O saptamana la Simon

TIPĂREȘTE

Distanta pana la Simon, plecand din Bucuresti este de 178 km, asta inseamna ca legal mergand ajungi in 2 ore si 30 min, iar la un consum mediu iti trebuie in jur de 90 RON pentru benzina la dus. Situata pe valea Simonului (apa curgatoare) din Bran, la distanta de 3 Km fata de castelul Bran, intr-o zona foarte linistita si pitoreasca, zona muntoasa de acolo si mai ales Casa Cosanzeana ne-a fermecat efectiv pentru faptul ca proprietarii stau intr-o anexa a casei si efectiv nu te lasa sa te plictisesti.

Am avut un sejur de vis, ne-au intampinat cu caldura, in pofida orei tarzii la care am ajuns la dansii, in prima seara ne-au cazat la un fel de garsoniera la etaj unde aveam o camera generoasa cu 2 paturi, deoarece spre sfarsitul sejurului asteptam inca 2 persoane sa ne acompanieze si am luat camera de la inceput dubla. Avea bucatarie separata dotata cu absolut tot ce-ti trebuia pentru a prepara cina, mic dejun, etc.

Am dormit foarte bine, camera avea soba cu lemne, am bagat 3 busteni si pocneau in soba ca o rafala la inceput apoi mai incet, mai incet, ne-a luat somnul instant de nici nu am stiut cand s-a facut dimineata.

A doua zi, am fost la plimbare in Simon, au o Biserica superba in imediata vecinatate a casei, vis-a-vis de casa este un foisor tot al lor unde seara am bagat masina acolo, am dat drumul la muzica si am facut gratar pe care il am si acum dupa 4 ani in memorie. In spatele foisorului curge raul Simon, te incanta cu sunetul inconfundabil al cursului rapid al unui rau izvorat din munte.

A doua zi, proprietarul ne-a dus sus pe unul din versanti, unde au o iesle cu oi, miei si vacuta sa le dea de mancare si sa luam lapte proaspat pentru micul dejun. Ce sa zic a fost absolut superb acolo, de pe acel versant se vedea toata zona, castelul toate fiind minuscule e frumos sa ai la tine un aparat cu zoom generos sau binoclu pentru a observa de la acea inaltime tot ce se petrece jos.

A treia zi am fost sa ne dam cu sania pe partie (se ajunge din Bran), ne-am distrat de minune coborand cu viteza versantii plini de zapada si inconjurati de oameni bucurosi ca sunt acolo, iubesc muntele, il respecta si se distreaza la maxim.

A patra zi am vizitat Castelul Bran, cu gradina si casele ajutoarelor, din cate am inteles de la ghid.

A patra zi am vizitat Pestera Dambovicioarei, un loc superb cu un drum de acces ce trece efectiv printre doi versanti de munte care parca te inghesuie iti da niste stari unice mai ales pe zapada :)) in stanga versant, in dreapta rau si imediat versant inalt de parca nu se mai termina. Cand am ajuns la pestera, am fost condusi pe un pusti pe care l-am recunoscut de la TV, dintr-un reportaj in care era prezentata pestera si faptul ca acel copil istet si cu multe cunostinte despre pesteri, pasionat de ele, te bombardeaza cu multe informatii, intamplari, istorie, absolut placut sa mergi si sa asculti tot ce-ti spune.

La intoarcere am abatut putin traseul pentru a vizita si salina Slanic PH, insa am ajuns la ora 12 si deja la inchidere... am ramas cu gandul la ea si trebuie neaparat sa merg acolo macar acum in 2012.

Uitandu-ma pe site-ul Casei Cosanzeana, am observat ca desii au trecut 3 ani de la momentul in care am vizitat-o preturile nu s-au schimbat respectiv 50 lei / noapte / camera dubla.

Recomand destinatia pentru un sejur asa cum il doreste fiecare, ori linistit ori plin de distractie, orcum ar fi natura te primeste, iar in urma acelei calatorii ramai cu amintiri placute iar dupa parerea mea asta inseamna sa traiesti cu adevarat! PS: Avem o tara superba!

---

VIZUALIZĂRI: 1914 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI