat, interesul era sa ne faca sa cumparam "suveniruri". Si cele mai ieftine produse erau niste rahaturi prelucrate industrial: bile si oua, broaste testoase si elefanti din piatra semipretioasa, si, bineinteles, obisnuitele pipe din meershaum (luletasi). Preturile "suvenirurilor" pentru astfel de grupuri este cu cca 35% mai mari decit prin bazaruri si chiar magazine! Banuiesc ca e asemanator la fabricile de haine de piele...

Bazarurile sunt de doua feluri: permanente sau ocazionale. Si unele si altele se desfasoara pe timpul zilei. Unele sunt totusi legate de sezon, mai ales cele in aer liber. Exista oameni care traiesc din asa ceva: colinda tara din localitate in localitate, participind la tirguri locale o data saptaminal, lunar sau sezonier. Dimineata isi instaleaza tarabele, ziua vind, seara se aduna si pleaca mai departe. Banuiesc ca iarna stau acasa...

Printre cele mai interesante bazare, de mentionat este, in primul rind, Tirgul de Mirodenii (Tirgul Egiptean - Misr Bazaar) din Eminonu. Desi mult mai mic decit Marele Bazar, este mai colorat: -) Pozele din acest obiectiv turisti sunt mai apreciate decit cele din confratele din deal. Maldarele de mirodenii frumos si diferit colorate, de fructe uscate, nuci si alune, lokum, sarailii, merita o vizita. Produsele sunt mai scumpe decit prin alte locuri, desi competetitia le mai trag in jos. Pe de alta parte, nu gasesti usor produse asemanatoare in alte locuri. Si este stiut: produsele la "vrac" sunt mai bune, mai autentice, mai aromate, mai proaspete decit cele la cutie - desi si in Bazar sunt o multime de produse la cutie. Ocoliti-le!

Tot in Istanbul este micul Bazar "al Cavalerilor" - pe straduta unde este Muzeul Mozaicului, la picioareleMoscheii Albastre. Aici gasesti o mare varietate, desi nu sunt multe outleturi. De ex, desi citeva magazine, gasesti, pe linga obisnuitele "carpete", fesuri, instrumente muzicale populare originale, aramarii, faianta de iznik si Kutahya, ceramica... Un loc carear fi bine sa nu il ocliti spre seara, daca doriti un diner ieftin si gustos: produsele de gratar si patiserie sunt bune si ieftine si, deseori, spre seara, un dervis rotitor da "spectacol" (el spune ca se roaga...) pe o mica platforma. Loculeplin de tineri turisti backpackers (rucsacari) care se cazeaza prin hotelurile "buget" din Sultanahmet.

Alt loc interesant de vizitat este strimpta si abrupta straduta a Galatei care voboara de la Logia Dervisilor spre Podul Galatei, pe linga Turn. Aici sunt adunate multe magazine de "muzica": de la CD-uri si DVD-uri pina la instrumente muzicale (populare si clasice/rock) si pina la partituri. Similar, Bazarul de Carte (Saflahar carsisi) - la Vest de Marele Bazar si nord de Beyazid), unde poti vedea multe carti (in regim "anticariat" turcesti, caligrafiate in alfabet arab, harti, dar si carti "europene" mai vechi sau mai noi.

Un ultim loc care n-ar trebui ocolit: Curtea Cafer Aga, chiar in capatul de jos a stradutei din spatele Agiei Sofia (Sogakcesme So. ), dinsus de intrarea in parcul Gulhane. Este o curte in care tinerii de la scoliledemeserii isi expun produsele de artizanat - de foarte buna calitate si, deseori, mult mai ieftine.

Desigur, am intilnit bazaruri si in alte localitati vizitate. De ex, in Kairery, bazarul este chiar in interiorul Cetatuii, in Centru. Exceleaza prin produse demezeluri si brinzeturi (Kaisery este "tara" pastrimei si a cascavalurilor turcesti!). Alt bazar interesant este cel din Antiohia (Anthakya), chiar in spatele Centrului. Nu este foarte mare, dar gasesti cam tot ce vrei. Aici sunt specifice produsele din arama "ciocanita": ibrice, tingiri, tigai, oale, ceaunele etc. Multe extrem de bine executate, cu decoratii originale otomane si arabe (influenta siriana e mare). Tot aici am vazut pentru prima data bureti de mare originali, pescuiti de localinici din Mediterana (sau, poate, de pescari greci din insule...)

Alt bazar interesant vizitat de mine a fost cel din Fethiye. Acolo sunt de fapt doua bazaruri, alaturate: unul "industrial" si celalalt "agrar". De "fructe", cum se zice. Acesta din urma a fost interesant. Se vindeau nu numai legume si zarzavaturi proaspete, de la cultivatori din imprejurimi, ci si brinzeturi (ieftine si extrem de gustoase; cele din magazine nu se compara!), dar si ghiudem, pastrima si alte produse de carne facute in casa.

Mai ales, se vindea peste si "fructe de mare", proaspete, pescuite direct din mare. Erau si bazine cu peste viu, dar si o masa uriasa, rotunda, in mijlocul pietii, cu peste proaspat pus pe zapada de gheata maruntita. Masa era inconjurata de mici restaurante "cu gradina" unde ti se putea pregati pestele cumparat (la kil, la bucata, la portie), cu doar 5TL - vagetalele si garnitura gratis. Iti faceau pestele cum vrei: fiert, la cuptor, saramura, la gratar, sis-kebap... Berea (sau vinul), extra.

Alte trei bazaruri aveu ca specific vinul. Desi bautul vinului este interzis de Koran, moravurile s-au mai imblinzit. Multi turci consuma vin - poate nu in Ramazan. In timpul sarbatorii, majoritatea localurilor nici nu vind bauturi alcoolice (iclusiv bere!). E vorba de bazarul din Sirince si cele din Cappdocia (Avanos si Urgup). Daca cei din Sirince ocolesc poruncile Koranului, amestecind vinul cu suc de fructe (natural, totusi), in Cappadocia poti cumpara vin de foarte buna calitate! Pe acesta il poti gasi, deseori, in magazinele din toata tara, dar si prin restaurante. Nu cel din Sirince, care nu este "exportat" in afara satului.

Tot in Avanos este un faimos tirg de ceramica. Sunt mai multe astfeldelocuri prin Turcia (mai ales in Anatolia), dar Avanos i alte localuitati invecinate sunt vestite. Fiind putin in afara zonei de "Cosuri ale Zinelor", satenii traiesc din vin si ceramica - de foarte buna calitate. Dar produc si foarte multe "urcioare" pentru cel mai vestit fel de mincare anatolian, coban kavurma: tocanita de legume si miel/pasare la ulcior. Ti se taie ulciorul la masa, cu sabia: -) - si este extrem de gustos! In Avanos, poti cumpara ulciorul cu 1TL bucata!

Un alt bazar care mi-a dat satisfactie a fost cel de Fructe din Antalya. E mai putin vizitat de turisti, desi e chiar in centru, linga Kaleici. Cind am ajuns acolo era inceput de iunie si gemea de fructe proaspete, coapte, o adevarata minunatie. Nu numai caise, piersici, dar si pepeni si struguri de masa! Toate foarte aromate - asa cum nici in Romania nu mai am ocazia sa maninc prea des. Mai sunt. De exemplu, in Bergama sunt multe ateliere unde se tes covoare turcesti - mai ales in jurul Bazilicii Rosii. Poti vedea covoare proaspat spalate intinse lauscat pe garduri, iarba si chiar si trotuar. Unii zic ca poti pasi pe ele - pentru a le da aparenta de "uzat", care le mareste pretul. In Pamukkale, in sat, femeile traiesc din crosetat. In micul bazar de acolo poti cumpara fete de masa, perdele, mileuri crosetate (manual) sau brodate, deseori de foarte buna calitate, ieftine.

***

Sunt convins ca foarte multi au avut experinte placute, neplacute - sau doar interesante - vizitind bazarurile turcesti. Poate le impartasesc cu noi.

---

VIZUALIZĂRI: 32034 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI