Egiptul vazut de la Marea Rosie

TIPĂREȘTE

Cinci arme in medie la fiecare trib de beduini. AKM majoritatea, asa arata o statistica. Beduinul face ce vrea el. Merge in ce stat doreste, doarme cu animalele unde i se nazare, face contrabanda cu ce arme pofteste, mai nou are afaceri in turism. Prospere. Despre relatia trib-stat ni s-a spus o poveste, aplicata ultima oara prin 67 parca. Unele triburi obisnuiau sa cultive hasis pentru comert. Avioanele guvernamentale depistau cultura si lansau o somatie pe calea aerului de predare a recoltei catre autoritati si de distrugere a restului de cultura. Daca in trei zile nu avea loc supunerea, armata bombarda tot ce misca, indiferent de sex ori varsta ori regn, dupa care trupele terestre faceau restul de salas una cu pamantul. Cum naiba sa nu fie interesant Egiptul? Este, te simti bine pazit in marea de pistoleros deghizati in maturatori sau oameni de paza. Armele au patina unei folosinte indelungate, semn ca nu e de gluma cu ei. La cifrele care se castiga din turism viata celui care calca stramb nu mai conteaza. Fie si numai gindul cuiva de a atenta la firul de par al calatorului il face sa dispara. Pentru mine imaginea de maxima protectie e a unui cuplu de japonezi cu gurile cascate in sus, spre ghidul personal, arab, de 2metri, care le povestea IN JAPONEZA a cui erau artefactele, timp in care-si impingea discret pistolul la loc sub haina. Ei uite asa talent la limbile straine mai rar.

Hotelul... . . am mers pe principiul ca-mi sta bine cu drumul asa ca nu dau bani multi pe cazare. Asa a si fost, insa daca doream plaja si burta la soare atunci conditiile m-ar fi deranjat. Un trei stele cu indulgenta totusi merita, pentru incurajare. Sa nu se inteleaga gresit, am sentimente prietenesti pentru Charm Life.

Camera a fost buna, Am stat in aripa dreapta, nivelul 2. Mai greu era pana ajungeai la usa pt ca mirosea a caca pe hol si cu nuante diverse functie de ora, asa a mirosit tot timpul cat am circulat pe acolo. Dupa trei zile am descoperit ca era cu skepsis treaba, corect se spune ‘’ferilizantul asta maroniu cam trazneste’’, cu ajutorul lui se planteaza copacii din toata statiunea, dupa ce se intuneca. Pe la 2 noaptea ma plimbam singurel pe jos intre orasul vechi si hotel iara la mijlocul dealului mi s-au muiat genunchii de miros, ma uit mai atent si vad cum astia udau cu vidanja palmieri proaspat ridicati si bagati in groapa.

Serviciile au fost... ... instructive, se blocase usa la baie, am chemat de 4 ori in 30 minute pe cineva sa repare. Dupa ultima strigare o iau spre camera si vad un tip subtirel si brunet cum se holba inspaimantat pe usa si facea ‘’nu’’ din cap, tragandu-se un pas inapoi desi nevasta-mea ii arata usa defecta. Ma vede, incepe brusc sa zambeasca, scoate pieptu’n afara si intra pe usa dupa care mestereste broasca. O zi mai tarziu am aflat explicatia, in lumea islamica e interzis ca un barbat sa intre intr-o camera unde este o femeie singura daca... . etc... Aviz amatoarelor, nu imbiati ceva pirat sa va unga cu lotiuni de plaja pe spate in timpul Ramadanului, asteptati dupa. Per ansamblu, am avut senzatia ca toti – inclusiv cei de la receptie - gandeau destul de greoi. Dar nu erau agresivi, li se lumina brusc fata cand pricepeau ce vrei sa zici.

Mancarea a fost destul de buna, era cel mai bine de mers in prima parte, se cam terminau copanelele de gaina daca veneai mai tarziu. Eu am prins mancare de 3, 75 stele fara probleme la stomac. Sucuri bune, reci, o placere sa tot bei. Felurile cu legume bine facute, aveau chiar si un fel de musaca foarte gustoasa.

Hotelul nu prea e bine amplasat, ca de obicei sunt fanul centrului istoric al oricarei localitati, asa ca o zona buna ar fi cea unde e amplasat Sea Gull-ul.

Plaja cam mica+aglomerata si ocupata incepand cu 7 dimineata de fortele eliberatoare – spre stupoarea mea erau o groaza de rusoaice care citeau pe sub umbrele, semn ca nu e vorba de ceva virus excomunist care ne face sa nu mai bagam nasul intre pagini... . . sau or fi ei vaccinaaaaati... . . nush. Au inceput sa se uite lung in momentul in care au observat ca in loc sa ma documentez despre trendul in materie de bikini incercam sa citesc titlurile cartilor, muream de curiozitate sa vad ce naiba consuma. Ei bine, jumate erau clasici!!!!!!

Revelionul – catastrofa!!! Nu au fost bauturi incluse in menu, trebuiau cumparate separat. Imediat ce li se parea ca ai terminat, smulgeau farfuria din fata. Tot timpul au tropait de nerabdare sa ne vada plecati in camere. Ne-au aruncat in pat pe la ora 1: 30 noaptea. Din discutia cu un tip am aflat ca ceva circumstante atenuante aveau, pt ca exact atunci era Carla Bruni cu iubitelul ei Marele Frantuz la piramide, pupa-i-ar mumia, si egiptenii erau cam descoperiti la capitolul securitate pe litoral. Slaba consolare, daca stiam ca de regula e naspa si cu bani aiurea aruncati pe anul nou facut de mantuiala, planificam altfel. NU va duceti de sarbatori ca e aiurea, nu au viziunea noastra asupra libatiunilor.

Piscina era - ceva baltoaca albastra parca am zarit intre doua drumuri - dar enervant ca scria interzis noaptea adik tocmai cand ajungeam la hotel, si eu ador sa plutesc noaptea pe apa.

Dar Egiptul – Egiptul este o minunatie. Am tras cit am putut de resursele fizice. Si a meritat. Mai vreau.

Marea Rosie a devenit un vis si o fascinatie continua. Oare cum as putea povesti lumea de sub oglinda apei? Era atat de frumoasa incat uitam sa respir, pluteam cu ochii mari asupra unei lumi multicolore. Pentru snorkeling – balaceala libera la mica adancime - neaparat trebuie sa alegeti CU GRIJA masca si tubul, altfel apa teribil de sarata arde nasul si ochii. Labele sa stea bine si tubul de respirat sa aiba curea de prindere. Ca sa nu regretati ce ati putea pierde, e de o mie de ori mai indicat sa cumparati de-acasa masca de silicon, tub+labe si sa exersati serios la bazin, pentru a nu intra in panica la conditii reale. Merita, oricum va veti intoarce! Se pleaca fie organizat fie cu o ambarcatiune targuita, de regula pana la insula Giftun, mai avantajos cu barca mica pt ca veti fi lasati in pace ca pestii sa va poata studia pe indelete – si invers. Preferabil sa ascultati cu atentie pe ce sa nu puneti mana... . da mai bine nu atingeti nimic, multe arata de parca ar fi de pe alta planeta si nu se stie ce trompa iese si de unde... . Ca geamul mastii sa nu se abureasca pe interior, se scuipa golaneste si cu raspundere pe toata suprafata si se clateste cu apa de mare. Si NU care cumva sa intrati in apa fara a va unge spatele cu o lotiune protectoare uleioasa, altfel pielea va va fi arsa extrem de rau de catre soare.

E straniu cum creierul interpreteaza inotul unui peste enorm deasupra capului. Ramai in extaz, mai ales daca e un napoleon, se uita lung la tine si pastreaza o distanta prudenta. Ai intors capul – dispare maiestuos intr-un nor de pesti rosii. O omida giganta de un verde fosforescent cu antene portocalii la varf se plimba pe coral. Un alt vierme negru-violet se lasa pe nisip. Pesti in toate nuantele pamantului se unduiesc pe linga maini aparent ignorand miscarile lente ale bratelor. In fata e o falie adanca si la zece metri alt zid de coral, se zaresc trei siluete umane plutind vertical intre doua ape, imobile, aurite de soare, deasupra abisului. Se insufletesc, coboara spre o portiune a zidului, cobori si tu, uitandu-ta la lumea sclipitoare de forme si culori a speciilor de vietuitoare prinse de recif. Omul... . dar mai ales corpul feminin devine ceva de basm in apa. Armonia cu entitatea lichida nu are egal. Doar instinctul te scoate la suprafata ca sa respiri.

Pe insula nu am avut stare, nevasta si copilul au stat la nisip si eu am plecat in apa. Din nou printre pesti, intre timp mi s-a facut foame si am inceput sa privesc fiintele alea exotice ca pe niste posibile saramuri. Probabil ca miscarile mai sacadate, agresive si falcile stranse mi-au dat o alta alura, ca imediat s-a facut gol in jurul meu pe o raza de 3 metri. Pesti-papagal, da nu fraieri.

Desertul a fost alta poveste. Beduini moderni, atv-uri, mirosul persistent de pipi de camila care se gaseste in orice prepara ei acolo. Remarcabile borcanelele de unguent luate pe nik – dar cu holograma totusi – si care s-au dovedit a fi singurele capabile de a-mi decongela coatele. Cu ciuda spun, mi se pare o nebunie ca o pomada folosita de egipteni inca de acum 3. 500 de ani sa nu fi ajuns si in... in... ‘’lumea noastra’’. Cinismul economico-medical-industrial depaseste orice prag de nesimtire. Inainte de a ma da cu dracia aia nu puteam ridica nici macar 1kg din cauza durerii, am tarzanit o greutate mare acu 3 ani, s-a auzit poc-poc la coate si gata. Acum ma uit la borcanelele demult goale, pot ridica normal, imi aduc aminte de Camel care a zis sa luam ca-l suna din tara pentru alifia aia si o sa ne para rau dupa ea. A avut dreptate. Ma uit la fotografii si o vad pe masa, pe cea pe care nu am cumparat-o. Asa cum imi pare rau si dupa niste ierburi de ceai cu un gust indescriptibil, din care am luat prea putine. La fel ceaiul impotriva hipertensiunii pe care-l beau egiptenii pe calduri mari, ar fi prins bine mamelor noastre pe zapuseala asta. Bine ca am rontait niste seminte recomandate beduinilor ca sa aiba spor la neveste asa multe, cik era un fel de viagra – ei draci, nik! Probabil trebuiau muiate in pipi de camila cu cojones mai intai.

Drumul la Cairo a fost ciudat, nu am crezut ca o sa circul in coloana de inspiratie militara, cu 70 de autocare, fiecare cu pistolar si intre masinile mari autoturisme tot cu pistolari. Valea Regilor o stiam din tomurile tatalui meu, dar sa te afli acolo e altceva, impactul emotional a fost destul de mare. Piramidele au o cu totul alta valoare cind te afli in fata lor. Am coborat sub una din ele pana jos in sala. Noroc de experienta cu pesteritul. Tunelul ingust si aerul extrem de sarac au facut ca doar a douazecea parte din cei porniti la drum sa ajunga la capat. Teroarea data de sufocare e greu de invins da am ajuns toti trei. Nu ratati nici mumiile muzeului din Cairo, tabloul nu e complet fara ele.

Luxorul m-a facut sa-mi reevaluez scara valorilor, repet, nici o imagine din nici un atlas nu are valoarea drumului in acel loc. Templul Reginei Hatcepsut este iarasi un mod de a masura semnificatia umana.

Plimbarea cu submarinul a fost interesanta insa destul de formala. Te uiti cum doi scafandri dau de mancare la pesti, e cam repetitiv, lumina e scazuta la adancime si culorile nu se mai vad. Nici vasul cu fund transparent nu e cine stie ce, ideea e sa fii dincolo de sticla, langa vietati!

Cred ca urmatoarea tura as opta pentru croaziera de 14 zile pe Nil, pare mult mai convenabila financiar, ca efort, ca timp de vizitare, locuri accesate si in plus are 3-4 zile de Hurghada.

---

VIZUALIZĂRI: 1775 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI