Leipzig Zoo

TIPĂREȘTE

Am plecat dis-de-dimineaţă de la Motel One Berlin Dreilinden (vezi impresii), aşa că, urmând autostrada A9, în jurul orei 10 eram deja pe Pfaffendorfer Straße, în faţa Grădinii Zoologice din Leipzig. Am lăsat maşina în parcarea supraetajată aflată chiar la intrarea în Zoo, peste drum.

Am plătit 13 € (acum, am văzut că intrarea costă 17 €, probabil şi pentru că, între timp, s-au mai dat în folosinţă noi facilităţi) şi am pătruns în minunata lume a animalelor. Luasem şi o hartă, foarte bine realizată, pe care este marcat şi traseul de urmat, astfel că am pornit la drum, înarmaţi cu armele obişnuite ale vânătorilor de imagini: camera de filmat şi aparatul de fotografiat.

Deşi Zoo Leipzig a fost înfiinţat în 1878, multe din amenajările de aici sunt de dată foarte recentă.

Imediat pe stânga, privirile ne sunt atrase de un grup de flamingo roz, încremeniţi în poziţii parcă special alese pentru fotografiat.

Mai departe, pătrundem într-o piaţetă unde se află un punct de informaţii, un chioşc cu gustări şi alte lucruri mărunte şi Acvariul. În faţa acestuia, într-un bazin cu apă limpede, o focă de Baikal înoată atât de repede pe sub apă, încât abia reuşesc să fac o fotografie cu o imagine vagă a ei. Acvariul este plin de copii încântaţi de multitudinea speciilor şi coloritul foarte diversificat al animalelor din bazinelor de apă. Chiar în mijoc se află un bazin descoperit, în care înoată peşti albi cu pete roşii, atât de blânzi încât acceptă mângâierile copiilor mai îndrăzneţi.

Acvariul se continuă cu un terariu, unde pot fi admirate diferite specii de reptile: şerpi, şopârle şi nelipsiţii crocodili.

Traseul marcat pe hartă ne poartă în continuare pe lângă cuştile păsărilor, unde papagalii îşi etalează penajul multicolor şi apoi la pinguini, pe care îi putem urmări atât pe uscat, cât şi în bazinul cu apă, cu pereţi de sticlă. Abia după ce ne desprindem privirile de jucăuşii pinguini, ne dăm seama că ne aflăm într-o piaţetă dominată de un grup statuar. Este vorba de monumentul lui Iason, ridicat aici în 1928 şi care-l reprezintă pe eroul din mitologia greacă strunind doi tauri. Probabil, scena reprezintă isprava eroului, pus în situaţia de a ara un ogor folosind doi tauri cu respiraţia de foc.

Din dreptul grupului statuar se deschide o alee largă, având de-o parte şi de alta două mari construcţii, în fapt două cuşti imense, în care păsările pot zbura cu iluzia libertăţii.

La capătul aleii, ajungem la templul elefanţilor Ganesha Mandir, locul unde putem admira într-un spaţiu ce încearcă reproducerea habitatului natural al elefanţilor indieni aceste animale gigant, inclusiv în apă, prin pereţii transparenţi ai bazinelor. Ganesha Mandir este un spaţiu amenajat recent, în 2006, iar numele este ales special. „Mandir” înseamnă „templu” într-una din numeroasele limbi vorbite în India, iar Ganesha este zeul cu cap de elefant al înţelepciunii, în mitologia indiană.

Locul este presărat cu statui de inspiraţie indiană şi tot aici se află Pagoda asiatică, un restaurant în care, după închiderea grădinii, se pot organiza şi petreceri private.

După trecerea prin templul elefanţilor, ajungem în zona stăpânită de tigrii de Amur, cam plictisiţi şi moleşiţi de căldura verii. Habitatul tigrilor, prevăzut şi el cu un bazin cu apă cu pereţi transparenţi, ce permite vizitatorilor norocoşi să vadă tigrii înotând, atunci când au chef :)) este şi el amenajat recent, în 2003.

De cealaltă parte a aleii se află domeniul unor animale mult mai puţin înfricoşătoare, anoa, bivolul pitic indonezian. Aleea se sfârşeşte la castelul urşilor, amenajat în 1929, unde, pe timp de vară, cu siguranţă veţi putea vedea măcar un urs scăldându-se.

Traseul continuă prin Pongoland, lumea primatelor, amenajat într-un spaţiu de 3 hectare. Aici ai putea sta ore întregi, privind cimpanzeii, urangutanii şi gorilele, în ipostaze care mai de care mai amuzante şi mai surprinzătoare... În Pongoland se află şi Centrul de cercetări asupra primatelor Wolfgang Köhler, un proiect de colaborare între Zoo Leipzig şi Institutul pentru Antropologie Evoluţionistă Max Plank.

Ne desprindem cu greu din compania primatelor şi continuăm prin pădurile Asiei, unde cu adevărat trebuie să stai la pândă şi să fii rapid, pentru a putea să fotografiezi vreun animal, după care ajungem în savana africană, un loc vast, în care putem admira girafe, zebre, struţi şi alte animale specifice. Poţi face acest lucru şi de la o masă de pe terasa de la Kiwara Lodge, în timp ce iei o gustare, eventual cu specific african.

Alături, într-un spaţiu separat, se află leii, pe care doar i-am ghicit printre tufişuri, unde s-au retras la adăpost de căldura verii. Mult mai active erau hienele şi, mai ales preferatele mele, suricatele, mangustele cu patru degete, organizate ca la armată: în timp ce unele stăteau de pază, altele făceau plajă, săpau, sau îşi răsfăţau puii.

Trecem mai departe pe la spaţiul destinat animalelor domestice africane, unde nişte tăuraşi îşi încercau puterile încrucişându-şi coarnele, sub privirile pline de îngăduinţă ale unor capre şi ajungem la insula maimuţelor, un spaţiu amenajat în 1934 şi populat cu simpatici macaci şi babuini.

Trecem apoi prin zona unde stăpân este panda roşu, numit aşa pentru că s-a crezut că face parte din familia urşilor şi este rudă cu ursuleţul panda, acela alb-negru simpatic. În realitate, panda roşu este rudă cu ratonul. Avem noroc să-l zărim prin frunzişul des, ba chiar să-i facem şi câteva poze...

Ultimul loc de oprire este cel unde se organizează pentru doritori plimbări pe cămilă, ponei sau cai, după care ajungem în punctul de plecare, chiar la intrarea în Zoo. Fără să ne dăm seama, timpul a trecut foarte repede şi cele şase ore petrecute aici parcă nici n-ar fi fost...

Am văzut câteva grădini zoologice de prin Europa şi trebuie să spun că fiecare are frumuseţea ei. Asta în primul rând pentru că ele, toate, au adoptat conceptul modern de prezentare a animalelor într-un habitat cât mai apropiat de cel natural, renunţând la oribilele cuşti strâmte şi insalubre, în care erau ţinute în sistemul clasic.

În ce priveşte Leipzig Zoo, o grădină zoologică mai mult decât centenară, mi-a plăcut foarte mult în primul rând organizarea traseului, cu marcaje foarte clare, ca să nu bâjbâi prin spaţiul imens, trecând de mai multe ori prin unele locuri şi ratându-le pa altele. Apoi, mai sunt de remarcat şi amenajările cu bazine cu pereţi transparenţi, pentru animalele cărora le place să se bălăcească, ceea permite vizitatorilor să le urmărească şi în apă. Nu pot să uit nici numeroasele statui, mai ales cu subiect zoologic, presărate peste tot şi restaurantele de pe terasele cărora, în timp ce stai la o masă, poţi urmări şi diferite animale şi unde, în afara programului de vizită, se pot organiza diferite evenimente, cum ar fi ziua de naştere a celor mici. Pentru aceştia sunt amenajate în mai multe locuri din Zoo spaţii de joacă, ba chiar se găseşte şi un trenuleţ. Evident nici adulţii nu sunt neglijaţi, pentru ei fiind amenajate tot felul de facilităţi.

În orice caz, după vizită, am avut numai cuvinte de laudă pentru cei aproximativ 150 de lucrători de aici, care au amenajat şi întreţin, pe aproximativ 27 ha, o grădină zoologică demnă de toată lauda. În plus, au introdus şi câteva concepte originale, pe care, amatorii genului, nu se poate să nu le observe, prin comparaţie cu alte grădini zoo.

Citesc pe un pliant luat de acolo că în anul 2009 Leipzig Zoo a fost vizitat de aproape două milioane de vizitatori, mari şi mici. De asemenea, o statistică arată că animalele de aici, aparţinând unui număr de aproximativ 850 de specii şi subspecii (şi numărul acestora creşte permanent), consumă într-un an nu mai puţin de 210 tone de legume şi fructe, 250 de tone de furaj verde, 120 de tone de fân, 42 tone de paie, peste 30 de tone de morcovi, 30 tone de carne şi cam tot atât peşte, zece mii de litri de lapte şi multe altele. Evident, asta înseamnă şi un efort financiar pe măsură, ceea ce explică şi preţul biletului de intrare, care unora mai puţin avizaţi, li se poate părea foarte mare. Dar, dacă te gândeşti puţin, asta înseamnă că, pentru mai puţin de 20 €, poţi petrece o zi întreagă într-un mod foarte plăcut. Fac o comparaţie cu muzeul Madame Tussauds din Berlin, unde biletul a fost mai scump şi unde am stat doar trei ore...

Singura observaţie pe care aş avea-o de făcut este faptul că toate materialele informative, inclusiv harta cu planul grădinii zoologice erau doar în limba germană. Mă gândesc totuşi că, între timp şi această mică problemă (mică pentru mine, pentru că mă descurc totuşi, cât de cât şi cu această limbă) a fost rezolvată.

Cu părere de rău că la data vizitei noastre Gondwanaland, lumea pădurii tropicale, cu 17.000 de plante şi 300 de specii de animale era încă în construcţie (a fost inaugurată în 2011), am părăsit Leipzig Zoo şi ne-am îndreptat spre hotel (vezi impresii).

---

VIZUALIZĂRI: 3569 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI