În vizită la Salina Unirea

TIPĂREȘTE

În luna mai 2009, întrucât am vizionat într-o seară la TV un reportaj despre Salina Unirea din Slănic Prahova, am hotărât să vizităm și noi acest obiectiv. Pentru că prima zi din weekend-ul următor promitea o vreme frumoasă, ne-am suit de dimineață în mașină și am plecat către destinația noastră.

Salina Unirea este un obiectiv propus pentru vizite turistice începând cu anul 1970. Imaginea exterioară a acestui obiectiv este una anostă, întrucât în afară de 2-3 indicatoare prin oraș, nimic nu anunța prezența salinei în zonă. Amenajările exterioare din vecinătatea salinei erau rudimentare. Exista o parcare cu dotări minime (împrejmuită de borduri) cu plată, iar în jur erau numeroase grămezi cu diverse deșeuri. Când am mers noi acolo nu era foarte aglomerat, știu că am stat la coadă circa 10 minute; am plătit 14 lei de persoană/bilet. Deși suntem obișnuiți cu lifturile, la coborârea în salină am avut o senzație de ”nod în gât” întrucât liftul scârțâia din toate încheieturile și părea foarte nesigur. În sfârșit, am coborât în salină, iar priveliștea pe care am întâlnit-o acolo este grandioasă prin dimensiunile minei. Înălțimea de zeci de metri a sălii de mină nu poate să nu te impresioneze.

În interior, temperatura este de aproximativ 12 grade, dar am fost îmbrăcați corespunzător astfel că nu am tremurat de frig. Partea salinei care se poate vizita este asemănătoare unui dreptunghi. Pe parcursul celor două ore petrecute în interiorul salinei am putut admira busturile lui Traian și Decebal sculptate în sare, dar și niște vitrine în care erau expuse diverse flori de mină. Aceste vitrine erau iluminate, fapt ce mi-a permis să fac câteva fotografii mai clare, pentru că în rest salina este iluminată difuz. Într-o parte a minei erau amplasate două leagăne și un balansoar de care am profitat și noi câteva minute. În interiorul salinei am observat și un teren de fotbal, care nu era folosit de către nimeni în momentul vizitei noastre, dar și un spațiu destinat celor mici. Exista și o zonă destinată odihnei pentru cei care doreau să petreacă mai mult timp în interior, amenajată cu paturi, dar și cu un televizor. Am observat câteva persoane care se relaxau în această zonă.

Pentru că la un moment dat s-ar putea să ți se facă foame, există un chioșc de unde poți cumpăra câte ceva în acest sens (diverse dulciuri sau sucuri). Am observat și un magazin de unde poți achiziționa diverse suveniruri, dar și toalete. Oricum, salina merită vizitată în primul rând pentru proprietățile ei terapeutice, aerosolii din interior fiind un adevărat beneficiu pentru întreg sistemul respirator.

Vizita în Salina Unirea a fost pentru noi o experiență nouă, interesantă, de care ne aducem aminte cu plăcere (mai puțin lifturile). Odată ajuns în interior, la peste 200 de metri adâncime, frumusețea și grandoarea locului te copleșesc.

Înainte de a ne întoarce acasă, am mers la Măneciu pentru a admira lacul de acumulare de pe valea Teleajenului.

---

VIZUALIZĂRI: 2544 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI