Shanghaiul-metafora pentru, bogatii spectaculoase

TIPĂREȘTE

Shanghaiul, un sat de pescari, care s-a dezvoltat rapid pe baza de comert, devenind cel mai mare port al Chinei, inca din perioada in care Hong Kongul era un amarat de sat, . oras al decadentei, cu diviziunea clara a claselor sociale, coruptie, snobism, dar in acelasi timp cel mai elegant oras al Chinei de azi.

Raul Yangtze, se varsa in raul Galben la nord de acest oras, care a fost construit pe seama comertului de opium si in care legile erau diferite de restul Chinei. In scurt timp a devenit un teritoriu foarte bogat, dar plin de bordeluri, jocuri de noroc, cu jumatate de populatie care traia de pe urma comertului cu opium. In 1949, comunistii, au eradicat munca copiilor si prostitutia, si au redus diferenta sociala. Incepand cu anii 80, Shanghaiul, a pornit pe calea explorarii capitalismului, un capitalism cu caracteristici aparte. Aici vei gasi, cele mai mari salarii din China, cele mai mari preturi pt. propietati imobiliare, 10000 $/mp, la locuintele in blocurile inalte si moderne, precum si cele mai inalte cladiri ale natiunii, pt. care s-au adus arhitectii, cladirilor celebre din Franta, NY, .

Dar am zis ca e un capitalism aparte, pt. ca propietatea privata asupra locuintei pe care o cumperi, se mentine pe o perioada de 70 ani, dupa care daca vrei sa fie tot propietate privata o recumperi. Acelasi lucru e si cu terenul. Terenurile sunt date in consesiune tot pt. o perioada de 70 ani, dar propietatea nu iti este si garantata, daca un investitor mare, chiar strain doreste sa construiasca pe terenul concesionat, un complex de locuinte, statul ii vinde terenul, incat tu, ca propietar afli a doua zi, ca nu mai ai nimic.

Dar sa revin la excursia mea, care a inceput cu o croaziera pe raul Huangpu, de-a lungul Bundului (pe care in penultima zi l-am parcurs cu piciorul, noaptea, pt a putea sa-i admiram intreaga splendoare). Am plecat cu vasul, de la debarcaderul Bund si am admirat, dea lungul raului intreaga arhitectura europeana, eleganta a hotelurilor, vechiului si apoi a modernului Shanghai. Apoi vei avea ocazia sa admiri sediile financiare, ale numerosilor rechini ai acestui bogat oras. Primul hotel din Shanghai, Pujiang, inainte purta numele Hotel Astor House, pe holurile caruia se simte si azi, aroma anilor’20, cand aici au stat, Albert Einstein si Charlie Chaplin; pe malul opus, e consulatul rus si in continuare, conacele Broadway, constr. in 1935., .

Apoi treci pe langa Banca Chinei, care se afla in fosta cladire a Banci Yokohama, constr. in 1937, cand a fost cea mai inalta cladire din Shanghai. Pe partea estica a Nanjing, e hotelul Pacii-in stil art deco, fiind avanpostul chinezesc al imperiului, apartinand bogatului om de afaceri Victor Sassoon. In acest hotel Noel Coward, a scris ,,Vieti private “. Interiorul cu aspect al timpurilor trecute, are in hol minunate vitralii (asta cred ca ar impresiona mult pe MCM, care s-a declarat o fana infocata a vitraliilor), iar apartamentele de lux, sunt mobilate pt gustul a noua natiuni: spaniol, francez, american, indian, chinez, german, britanic, italian, japonez. La parter, imediat dupa ce intrii in restaurant, o formatie de jazz, cu interpreti intre doua varste, canta in fiecare seara incalzind atmosfera si dand un aer burghez locului.

Coborand pe rau pe parte opusa hotelului, e Casa Vamii, constr. in 1927, care a fost caminul Trupelor Pastrarii Pacii Poporului, urmata de Banca din Bangkok, fosta Banca Comerciala a Chinei, cladirea a fost constr. im 1912, e inconjurata de un gard viu si acoperita de iedera. De aici, unde am ajuns se vede, noua zona a Pudongului, o zona economica uriasa, cu arhitectura indrazneata, dar si atractivul Turn al Perlei Orientului, un tripod din beton, apoi baza circulara a turnului de televiziune, unde e Centrul de intalnire. La intrare in hol, te intampina un aspect occindental, modern, cu copaci si plante luxuriante, dupa ca lifturile te urca pana la inaltimea de 260 m, de unde ai o minunata imagine a intregului Bund, sau a intregului Shanghai, pe masura ce te rotesti pe podeaua de sticla, transparenta, avand impresia ca zbori pe deasupra orasului, cu propiile tale aripi. Eu nu am putut sa calc linistita pe aceasta podea, multumindu-ma sa nu ma despart de peretele turnului, si plecand in patru labe, pe podea am reusit sa-mi fac o poza stand in fund, deasupra orasului.

A doua zi, am facut o incursiune in orasul Vechilor Chinezi, unde se pastreaza imaginea vechiului Shanghai, cu cladiri vechi, un bazar, Yuyuan, unde poti gasi atat obiecte antice rare, cat si falsuri, dar un loc foarte bun, pt. a putea achizitiona suvenire si cadouri, pe care le poti achizitiona la preturi f. bune, daca ai puterea si rabdarea de a sta sa negociezi, dar toate sunt de calitate indoielnica. Tot in aceasta parte a orasului, printre strazile aglomerate, a supravietuit Gradinile Yuyuan, proiectate de familia bogata din clanul Pan, al dinastiei Ming. Aceste gradini au fost distruse de 3 ori, in timpul: Primului Razboi al Opiului; apoi in timpul Rascoalei Taiping, fiind renovate, asa cum arata azi, in sectiuni interioare si exterioare, cu poteci, pe margine cu flori, care trec pe langa bazine pline cu carasi aurii, prin pesteri si gradini din piatra.

In ultima seara, am facut o plimbare pe Bund, Am pornit de la hotel pe jos, am coborat in statia de la metrou, de unde am luat biletul si am asteptat metroul, care a venit intr-un timp f. scurt. Desi fusesem avertizati ca in metrou e f. frig si sa avem la noi ceva gros, cu care sa ne acoperim, am fost socati, cand am intrat inauntru. De la 25 de grade, cat era afara, intri direct in congelator, simti ca iti ingheata mainile, picioarele, noroc ca drumul nu a fost prea lung, dar cu toate acestea, dupa ce am coborat, mi-a trebuit ceva timp, pt. a putea creierul meu, sa inceapa sa intre in functiune. Am coborat pe bulevardul Nanjing, un bulevard comercial, cu magazine ale marilor firme de top, iar preturi pe masura, aici numai mergi si te uiti, atat.

Apoi am facut un scurt popas la hotelul Pacii, pt. a savura putin din aerul burghez al anilor ’20, dar si pt. a face un scurt popas, in speranta ca se mai raresc chinezi, care umpleau bulevardul, de ziceai ca e un suvoi de furnici, sincer nici sa cazi jos, nu aveai loc. Si mergand, asa in coloana, care se tot indesa pe masura ce ne apropiam de promenada Bund, am ajuns si noi. Am stabilit, ca dupa o ora sa ne regasim cu totii intr-un anume punct, in caz ca vreunii se pierdeau. ceea ce s-a si intamplat, dar nu au fost probleme, chiar eu, ocupata cu aparatul de foto, pt. a imortaliza fiecare cladire, nu am putut sa-i mai gasesc pe colegii mei. Intr-adevar in acest loc te simti si chiar esti, intr-o expozitie de arhitectura internationala, luminata feeric. Urmatoarea zi, am parasit pe la ora 14, cu destinatia aeroport, pt. revenire in Romania, dar inainte am facut un scurt popas la expozitia mondiala de la Shanghai, unde aveam si noi pavilionul nostru, marul. Am sa fac cateva scurte referiri la hoteluri. Toate hotelurile, la care am stat erau incadrate la 3,4 stele, dar conditiile erau superioare si foarte bune, incepand de la camere mari, cu aer conditionat, paturi confortabile, lenjerie f. curata si placuta la dormit, pana la intrega gama de neseseruri de la baie, papuci de casa consumabili, halate de baie.

Chiar am fost surprinsa la Shanghai, unde pe noptiera aveam si pastile pt. dureri de cap. De asemenea autocarele au fost de lux, precum si restaurantele erau alese, in asa fel incat sa putem servi si mancare europeana. Am avut ocazia in ultimele 2 zile sa cutreier, localurile cu destinatie pt. categoria saraca de chinezi, dar asta a fost obtiunea mea, deoarece in aceste zile, nu am avut asigurat, pranzul si cina. Aici intradevar conditiile si lipsa de civilizatie, a adevaratului chinez, sarac, o poti cunoaste cu adevarat, dar nu am sa insist pe tema asta, pe care o veti descoperii singuri, daca chiar o doriti. Si am mai avut o problema in aceste localuri, acolo nu ti se da sa mananci, tacamuri, numai betisoare, si spre rusinea mea, nu am reusit sa invat, sa mananc cu ele, desi multi au incercat sa ma invete, pur si simplu nu pot, asa ca dupa multe insistente si dat din maiini, pana la epuizare, si cu ajutorul unor consumatori, care se stransesera in jurul meu, am reusit sa obtin o lingura, cu care ei mananca supa, deci am reusit sa mananc orezul si carnea de pui cu sos de portocala, cam ce se gaseste si pe la noi, in restaurantele chinezesti, nu am putut sa iau alte preparate, deoarece toate erau, f. picante, iar eu nu pot consuma asa ceva.

Tot in aceste zile, am cutreierat si, pe langa bulevardul Nanjing, unde in spatele, acelor blocuri care straluceau, locuiau acei chinezi, care reprezinta 2/3 din populatia Chinei, in conditii, greu de imaginat, cu casele fara ferestre, unde fac cu schimbul, la locuit, dupa cum lucreaza, in schimbul 1 si 2, unde vezi batrani in fata acelei darapanaturi, spalandu-se pe picioare intr-un lighean, iar alaturi un magazin cu produse alimentare, in care nu am avut curajul sa intru, fatade ale cladirilor acoperite de rufele intinse la uscat. Aceasta parte a orasului, care nu ti se va prezenta niciodata, in circuitul turistilor, o sa iti lase un gust amar, te intristeaza sa vezi, ca o tara care e cea mai mare putere economica si pe care, nu o intereseaza si nu face nimic pt. cetatenii ei.

Cand am ajuns acasa, am zis, ca daca mai aud pe cineva ca se plange de saracie, am sa-i trimit in China Dar recomand cu multa caldura, vizitarea acestei tari, pe drumul istoriei, cand ai ocazia sa patrunzi adanc in trecut, ajungand in origini obscure, unii istorici, sustin chiar anul 6000 iHr. ca fiind rasaritul civilizatiei chineze, acestia bazandu-se mai mult pe legende stravechi, dar dovezile arheologice, confirma existenta dinastiei Xia cca. 2205iHr. Insa la modul de organizare a excursiei, as recomanda, excursii organizate, din urmatoarele motive: dinstante mari, intre obiective, cu mijloace diferite de transport, care organizat sunt rezolvate, ca in cel mai scurt timp, si confortabil, sa fie parcurse -necesitatea unui ghid, pt. a intelege si a avea toate explicatiile la fiecare obiectiv, fiind o istorie incarcata, de razboaie, intrigi, si imparati, pe care noi europenii, am avut mai putin acces la ele -pt. alegerea locurilor de mancare, pe traseu, pt. a putea sa fii inteles la comenzi, pt. schimburi valutare, riscurile de a fi pacalit, ca sa nu zic furat e mare -pe teritoriul Chinei sunt locuri in care nu ai voie sa calatoresti, cum ar fi zonele sensibile militare, sau chiar si zone pe care le ascund de ochii turistilor, pt. ca sa nu uitam este totusi un stat comunist -iar din punct de vedere financiar, cred ca iesi cel mai avantajos, pe mine pt. o perioada de 16 zile, in care am facut tot traseul, binenteles, in fiecare zi plecarile de la hotel erau la ora 8,00 si ne cazam la ora 18, iar masa de pranz se servea pe traseu, la restaurante, unde mancarea o serveai dupa ce savurai traditionalul ceai, de pe platourile puse pe masa centrala rotitoare, care a dus la multe dispute si suparari pe tot parcursul excursiei (fiind cate 8 insi la o masa, toti si-o roteau cand incercai si tu sa prinzi ceva in viteza, erau anumite feluri care ne placea la toti si fiecare cauta sa aduca acel fel in fata lui, asa ca ajungea sa se invarta tot timpul, iar pana sa ajungi cu lingura in platoul dorit, te trezeai in fata cu altul, pe care nu-l doreai), iar la cina aceasta se lua in localurile, cu scena ,,in timpul careia se prezentau, spectacole, a costat 1095 euro+450 euro=1545 euro, incluzand si taxa de viza, show opera din Beijing, croazierele, Kung Fu in Luoyang, bacsisuri, si taxele aeroport.

Acum, am sa va dau si cateva detalii despre, situatia sociala, lucruri pe care le-am obtinut, de la ghidul chinez, dupa ce a trecut ceva timp, iar excursia se apropia de sfarsit. 25 % din populatia Chinei, au o sitatie sociala si venituri, comparabile cu clasa sociala din tarile din vest, au locuinte elegante, masin luxoase, venituri considerabile, acesti sunt cei care au reusit in afaceri, lucreaza in agentii multinationale, finantisti, sau in domeniul IT si care locuiesc marea majoritate in Shanghai. Tot aici sunt inclusi, cu venituri bune, actualii activisti ai partidului comunist, care multi din ei locuiesc in Beijing, in acele zone rezidentiale, cu parcuri largi, in jur. Dar 75 %din populatie, traiesc in conditii grele, care dupa 70 de ani de munca (asta e varsta de pensionare in China), in prezent nu au asigurata nici pensia, statul a considerat o cheltuiala nerentabila, iar daca nu ai reusit sa-ti faci o pensie privata, sau sa agonisesti ceva, dea lungul vietii, atunci ramai in intretinerea copiilor tai, sau continui sa lucrezi, vanzand diverse obiecte, la tarabele stradale, maturand strada.

Referitor la scolarizare, iarasi am aflat lucruri care m-au intristat. Scoala o faci numai acolo unde au parintii, ulterior tu, actul de identitate, nu poti sa te inscrii in oras, la liceu sau facultate, daca nu ai carte de identita in acea localitate. In concluzie, daca te-ai nascut in sat, urmezi cursurile scolare pana la nivelul pe care ti-l asigura scoala in acel sat, iar daca esti un copil dotat, statutul tau, de locatar al satului, te impiedica sa-ti folosesti, capacitatile intelectuale, ramanand un simplu lucrator, in agricultura, sau in ce iti ofera locul respectiv.

Despre femei, si acestea traiesc o drama, educatia pe care o au, le face sa sufere ca nu pot da viata decat la un singur copil. Pe al doilea il pot avea, numai dupa ce faci dovada, unei stari materiale f. bune sau daca al 2-lea copil e baiat-in urma unei ecografii, sau daca tu si sotul tau ati fost singuri la parinti. Aici intrevat, un control pe care il exercita statul, asupra sexului populatiei, avand ca scop, intarirea din punct de vedere militar, urmand chiar o strategie de dominare, nu numai economica

---

VIZUALIZĂRI: 2156 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI