Villafranca un orasel incarcat de istorie/o mica bijuterie in apropierea Veronei

TIPĂREȘTE

Villafranca di Verona face parte din regiunea Veneto, provincia Verona, fiind situata la sud de Verona in asa numita Basso Veronese.

Localitatea este o mica bijuterie incarcata de istorie si monumente.

Oraselul este patronat de Sf. Petru si Pavel, sarbatoriti cu mare fast in 29 iunie.

Este situat la cca 50 m peste nivelul marii, in imediata apropiere a Veronei, la poalele dealului San Pietro, unde raul Adge patrunde in campia Panoniei, formand o oaza de-a lungul a 30 de km de lacul Garda. De fapt este cunoscut ca zona aeroportului din Verona.

Zona a fost in timpul romanilor punctul de intalnire a patru drumuri importanta: Gallica, Claudia Augusta, Vicum Vironesium si Postumia.

Originile romane sunt marcate de arcul lui Tiberius.

In evul mediu la 1185 Consiliul de la Verona i-a acordat acestei mici localitati, de cca 57 kmp. autonomie, de aici vine si numele oraselului burgus libre sau Villa Franca - adica orasul cu drepturi de comert si deplasare libera.

In 1796 Napoleon si-a instalat sediul in oras. Pentru pozitia sa in drumul intre Mantova si Verona, Villafranca a fost implicat in toate evenimentele timpurilor.

In Razboiul de Independenta 1848 a fost cartier general piemontez si in 1859 l-a gazduit pe Franz Joseph in intalnirea sa cu Napoleon III-lea, iar prin pacea de la Villafranca s-a pus capat razbolului de Independenta.

Al doilea razboi mondial a venit cu atacuri aeriene aliate pentru ca aeroportul orasului a fost folosit de germani. Mai este si azi vizibila cladirea cazarmii aerodromului la intrarea in Piata de Via, langa Obelix.

In anii 60 orasul a crescut, iar aeroportul civil a fost deschis sub numele real de Valerio Catullo.

Ca orice orasel mic din nordul Italiei si acesta are o strada principala Corso Vittorio Emanuele, in capatul careia se afla Marele Castello Scaligero, simbolul orasului de altfel. A fost construit in 1199 cu scop de aparare a granitelor provinciei dupa batalia de la Ponte dei Molini la Mantova. Castelul s-a finalizat in 1202. In 1285 Alberto della Scala a reinnoit actul de intemeiere a orasului Villafranca, reconfirmand drepturile orasului acordate cu 100 de ani inainte, actul fiind semant in acest castel. Castelul a suferit multe distrugeri fiind reconstruit in 1450 de Republica Venetia, reconsolindandu-se zidurile.

Castelul nu este mare, nu te copleseste, dar la nivelul oraselului peste care priveste cu mandrie da un aer de superioritate si fermitate. si eleganta.

Strada principala este strajuita de cladiri in marea lor majoritate construite in secolele XVIII-XIX, cu fatade tipice. Senzatia daca ridici privirea spre ferestrele caselor este ca in spatele lor stau Juliete, cum altfel decat tinere si frumoase, care isi asteapta iubitii insotiti de menestreli iscusiti in serenade.

Obeliscul construit in 1880 si reconstruit in 1888 dupa ce fusese afectat de un fulger este inaltat in memoria faptelor eroice ale soldatilor din Regimentul 49 Infanterie care in 1866, in timpul celui de al treilea razboi de independenta au aparat cu strajnicie pamantul de trupele austriece. Monumentul este un patrat la baza sustinut de patru picioare de leu si pe care se ridica un obelisc patrat si apoi conic in partea de sus, pe care este amplasat o stea de bronz. Orice localnic iti va povesti cu mandrie o legenda care spune ca in acel loc un taran din zona intr-o zi de Paste i-a oferit apa de baut, dintr-o banala galeata principelului Umberto de Savoia.

Catedrala orasului poarta bineinteles numele Sfintilor Petru si Pavel, fiind construita in secolul XVII, copie fidela a bisericii Redentore din Venetia, celebra lucrare a lui Palladio, constructie 1786-1882.

In imediata apropiere se afla biserica Sf. Ioan de Paie, constructie din sec. XV a Cavalerilor Templieri. Acum este proprietate privata, mai corect o capela privata. Se numeste asa, datorita faptului ca paiele erau folosite ca asternut pentru persoanele in trecere prin oras. In interior este un altar ''San Giovanni Battista", lucrare atribuita lui Antonio Balestra. Am cerut proprietarilor sa ne dea voie sa vizitam, nu ne-au refuzat, dar nu ne-au dat acceptul pentru a fotografia.

Biserica San Rocco a fost inaltata in cinstea acestui sfant care calugar fiind se spune ca a ajutat foarte multi oameni in timpul ciumei din 1478-1480 care a decimat mare parte a populatiei localitatii. Aceasta biserica are un ciclu de fresce remarcabile precum Buna Vestire, Fuga in Egipt, datate din secolul al XVI-lea. Mai este de asemenea un altar din secolul al XVII-lea cu sf. Rocco, Ieronim si Sebastian... Multe picturi, fresce si statui au fost restaurate cu cca 20 de ani in urma. Din pacate nu am avut voie sa facem poze.

Oraselul respira multa istorie si oamenii mi s-au parut mai asezati, mai linistiti.

La Albergo Ristorane Maurina, via A. Messedaglia 106, tel. +390457900617 am fost indrumati sa incercam a lua cina. Este o strada paralela cu strada principala, nu se ajunge deloc greu, are locuri de parcare, terasa in fata hotelului restaurant.

Este o afacere de familie, tata-fiu. Interiorul restaurantului are 6 mese de cate 4 persoane si 4 de 8-10 persoane.

Am fost invitati sa luam loc. Mesele impecabil de curate, scaunele confortabile, vesela fara cusur. O buna iluminare a incintei, TV, A/C

Primo piati- tortelini brodo, tagliatele usor picante cu carne si sos de vin

Secondo piati- arrosso di vitelo si braciola di maiale - adica friptura in sos de vitel si friptura de porc, legume, vin.

Desertul, servit pe terasa, usor uimitor pentru mine, mai mult specific austriac, dar sa nu uitam ca au trecut pe acolo austriecii... strudel cu mere si inghetata, clatite cu inghetata.

Meniul a costat Eur 38/2 persoane. Am fost intrebati tot timpul de proprietar daca suntem multumiti, daca a fost suficient etc.

Am facut politica... si aceasta dupa ce am observat ca 2 din cele 4 familii care erau la masa nu au platit si au fost scrise pe un caiet, spunand ca ii asteapta la sfarsitul lunii cu plata.

Proprietarul a observat uimirea noastra si ne-a explicat ca sunt prietenii lui de ani de zile, sunt vecini totodata si datorita situatiei economice precare in care se afla in acest moment ii pasuieste cu plata pana la sfarsitul lunii.

Se facuse deja seara si am iesit in oraselul care se golea si am mai privit inca o data spre castelul care ramanea in urma noastra, gandindu-ne la Julieta care poate statea ascunsa in umbra ferestrei asteptandu-l pe Romeo

Daca in vizitele voastre aveti timp macar o ora sa va opriti in acest orasel nu ratati sa va incarcati sufletul cu putina frumusete a unor timpuri de demult...

La 24 iunie 1866 s-a semnat aici Tratatul de incheiere al celui de al doilea razboi de independenta italian.

---

VIZUALIZĂRI: 2817 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI