Basilica di San Valentino si Ziua Indragostitilor

TIPĂREȘTE

Cu siguranta v-ati dat seama dupa nume, ca aceasta biserica este dedicata Sfantului Valentin, protectorul indragostitilor, patronul bisericii care ii poarta numele si al orasului Terni.

Am ajuns la aceasta biserica, intr-o frumoasa zi de primavara, colindand orasul cu prietena mea stabilita in Terni. Din tot ce vazusem pana in acel moment, aceasta biserica a fost cea mai frumoasa. Este singura din oras, care are ceva romantic, in aspectul exterior. Fata de celelalte asezaminte de cult, care au pastrat in cea mai mare parte aspectul tipic constructiilor romane, aceasta este mult mai delicata in linii si culori.

Straduta din fata bisericii, este frumos pavata cu piatra cubica si strajuita de copacei tineri.

In partea stanga a cladirii, este turnul cu clopotele. Statuile a sase episcopi, intampina enoriasii, de pe fatada principala; cate doi de o parte si de alta a usii, iar alti doi, sus desupra intrarii.

Interiorul era plin cu flori, caci era zi de mare sarbatoare – Pastele. Ne-am strecurat si noi prin multimea de credinciosi si am zabovit cateva minute. Povestea acestei biserici se pierde in negura timpului.

Sfantul Valentin a fost si este venerat in egala masura de catolici, de anglicani si de ortodocsi.

Moastele Sf. Valentin sunt pastrate si expuse cu mare respect in centrul bisericii, intr-un sicriu transparent din sticla.

Cele mai vechi documente referitoare la Valentin, cel care avea sa devina sfant, sunt cele din sec V e. n., scrise la mult timp dupa mortea lui. Un alt document, scris cu trei sute de ani mai tarziu, descrie torturile la care a fost supus timp de o zi si o noapte, incheiate cu decapitarea sa. Credinciosii catolici sunt impresionati de viata sa.

Valentin, s-a nascut in sec II e. n. intr-o familie de patricieni (clasa sociala instarita) si a trecut de tanar la crestinism, intr-o vreme in care nu era cea mai buna idee pe care putea sa o aiba cineva. La doar 21 de ani a fost ales episcopul crestinilor din Terni.

Afland despre el si credinta sa, Imparatul Claudiu, a interzis oficierea slujbelor sale, dar Valentin, in loc sa se supuna, a incercat sa il converteasca pe imparat la crestinism. Cu greu a scapat atunci de pedeapsa cu moartea pentru nesupunere.

A continuat sa predice, sa fac minuni si sa insanatatoseasca oameni, doar prin puterea rugaciunii; a facut asta, pana aproape de varsta de o suta de ani. Mare minune a fost si sa straiasca atat de mult in acele vremurii.

In sec. II e. n., crestinismul inca nu era acceptat, iar adeptii sai erau lasati in viata, doar pentru a deveni din cand in cand tapi ispasitori, pentru relele ce se petreceau in imperiul roman. Desi am putea spune astazi, ca Valentin era un biet batran, la cei 97 de ani cat se zice ca avea cand a fost condamnat la moarte, el era cel mai infocat crestin din zona Perugia. Era iubit si respectat de crestini si sfaturile sale erau urmate de toti. Cu toate acestea, oamenii imparatului, l-au arestat si dupa o zi si o noapte de torturi, l-au scos din oras, pe una din strazile principale, in batai de bici si umilinte. Pe o colina de la marginea orasului a fost decapitat. Ucenicii lui l-au ingropat la marginea unui cimitir.

Multi ani mai tarziu, cand a fost martirizat, parti din scheletul lui au fost duse in multe biserici din Italia. Asa a ajuns craniul sau in Terni si alte moaste in Sardinia si Calabria.

Dar pentru a fi trecut in randul sfintilor, nu era de ajuns sa fie un bun crestin; sa respecte canoanele, sa ajute sarmanii, sa nu fure, sa nu ucida si sa nu incalce nici una din porunci. Era nevoie de dovezi ale harului sau.

Se spune ca dupa ce Imparatul Claudius l-a gratiat, a fost incredintat unei familii nobile, care trebuia sa aiba grija ca el sa nu mai supere puterea imperiala. Traind in mijlocul acelei familii, a facut prima s-a minune; i-a redat vederea fiicei acelor nobili, fiica de care se spune ca s-a si indragostit.

Cele mai multe minuni se refera la puterea sa de a impaca tinerii care se certau. Le daruia flori, in timp ce cu vorbe blande ii sfatuia sa se impace. De atunci se pare ca s-a pastrat si obiceiul ca dragostea dintre doi tineri sa fie reprezentata de doi porumbei. Valentin facea ca prin minune sa apara doi porumbei, de cate ori un cuplu se certa si el ii impaca; aceasta era dovada divina, ca celor doi le era scris, sa fie impreuna. In plus, casatorea in taina, tineri carora parintii nu le acordau binecuvantarea (nu inainte de ai trece la crestinism in cazul in care nu erau deja). Unii ar fi de parere ca se amesteca cam mult in viata oamenilor, netinand cont de deciziile parintilor. Dar in ochii tinerilor, cuvantul lui era mai presus de voinata parintilor, si daca Valentin le dadea binecuvantarea, ei se simteau protejati si fara de pacat.

Calugarii benedectini au fost cei care au raspandit vestea minunilor lui Valentin si au stabilit ca in ziua de 14 Februarie toti crestini sa il sarbatoreasca. Obiceiul s-a raspandit intai in Italia, de unde a ajuns repede in Franta si in Anglia (restul este globalizare).

Inainte sa se stabileasca si sa se sarbatoareasca ziua Sf. Valentin, in fiecare primavara, in Imperiul Roman se sarbatorea intr-un mod cel putin neobisnuit pentu noi (dupa unii de-a dreptul depravat), Festivalul Zeului Faun (zeul padurilor si al fertilitatii). Cand insusi imparatul a vrut sa puna capat acelui festival, s-a gandit ca totusi trebuie inlocuit cu ceva. Atunci a fost ales ” tapul ispasitor ” Valentin, si festivalul mult prea libertin, a fost inlocuit cu Ziua Sf. Valentin, o sarbatoare mult mai decenta.

Biserica care este astazi in Terni a fost reconstruita de cateva ori in acelasi loc. A fost ridicata prima data in sec. IV, pentruca doua sute de ani mai tarziu, calugarii benedicti, sa o refaca si sa o mareasca. Se spune ca este ridicata exact peste locul unde a fost inmormantat Sf. Valentin, dupa decapitare. In forma actuala, biserica este din sec XVII, cand a fost pavata cu marmura si s-a realizat altarul tot din marmura. In centru, in fata altarului, intr-un sarcofag din cristal se afala o statuie care il infatiseaza pe Sf. Valentin. Moastele sale, sunt expuse intr-o urna.

Pe langa acestea, in biserica mai sunt expuse tablouri vechi si valoroase, ce o infatiseaza pe Fecioara cu Pruncul, sau Vietile Sfinţilor Lawrence, John şi Bartolomeu. O fereastra cu vitraliu aflata deasupra intrarii, il infatiseaza pe Sf. Valentin, oferind un trandafir rosu unui cuplu de tineri. Sf. Valentin este nu doar ocrotitorul indragostitilor ci si patronul orasului Terni. Prietena mea mi-a spus ca in fiecare an, in februarie, de ziua sfantului atat biserica cat si piata din jurul ei devin neincapatoare pentru multimea de oamenii (nu doar tineri) care vin sa ii multumesca sfantului pentru relatia buna pe care o au cu partenerul de viata, sau sa ii ceara ajutorul. Atunci, intreg orasul este asaltat de turisti din toata Italia si din Europa.

Biserica nu este spectaculoasa, dar pentru simbolul ei, este una din atractiile orasului.

---

VIZUALIZĂRI: 1815 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI