Sulmona - o mica bijuterie a Italiei

TIPĂREȘTE

Situat in regiunea Abruzzo - Provincia l'Aquila (AQ), are aprox. 25000 de locuitori si cca 58 kmp.

Se ajunge foarte usor din A25 Roma-Pescara sau de pe DN dinspre malul Adriaticii, orasul Pescara pe un drum intre munti la cca 40 de km. spre Roma.

Intre Pescara si Roma zona este superba, traversand Cheti, Popoli, Sulmona, Avezzano te simti cu adevarat in inima Italiei.

Patronul orasului este San Panfilo, sarbatorit cu mare fast pe 28 aprilie sub culorile rosu si auriu ale orasului.

Sulmona in latina veche inseamna onis - adica "apa bogata". Orasul este asezat in Peligna Valle, un platou situat pe un fost lac disparut in timpurile preistorice, inconjurat de muntii Monte Morroni, in Parcul national d'Abruzzo.

Despre Sulmona apare prima mentionare in al doilea razboi punic cand Hanibal in 211 iHr. a devastat zona. Razboiul civil dintre Sulla si Marius Gaius a pus amprenta prin distrugeri masive. Multe terenuri ale zonei au fost atunci confiscate si atribuite de Sulla soldatilor sai. Prin 49 iHr. sub ocupatia lui Domitius Calvinus a fost o zona foarte populata mai ales datorita unei garnizoane cu sapte cohorte. Cetatenii l-au primit apoi cu portile deschise pe Marc Antonius in cetatea lor.

Poetul exilat la Pontul Euxin, Publius Ovidius Nasos, a carei statuie se poate vedea in centrul orasului drag noua, Constanta, vorbeste in termeni laudativi despre orasul lui natal Sulmona, prezentandu-l ca unul dintre cele trei orase municipii care au alcatuit teritoriul Paeligni, lucru confirmat de asemenea de Pliniu cel Batran. Tot Pliniu vorbeste de faptul ca orasul a primit statut de colonie sub dominatia lui Augustus.

Regiunea Paeligni are terenuri fertile, recunoscute pentru bogatia cerealelor si deopotriva pentru viile de foarte buna calitate, mai ales in zona Fabianus Pagus.

La inceputul erei crestine Sulmona a fost mentionata in sec. al III-lea, orasul fiind centru eparhiei de Valva cu episcopie din secolul al V-lea.

Insusi patronul orasului, Sf. Panfilo este un convertit la crestinism din sec. al VII-lea. A fost episcop de Valva in 682 si dupa moartea sa in 706 a fost ingropat in biserica, acum catedrala care ii poarta numele din Sulmona.

In timpul domniei imparatului Frederic al II-lea s-a construit un apeduct, fiind o importanta constructie pentru zona Abruzzo si care in foarte mare parte exista si acum. Atunci orasul avea si un tribunal, precum si un centru comercial foarte dezvoltat.

Orasul a fost in mare parte distrus la un cutremur in 1706. Au supravietuit insa apeductul si portalul gotic pe Corso Ovidio (strada principala a orasului) precum si Palazzo Annunziata (Palatul Buna Vestire) si Biserica Santa Maria della Tomba.

In sec. XVIII-lea orasul a renascut, capatand un stil predominant baroc.

Fiind un nod de cale ferata si avand o pozitie strategica intre Roma si coasta Adriaticii, orasul a evoluat foarte bine in secolul XIX-lea.

Avand o buna pozitie strategica, Sulmona a fost tinta pentru raidurile aeriene in timpul celui de al II-lea razboi mondial.

Zona numita Campo 78 a fost tabara de razboi in ambele razboaie mondiale. In primul razboi a adapostit prizonieri capturati in Austria, in al II-lea razboi mondial a fost gazda pentru 3000 de ofiteri britanici. Lagarul in sine a fost construit pe un deal, cu baraci din caramida, inconjurate de un zid inalt. Prizonierii aveau insa teren de fotbal, de basket si chiar de cricket.

Povestea spusa de un scriitor Uys Krige este urmatoarea: in septembrie 1943 cand guvernul italian era in colaps, detinutii din Sulmona au auzit zvonuri despre evacuarea taberei. Cand s-au trezit dimineata au constatat ca paznicii lor fugisera. Asa incat "au evadat" si prizonierii.

Cea mai veche parte a orasului era inchisa de ziduri, din care mare parte au ramas intacte. Cetatea avea 6 porti de intrare, din care au ramas 3: Filiorum Amabilis, Buonomini si Jaspasseri. Din perioada secolului al XIII-lea, cand s-au mai adaugat inca 20 de porti mai exista astazi doar Poarta Romana, Napoli, Pacentrana, Usa Mormantului, Poarta Molina, si Poarta Saccoccia.

Intrand pe partea de nord -vest a orasului vechi iti bucura ochiul descoperirea catedralei orasului, San Panfilo, datand din 1075, construita fiind pe locul unui templu vechi roman. A fost distrusa de cateva cutremure succesive, dar de fiecare data refacuta. Chiar daca a fost renovata anacronic in secolul al XVIII-lea, mai pastreaza insa cripta cu aspect roman.

Pornind de la catedrala si strabatand Corso Ovidio, artera principala a orasului, care face legatura intre catedrala si piatetele importante ale orasului, zona marginita de constructii vechi, cu arcade elegante te fascineaza. Totul respira in jurul tau istorie, cultura, arhitectura rafinata.

Magazine, cafenele, terase te indeamna sa intri sa iti bucuri ochiul si simturile cu o cafea de calitate si un zambet italienesc. Oamenii sunt prietenos, te intreaba de unde vii si ce treburi ai pe la ei, iti recomanda sa faci un popas intr-un anumit loc, la o anumita terasa, etc.

In Piateta XX Septembrie, unul dintre principalele puncte istorice ale orasului se afla statuia de bronz a poetului Publius Ovidius Nasos.

Nascut in anul 43 iHr. intr-o familie care apartinea nobilimii. scolit la Roma si apoi la Atena, desi tatul sau il pregatiste pentru o functie publica, acesta impreuna cu prietenul sau poetul Aemilius Macer pleaca intr-o calatorie in Sicilia si Asia Mica. Cand s-a intors la Roma, s-a integrat protipendandei romane, in cadrul cercului literar condus de Messalla Corvinus fiind apreciat chiar de imparatul Augustus. Dupa moartea lui Horatiu, devine cel mai cunoscut si apreciat poet din Roma. Nu se stie nici acum exact de ce la un moment dat Augustus hotaraste exilarea lui Ovidiu la Tomis. Insusi marele poet scria ca motivul ar fi fost "o poezie si o greseala". Se presupune ca poezia cu pricina a fost Ars Amatoria, scrisa in perioada de tinerete a poetului. Inainte de exil marele poet a scris 49 de elegii - Iubiri, Scrisori ale unor eroine (catre iubitii lor) - 18, Arta Iubirii cuprinzand indrumari privind arta seductiei, Remediile iubirii ca o replica autoironica a artei seductiei si cele 250 de legende despre formarea universului sub numele de Metamorfozele.

Ovidiu a sperat necontenit ca se va intoarce acasa si din exil a trimis 5 carti, care de fapt erau scrisori catre sotia sa adunate sub numele de Tristele si asa numitele Scrisori de la Pontul Euxin - 4 carti, culegeri de elegii personale.

Toate incercarile sale au ramas lipsite de succes chiar si dupa moartea lui Augustus, urmasul sau Tiberius nu l-a rechemat la Roma.

Ovidiu a murit in anul 17 dHr. la Tomis unde a fost si inmormantat. Pentru piatra sa funerara insusi Ovidiu a scris urmatoarele versuri:

"Sub asta piatra zace Ovidiu, cantaretul

Iubirilor gingase rapus de-al sau talent,

O, tu ce treci pe-aici dac-ai iubit vreodata

Te roaga pentru dansul sa-i fie somnul lin".

O vizita speciala a fost dedicata Bisericii si Palatului Buna Vestire o capodopera construita in stil baroc. Este unul dintre rarele exemple de constructii medievale tarzii, inceputul renasterii, reprezentand arhitectura din Sulmona, care a supravietuit marelui cutremur din 1706. In Palat se afla un mic muzeu care prezinta istoria romana a orasului si diferite artefacte. Biserica in stil baroc are un turn cu clopot foarte frumos, interiorul fiind de un rafinament aparte.

Ajungand la Poarta Napoli am intalnit o alta capodopera Biserica Santa Maria della Tomba, construita pe locul unui templu pagan si innobilata cu eleganta de o arhitectura baroca.

In sfarsit, Piazza Garibaldi, cea mai mare piata a orasului se infatiseaza majestuos. Fantana in stil baroc este remarcabila.

Aici au loc miercurea si sambata targurile saptamanale invadate de producatori locali de fructe, vin, cereale, legume, mezeluri, branzeturi.

Vara are loc aici un festival in stil medieval numit Palio si o cursa de cai cunoscuta sub numele de Cavalleresca Giostra.

Primavara, de Paste are loc tot in aceasta piata o ceremonie specifica numita Madonna che Scappa. Pe un soclu cu forma patrata se aseaza o statuie a Madonei o multitudine de purtatori alearga sa se confrunte cu o statuie a lui Hristos care a inviat si care este asezat pe cealalta parte a soclului.

Pe partea de sud a piatetei este Apeductul, datand din anul 1256, remarcabil strajuind semet toata zona.

Sulmona mai este cunoscuta si prin fabricarea de confetti - bomboane. Sunt ceea ce la nunti si botezuri se numesc marturii, bomboane viu colorate cu migdale in caramel, care se ofera prietenilor si rudelor. Bomboanele sunt prezentate sub forme diverse, flori, si alte creatii.

Am facut o scurta escala la Locada del Fiume unde nu poti sa refuzi o farfurie cu spaghete pregatite in diferite moduri, in vin, cu pomodoro, cu parmeggiano.

Daca aveti ragaz si va aflati in zona nu pregetati sa faceti o plimbare in micul orasel uitat parca de lume si timpuri dar cu o mare incarcaturi istorica si arhitectonica.

Il rog pe webmaster daca se poate sa introduca o melodie din Que viva Italia (cantece italiene de pahar) de pe trilulilu.ro. Multumesc anticipat

---

VIZUALIZĂRI: 5799 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI