St. Moritz, un alt paradis terestru elvetian in care mi-as fi dorit sa raman...

TIPĂREȘTE

(continuarea circuitului Austria-Elvetia, aug. 2011)

Deja “drogata”, in deplin extaz de atata frumusete elvetiana, inca nu terminasem de vizitat atatea alte minunatii ale Elvetiei. Citisem, vazusem poze, ascultasem povesti despre o sumedenie de locuri si orase neasemuit de frumoase, pe care le are aceasta unica tara, dar stiti cum se zice: pana nu vezi tu cu ochii tai, parca nu te convinge nimeni!

Ei, dupa alte drumuri…pfff…nu mai am epitete sa le descriu! iata-ne ajunsi in St. Moritz.

Ce stiam eu despre acest oras? ca este o statiune de fite, mai exclusivista, ca este situata undeva la munte, unde se tin uneori concursuri sportive de iarna…Dar cand am facut acel popas acolo, am vazut cu adevarat ce inseamna de fapt St. Moritz. Este, intr-adevar o statiune foarte cunoscuta si apreciata de turisti. Are si de ce; cadrul natural in care se gaseste, poate lasa mult in urma multe alte locuri de gen. St. Moritz este cladit undeva in mijlocul versatilor muntosi, bogati in eterna verdeata a brazilor dar alternand atat de perfect si cu stanca tare de piatra. Un atuu important si minunat il constituie si faptul ca statiunea-oras se afla pe malul unui lac superb, purtand acelasi nume St. Moritz, cu o apa extrem de azurie, deci, un amestec natural perfect de munte si ape limpezi. Deci, un alt paradis terestru elvetian...

St. Moritz este situat pe partea superioara a Vaii Engadin la o altitudine de 1856 m. Acest lucru ii da si avantajul de a avea un aer puternic ozonat, curat, statiunea fiind ideala pt. cei suferinzi de diverse alergii. Am aflat chiar ca este o statiune renumita balneoterapeutica, avand si un modern si mare centru balnear.

De altfel, St. Moritz este cea mai veche statiune din lume, si una dintre cele mai faimoase, care si-a castigat renumele inca din cele mai indepartate timpuri datorita unor izvoare minerale, ce se revarsa din munte si sunt foarte cunoscute pt. proprietatile lor curative. Ghidul ne-a spus ca St. Moritz si-a capatat titlul de “Top of the world”, incepand cu anul 1987, dupa inregistrarea brandului apei minerale extrem de pura si binefacatoare pt. sanatate.

Dar in vizita mea acolo, am reusit sa iau ceva din pulsul oraselului montan si sa vad ca St. Moritz este un alt loc incantator, binecuvantat de Creator. Nu doar peisajul natural de poveste, de-a dreptul minunat, dar insusi intregul tablou poate face concurenta oricarei alte statiuni montane elvetiene, cu iesire la un lac de munte destul de intins.

Paradoxal, St. Moritz este statiunea montana poate cea mai norocoasa, pt. ca, in pofida faptului ca este situata totusi la o altitudine destul de mare, ea beneficiaza aproape tot anul de zile insorite si destul de calduroase pt. o statiune de munte, un record pentru intreaga Elvetie!

Ne-am plimbat prin oras si mi-au placut marile sau mai micile hoteluri atat de elegante si selecte. In scurtul nostru popas, am reusit sa vad si cateva vile ale caror arhitecturi pastreaza si astazi amprenta vechiului dar foarte frumos si elegant reconditionate si modernizate in tonuri rafinate.

Atmosfera din intreaga statiune mi s-a parut foarte elevata, rafinata si cosmpolita, nu doar prin acele cladiri super frumoase, dar si prin oamenii locului, extrem de placuti, de surazatori, de linistiti si de binevoitori. Pe strazi, vazandu-ne pe noi, clar, niste turisti grabiti si mereu cu aparatele de foto “in priza”, am fost intampinati numai de zambete largi de catre multi alti turisti sau localnici. A fost o adevarata experienta a bunavointei, a bunului simt, a unui alt mod de comportament si de viata, necunoscut cu siguranta pt multi…Sa nu mai scriu de curatenia perfecta care, ca peste tot in Elvetia, face chiar distinctie fata de foarte multe alte locuri din Europa…Foarte mult bun simt, o liniste si o tihna naturala, o curatenie desavarsita, un firesc absolut am intalnit si aici in St. Moritz, o adevarata placere de a te plimba, de a vizita, de a trai la modul superlativ intr-un loc super. Si aici, ca peste tot in Elvetia “contropita” de mine in acest circuit, este un loc in care-ti doresti sa existi si tu acolo, pur si simplu, sa te bucuri de o astfel de stare de bine adevarat pret si doar de cateva momente din viata ta!

Mi-a placut foarte mult cladirea impunatoare a hotelului Grand Hotel de Bains Kempinski, cu parcul imens plin de verdeata din fata sa. Acesta reprezinta, din ce am inteles eu, centrul balnear cel mai important al statiunii. Sau am vazut un alt mare hotel, Reine Victoria. M-am delectat privind vile si pensiuni, unele cu traditii vechi, construite mai demult, dar si altele noi si moderne. Mi-au placut mult blocurile rezidentiale de locuit, fie de 3-4 etaje fie mult mai inalte, cu arhitecturi moderniste si o coloristica vie, care chiar iti face placere sa le vezi. Si chiar se incadreaza perfect in cadrul natural al muntelui si al lacului de la poalele statiunii. La parterul multora dintre cladiri sunt magazine foarte elegante, decorate din plin cu de toate pt. toti dar si cu preturi pe masura…altitudinii la care se inalta semeata si cu acel aer vesnic tineresc St. Moritz!

Am reusit sa vizitez si biserica statiunii, St. Karl, o cladire foarte veche, cladita din bucati de piatra de constructie, cu o arhitectura dreptunghiulara, a carei intrare se sprijna elegant pe cateva coloane tot din piatra. Lipit de cladirea principala, se inalta semet turnul sub forma patratoasa, sculptat cu ferestre deschise in arcade lungi, foarte frumoase. Acolo salasluieste de milenii clopotul bisericii.

Interiorul mi-a lasat o amintire placuta; este atat de simplu, dar frumos, sobru si in acelasi timp elegant. Acolo am regasit o farama din pacea mea interioara, stand o clipa pe una dintre bancutele din lemn insirate intr-o ordine desavarsita. Am privit in jur si chiar daca acolo nu am vazut nimic mai surprinzator, mi-au placut coloanele de-o parte si cealalta, ca si altarul de o simplitate perfecta. Voi atasa o poza.

Am trecut un pod din lemn pe partea cealalta a statiunii si am reusit sa trecem foarte repede pe langa Muzeul Segantini, construit undeva pe la inceputul sec. 20, in cinstea pictorului, care si-a petrecut la St. Moritz ultimi ani din viata.

Apoi am tot admirat alte si alte hoteluri si vile de o frumusete distincta, am vazut restaurante cu terase foarte chic, elegante, in care rafinamentul culinar parca te atrage sa te asezi la o masa si sa savurezi din bucatele traditionale elvetiene. Dar sunt si restaurante cu specific international, am vazut multe pizzerii si patiserii. Dar toate acestea au in comun o bunastare si o tihna caracteristice doar Elvetiei. Acolo, la St. Moritz, m-am simtit din nou ca parca apartin acelor locuri si ca tare mi-as fi dorit sa raman acolo…pt. totdeauna. Oare de ce am tot trait aceste stari si emotii in atatea locuri din aceasta tara?!...

Frumusetea montana, acea liniste, parca incremenita, cu toate ca erau oameni pe strazi sau in magazine, peisajul, oamenii calmi, surazatori, parca lipsiti chiar de nicio grija (?), toate la un loc parca m-au hipnotizat. Iar cand am dat cu ochii de o telecabina care aluneca pe cablu de undeva de sus, de pe o culme de munte, parca mi-am dorit sa zbor, sa fiu si eu acolo, sus si sa raman undeva pe munte…Vise si dorinte!

Am vazut multe locuri de inchiriat echipamente sportive, acum, vara erau sali de sport. Dar cred ca multi stiu ca St. Moritz este singura statiune din Elvetia care a gazduit deja 2 editii ale Jocurilor Olimpice de iarna, ca si mai multi ani aici s-au tinut Campionatele Mondiale de Schi. De asemenea, am reusit sa vad si una dintre cele mai spectaculoase partii de bob, ce coboara vertiginos dintr-o parte a unui versant.

O alta atractie pe care am reusit sa o retin din cele relatate de ghid este si Ghetarul Morteratsch, in apropierea statiunii. Pe acest ghetar exista o partie de schi foarte abrupta, recomandata numai schiorilor foarte experimentati.

Tot aproape de St. Moritz este si vf. Korvatch, situat la o altitudine de doar…3400 m si aici este o pestera de gheata care merita cu prisosinta o mare atentie si o vizita in maruntaiele sale racoroase si tare interesante.

Vara, in anotimpul in care am fost si eu vizitatoare in St. Moritz, este cu siguranta, o reala placere sa joci mini-golf pe un teren mai mult decat perfect. L-am vazut si noi in imensul si incantatorul parc situat in imediata apropiere a lacului. Sau sa participi la o partida strasnica de calarie sau polo pe iarba. Am avut si ceva timp de recreere pe pajistea de un verde ireal, situata pe marginea lacului, o adevarata placere sa privesti atat intinderea albastra a lacului, sa scrutezi muntele din fata ta si ochii sa ti se piarda undeva departe, in albastrul nemarginit al cerului fara niciun nor…Chiar ca n-as mai fi plecat de acolo!

Dar visul mi s-a spulberat la strigarea ghidului sa ne imbarcam in autocar, caci mai aveam destule de facut pe acea zi. Din mersul masinii, ni s-a mai explicat faptul ca din St. Moritz se poate lua un tren – Glacier Express. Este cel mai incet tren expres din lume si leaga St. Moritz de Zermatt, doua dintre cele mai importante si minunate statiuni montane din Alpii elvetieni. Sunt fericita ca am reusit sa le vizitez pe amandoua!... Cat de extraordinara si spectaculoasa poate fi aceasta calatorie, care strapunge munte dupa munte. Cu atat mai mult cu cat ghidul ne-a spus ca ea dureaza in jur de 7-8 ore si ca itinerariul este unul care intrece orice imaginatie, trecand peste aproape 300 de poduri, o sumedenie de tuneluri, trece prin trecatoarea Oberal, cunoscuta fiind la o altitudine de peste 2000m. Ei da, asa aventura cu trenul mi-as dori-o oricand, cred ca si la 100 de ani!!! sau oricand!!! :))

Cata frumusete si desavarsire naturala poate cuprinde o tara mica precum este Elvetia! Vazusem deja atatea orase remarcabile, trecusem muntii dintr-o parte in cealalta, vizitasem statiuni montane de top si tot mai aveam inca de vizitat! Acum ne indreptam spre un alt oras de fite, numit Davos. Dar nu inainte de a trece prin Elvetia selenara, asa cum am denumit eu Pasul Fluella si regiunea numita Parcul National, strabatand niste sosele, tuneluri si viaducte de top international. In aceasta zona am cunoscut cu adevarat Elvetia salbatica de care pur si simplu m-am indragostit pt. totdeauna.

Spre amiaza am ajuns in Davos dar povestea lui, la o data viitoare.

Si v-am povestit si eu cate ceva despre St. Moritz doar pt. ca, precum multi altii, si eu AmFost Acolo!

Cu mult drag pentru voi, in speranta ca v-am fost de folos,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 7797 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI