Restaurantul hotelului Alisa din Lerma: servicii bune si mancare gustoasa!

TIPĂREȘTE

hotelalisa.com

De cativa ani mananc in acest restaurant de 1 mai si intotdeauna am fost foarte multumita de mancarea servita si de serviciile prestate.

De fapt este vorba de un hotel-restaurant, insa de dormit nu am dormit niciodata aici, asa ca nu ma pot pronunta. Puteti gasi informatii pe site-ul lor.

Este o locatie de 3 stele, situata pe malul raului Arlanza, la intrarea in satul Lerma. Noi parcam de fiecare data pe malul raului, exact langa hotel. Cladirea este destul de mare, are cateva corpuri si o parcare enorma si gratuita. Noi am mancat pana acum in 3 saloane diferite, cel de anul acesta fiind unul enorm, in care nu mai intrasem, si unde probabil se organizeaza si nunti si conventii. Nu stiu cum este in orice alta perioada, insa de 1 mai restaurantul este plin pana la refuz.

Singura data cand am uitat sa facem rezervare, acum doi ani, am asteptat mai bine de o ora si ceva sa se elibereze o masa pentru a putea lua masa. Iar de data asta incurcasera numele firmei, insa s-a rezolvat repede.

Intodeauna ni se da un meniu pregatit pentru ziua respectiva. De fapt, nu e un meniu propriu zis, ci se comanda “à la carte”, insa din cateva feluri doar. In acest fel comenzile se servesc cu promptitudine. Eu am, intotdeauna, foarte clar felul intai: faimoasa “morcilla de Burgos”, sau “de Lerma”.

Cred ca v-am mai explicat si altadata: este ceva asemanator cu matul nostru (sper ca stiti ce este; eu vin din zona Vlascai si este unul din felurile mele preferate de sarbatori), numai ca mult mai… grea. Este facuta din sange de porc, untura, orez, boia, sare si ceapa. Mmmm, numai ce-am mancat-o si deja am apa in gura!! Se gaseste si in comert. O cumparati, o incalziti putin si… la masa! Anul asta am intrecut masura: de obicei mananc 3-4 bucati din cele 8 care sunt frumos asezate pe farfurie, impreuna cu bucati de ardei prajit. Ei bine, am mancat 6!! Nu stiu cum, dar le-am mancat. Si, tot de fiecare data cer peste ca fel principal, ca sa compensez un pic (fac ca cei/cele care-si propun vesnic o dieta, nu reusesc niciodata, insa cer zaharina in loc de zahar la cafea :) – intru si eu aici, nu va alarmati si nu va ofensati, hehe).

Dupa cum vedeti, v-am facut poze cu meniul, ca sa va faceti o idee despre ce se poate manca in zona si despre preturi.

-un platou de sunca iberica (jamón si lomo) costa 17,90 €;

-morcilla mea cu ardei 6,50 €; v-o recomand azi, maine si mereu!!!

-o supa castiliana, chioara, dar gustoasa, 5,50 €;

-o portie de fasole rosie cu carnati 8 €;

-asparag cu doua sosuri (a mancat un coleg, deci aveti poza): 8,70 € (vinagreta cu legume in otet era foarte buna, am gustat-o); iar prezentarea minunata, in doua forme facute din coca tare;

-salate de… salata si ceva fructe de mare, intre 11,90 € si 13,90 €.

Iar ca feluri principale:

-bineinteles nelipsitul miel de lapte, tipic in toata zona Castiliei: costa 39,60€ un sfert (cam pentru doua persoane); iar o portie 21,40 €;

-costitele de miel 18 €;

-un entrecot la gratar 15 €;

-peste intre 15 si 18 € (lubina si merluciu umplut cu somon).

La desert se putea alege intre:

-tortul casei, de care a tras un coleg si care nu prea s-a bucurat de succes si tort de inghetata: 5 € portia;

-budinca si “cuajada” (desert pe baza de lapte): 4 €;

-iar portia generoasa de capsuni cu frisca pe care am mancat-o eu: 4,50 €; nu mai puteam, pestele il lasasem pe jumatate, insa din ianuarie mananc capsuni dimineata, la pranz si seara, si am zis “ori crap, ori merg rostogolindu-ma :) ”, deci am papat tot!!

Noi am baut apa, ca doar eram in timpul serviciului :), insa sticla de vin mergea de la 8 la 14 euro apoximativ. Noi am dat pentru un pranz de 3 persoane (2 feluri intai, trei feluri doi, trei deserturi si doua sticle de apa) 84 euro.

Cand am ajuns, salonul era aproape gol, asa ca am facut linistita pozele de rigoare :), bagandu-i in sperieti pe colegi, obisnuiti, totusi, un pic, de la episodul Zaragoza din februarie. Insa imediat cum ne-am asezat, a inceput sa intre puhoiul si mesele frumos aranjate s-au ocupat cat ai zice peste. Cu toate acestea, serviciul a fost foarte prompt., dupa cum v-am spus, neasteptand mai mult de doua – trei minute un fel de mancare. Ospatarii (in numar destul de mare) dadeau tarcoale sa vada daca cuiva ii lipsteste ceva si erau foarte amabili si rabdatori, in ciuda nebuniei de acolo.

In viata mea n-am facut eu asta, dar uite ca intotdeauna este o “prima data” pentru orice: iata ca am facut poze si la wc :) Si inainte de a se umple restaurantul si dupa. Adica la sosire si la plecare. Frumos si curat. Nu am alte cuvinte.

Locatia, reformata de curand, asa cum spune propriul site, are mult lemn masiv, care ii da eleganta si rafinatate. Pana si la baie. Receptia e micuta si, ca sa mergem in salonul mare, cum nu comunica direct cu restul hotelului, ci a trebuit sa iesim afara. Au si terase care presupun ca vara sunt pline de mese si clienti.

Colac peste pupaza, locul imi place si revin bucuroasa de fiecare data. Sunt, totusi, curioasa, daca in timpul anului (adica nu de 1 mai) este la fel de plin. Probabil ca nu, sau poate ca da, pentru ca Lerma este un sat cu o activitate turistica foarte dezvoltata si plin de turisti in orice epoca a anului. Ca sa va faceti o idee, in loc s-o luam orbeste ca sa cautam miradorul, am oprit cativa “trecatori”: “Sunteti de aici? ” era prima mea intrebare. De fiecare data raspunsul a fost unul negativ, asa ca pana la urma l-am gasit pe cont propriu.

Va recomand cu caldura acest restaurant, desi satul este plin de taverne si restaurante poate si mai pitoresti.

---

VIZUALIZĂRI: 1465 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI