Din seria : Lerma – de 1 mai “muncitoresc”!!

TIPĂREȘTE

“Quisiera que tú hubieras visto, Leonarda, la hermosa plaza de Lerma, un cuadro como en pintura... ” (La Burgalesa de Lerma, de Lope de Vega) (Asta ar insemna: “Mi-ar placea ca tu sa fi vazut, Leonarda, frumoasa piata din Lerma, un adevarat tablou…”; cuvintele marelui Lope de Vega intr-una din operele lui).

Ca in fiecare an cand targul de la Lerma nu-mi coincide cu cel de la Meknes, sunt prezenta acolo in fiecare zi de 1 mai. Cand restul muritorilor fac “puente”, adica-si iau liber si luni atunci cand sarbatoarea cade martea, cum a fost anul asta si cum am vazut ca a inceput sa se procedeze si la noi, eu, cativa colegi si alti “nenorocosi” din breasla si din zona ne petrecem ziua inconjurati de agricultori.

Dinspre Valladolid o pornim in directia Burgos, si, dupa ce facem oprirea de rigoare la Suco (o parcare enorma, cu hotel, restaurant, etc.) pentru a savura o cafea, facem la dreapta, in directia Lerma, un sat pitoresc in care ajungem dupa ce traversam o buna parte din frumoasa vale a raului Arlanza. Intotdeauna mi-a placut peisajul acestei vai. Nu are nimic extraordinar, in realitate. Doar coline sau campii de o parte si de alta, pe care de obicei le prindem inverzite si “proaspete”, din cand in cand cate un “munte” cu niste ruine sau ramasitele unei troite, si pe alocuri se vede un pamant rosiatic, ce da, printre altele, si un vin cu DO (“denominación de origen”) Arlanza, destul de cunoscut in intreaga tara. De altfel, din punct de vedere turistic, Lerma, impreuna cu Covarrubias si Santo Domingo de Silos, formeaza Triunghiul Arlanza, rau care curgea destul de involburat datorita numeroaselor ploi din luna aprilie.

“La villa”, cum sunt numite multe municipii sau sate spaniole, are in jur de 3.000 de locuitori, si a reprezentat pentru curtea vallisoletana, in trecut, cam ceea ce insemna Escorialul pentru Madrid. Desi de origine prerromana, localitatea a atins maxima splendoare pe vremea lui Francisco Gómez de Sandoval y Rojas, primul Duce de Lerma, care a transformat-o in curtea de recreere a lui Filip al III-lea (cunoscut din tabloul in care Rubens l-a pictat calare si care este expus in Museo del Prado), unde mergeau personaje si artisti importanti ai vremii, precum Góngora si Lope de Vega si unde se tineau banchete in cinstea Regilor Spaniei. In ziua de astazi este considerat unul dintre cele mai bine intretinute Ansambluri Istórico-Artistice de stil herrerian din tara.

Vizitasem satul acum ani de zile si aveam chef sa revin, pentru ca de fiecare data, ajungand in Lerma si parcand masina dincoace de pod, pe malul raului si langa hotelul-restaurant Alisa unde mancam de fiecare data, ni se arata in fata ochilor o priveliste superba a satului, cocotat si maret, ale carui ziduri, biserica, palat, etc. constituie motive arhisuficiente pentru a fi o vizita obligatorie daca sunteti in zona. Eu am reusit sa-mi conving doi colegi sa mergem la o scurta plimbare dupa ziua de munca. Oboseala de peste zi n-am mai simtit-o, desi urcusul pe strazile in coasta nu era usor nici el :) Insa a meritat, ne-am clatit ochii cu cladiri vechi si frumoase, multe din Evul Mediu, bine intretinute, stradute pietruite, si o atmosfera de sarbatoare, pentru ca cred ca tot judetul (si nu numai) venise in Lerma de 1 mai. In afara de targul nostru, cel mai mare din sector din nordul Spaniei (si organizat de mai bine de 50 de ani), mai era un targ de masini in Piata Mare, si altul de tot felul de lucruri jos, langa rau. Puhoi de lume peste tot, asa ca mergeam cum puteam, facand slalom printre puzderia de carucioare si familii intregi iesite la plimbare.

Am intrat in partea istorica a Lermei prin Arcul Inchisorii (Arco / Puerta de la Cárcel). Din cele patru intrari in sat, aceasta este singura poarta medievala care s-a pastrat. Arcada este flancata de doua turnuri si, desi construita din piatra, are, in partea de sus, o portiune de caramida, adaugata in 1610 cu scopul de a le transforma in inchisoare, de unde ii vine si numele. In ziua de azi, adaposteste sediul DO Ribera de Arlanza.

Oarecum in fata Arcului, inainte de a intra in zona istorica a satului, se afla Manastirea Madre de Dios, cunoscuta si ca Manastirea del Carmen (Convento del Carmen), si care are o fatada foarte sobra.

Urcam pe Calle Mayor, in panta si pietruita, spre Plaza Mayor. Strada este plina de magazine, baruri, taverne si restaurante, mai ales pe partea dreapta a acesteia; intalnim, insa, si troita Nuestra Señora de la Piedad, si alte stradute care ies din aceasta, cu case tipice medievale. In zece-cincisprezece minute (depinde de cum mergem de repede sau de incet :)), ajungem in Plaza Mayor din Lerma, numita si La Gran Plaza. Avand o suprafata de aproape 7.000 m2, este una dintre cele mai mari piete din Spania, si a fost considerata model urbanistic. S-a folosit ca piata (de fel si fel de marfuri), ca punct de plecare in fiestele taurelui “enmodorrado” (cand taurele era manat sa fuga pe o straduta ingusta care dadea in “prapastie”, acesta murind in cazatura, spaniolii neconsiderandu-se sadici pentru asta, evident :)) si ca “scena” de teatru de comedie. In aceasta piata se afla doua edificii foarte importante: Palatul Ducal si Manastirea San Blas.

Palatul Ducal ocupa aproape in intregime una din laturile pietei. Arhitectul care l-a conceput, Francisco de Mora, era unul dintre cei mai cunoscuti la vremea respectiva. In timpul razboiului civil spaniol, cladirea s-a folosit ca inchisoare. Astazi adaposteste sediul unui “Parador” National de Turism (parador = hotel de categorie foarte buna intr-un fost palat, castel sau cladire emblematica, selectionata pentru interesul istoric, artistic sau cultural). O noapte aici costa intre 100 si 150 euro, insa cred ca merita macar o oprire pentru o cafea in atmosfera placuta a edificiului.

Palatul are patru turnuri, in conditiile in care toate palatele ducale au doar doua. Explicatia o intalnim in siretenia ducelui din Lerma, care, stiind “legea” ce permitea numai doua turnuri, a cerut permis regelui sa construiasca doua turnuri, evident, fara sa specifice, insa, ca era vorba de alte doua in afara celor doua initiale. Regele a picat in capcana si asa palatal ducal din Lerma are patru in loc de doua.

Constructia manastirii San Blas a inceput in 1613 (manastire de maicute dominicane, care in ziua de azi se ocupa cu arta ceramicii) si a fost conceputa de acelasi arhitect Francisco de Mora. De altfel, manastirea se comunica cu palatul pana in sec. al XIX-lea printr-un culuar cu trei arcade, din care astazi se mai pot vedea doar resturi.

Am iesit din Plaza Mayor intai pe strada din spatele Palatului, dintre palat si Manastire, unde se afla alte cladiri vechi, o alta manastire cu o gradinita nu foarte mare, insa ingrijita si frumoasa in fata portii, si alte taverne tipice. Dupa care ne-am intors si am intrat pe strada Audiencia, unde se afla Manastirea Santa Teresa, la a carei inaugurare a participat Filip al III-lea cu intreaga lui curte. Actualmente, in biserica manastirii se tin slujbele intre 1 noiembrie si 15 mai, cand se muta in Colegiata (sau Biserica) San Pedro. Manastirea adaposteste azi si Primaria, Tribunalul, Biroul de Turism si Centrul de Interpretare al localitatii.

De acolo am ajuns imediat in Piata Santa Clara, intre manastirea Santa Teresa si manastirea Ascensión de Nuestro Señor. In centrul acesteia se afla ramasitele eroului razboiului de independenta Jerónimo Merino Cob, sau “el Cura Merino” (preotul Merino), unul dintre personajele de referinta ale localitatii. Despre el a spus Napoleón ca prefera capul acestuia in locul cuceririi a cinci orase spaniole.

El Mirador de los Arcos este compus din arcade care s-au contruit ca si sprijin pentru culuarul ducal (el Pasadizo Ducal, cel nou fiind inaugurat in 2007), si ofera privelisti panoramice asupra vaii raului Arlanza.

Manastirea la Ascensión de Nuestro Señor este una dintre cele mai vechi din Lerma. A fost fondata de catre fiul Ducelui, Cristóbal, si de catre sotia lui, Mariana de Padilla, iar maicutele care locuiesc in ea fac dulciuri si deserturi renumite in zona si nu numai, care pot fi achizitionate in magazinele din sat.

De acolo coboram pe o straduta pietruita, flancata de zidul Manastirii pe partea dreapta si alt zid pe stanga, si ajungem la Biserica Sfantului Petru (de San Pedro), inuagurata in 1617 cu mari petreceri care au tinut 13 zile. Ducele a reusit ca aceasta parohie sa tina direct de Roma. Are doua orgi, vechi din 1615 si 1616 (dintre cele mai vechi din peninsula), care se folosesc in concertele baroce.

Inapoi spre parcare, trecem raul (ca si la sosire) pe un pod nou, construit la cativa metri de podul medieval, construit in secolul al XVI-lea. In lunca raului, ducele crease o gradina impresionanta (lacuri cu lebede, fantani de alabastru, etc.) si chiar si un loc pentru vanatoare. De asemenea construise 7 troite care adaugau devotiune frumusetii locului. Papa Paulo al V-lea le concedea celor care se rugau in aceste troite aceleasi indulgente de care se bucurau cei care vizitau sapte biserici in Roma. Singurul vestigiu al fastuozitatii gradinilor este “Humilladero”, care poate fi admirat si astazi.

Cam aici s-a incheiat vizita noastra in timp. Se poate poposi o dimineata sau o dupa amiaza intreaga, nu este nevoie de mai mult timp pentru a strabate agale stradutele pietruite si pitoresti si a vizita obicetivele turistice de care centrul istoric este plin.

In Lerma s-a filmat “Lazarillo de Tormes”, in 1959, film care a castigat Ursul de Aur la Festivalul Intrnational de Film din Berlin, in 1960.

Un element modern care i-a dus faima satului in toata tara este campul de golf de 220 hectare, care imbina cele 18 gauri cu simplitatea si frumusetea peisajului castilian din provincia Burgos.

Ca orice localitate din Peninsula Iberica, Lerma are serbarile ei: las Fiestas Patronales, care au loc pe 8 septembrie, de Sf. Maria Mica. In luna august se tine si “Mes del Barroco”, cu concerte, procesiuni, teatru de strada si alte activitati “baroce”. Pe 17 ianuarie se serbeaza “Festividad de San Antón”, in care are loc o traditie singulara, de origine necunoscuta, dar foarte populara: copiii rostogolesc sau arunca portocale de pe o colina. Iar pe 3 februarie, de San Blas, toata lumea duce niste covrigi tipici pregatiti numai in aceasta zi a anului, si care se pastreaza pentru durerile de gat.

Veti gasi numeroase taverne si restaurante unde va puteti delecta papilele gustative cu gastronomia locului. Eu mananc de fiecare data faimoasa “morcilla” (veti vedea poze de la restaurant), desi de data asta am cam intrecut masura. Ca si desert, sunt faimoase tipicele “m-uri”, un fel de turta dulce in forma de m-uri.

Din cate stiu se fac si vizite cu ghid, per-pedes, evident, care dureaza in jur de o ora si ceva si costa cativa euro. In luna barocului se fac vizite si seara sau noaptea, ceea ce-i sporeste farmecul.

Satul parca este scos dintr-o carte postala, iar plimbarea parca e una in timp, mai precis in secolul al XVII-lea. Doar portul oamenilor si masinile moderne ne aduc in prezent. Daca ajungeti in Burgos, nu ocoliti Lerma, va va placea cu siguranta!

Puteti gasi mai multe informatii pe www.citlerma.com

---

VIZUALIZĂRI: 1603 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI