La o cană cu vin...

TIPĂREȘTE

Pot spune şi eu, ca şi alţii care am scris impresii pe aceeaşi temă, că nu am intenţionat să creionez această întâlnire, mai mult pentru faptul că am fost şi sunt convinsă că va curge multă cerneală povestind ceea ce s-a întâmplat cu această ocazie.

Pentru mine a fost prima întâlnire AFA de acest gen la care am participat şi aş fi putut să nu fiu prezentă nici acum din motive personale, însă am reuşit până la urmă să ajung.

M-am bucurat să citesc înainte numele participanţilor şi să constat că vor fi printre cei pe care i-am admirat citindu-i şi ale căror sfaturi de călătorie mi-au folosit.

M-am întristat, în acelaşi timp, să constat că nu vor veni alţi useri dragi mie şi la care mi-a zburat gândul adeseori simţindu-le lipsa.

Am trăit o experienţă interesantă. Cum bine spunea “blonda”, ştie ea care, lumea virtuală a depăşit acest spaţiu şi a devenit una reală. Deşi nu ne văzusem majoritatea niciodată unii cu alţii, ne ştiam de când lumea. Paradoxal, ştiam unde ne-am petrecut vacanţele, ştiam ce ne place şi ce nu, ba chiar ştiam şi amănunte din viaţa personală cei care eram mai apropiaţi virtual.

Dintre cei care eram acolo, suntem practic, persoane care interacţionam zilnic sub o formă sau alta, prin ecouri, mesaje sau telefon. Câţi oare facem asta cu prietenii sau rudele noastre apropiate?

Cei care scriem pe AFA vorbim între noi mai mult decât cu mulţi dintre prietenii noştri. Şi asta pentru că, aşa cum am specificat şi la “conferinţa” dinaintea petrecerii, site-ul a creat un loc care adună la un loc oameni ce îmbină pasiuni comune: călătoria şi scrisul.

Unii dintre noi s-au exprimat mereu că AFA ar fi un drog, însă “drogul”, “microbul” este în noi: acea dorinţă de a împărtăşi cu cei asemenea nouă aceleaşi pasiuni turistice.

Dincolo de animozităţile de pe site, pe care unii le-ar considera inerente, însă de multe ori create artificial, toată lumea s-a bucurat de fiecare cu care a schimbat o vorbă.

Toţi am fost egali, toţi am fost nimic altceva decât turişti dornici de a se cunoaşte dincolo de ecranul unui calculator şi de butoanele unei tastaturi.

Toţi ne-am minunat de fiecare şi ne-am admirat reciproc fără să ne evaluăm, fără să ne votăm cu plus sau minus, doar cu zâmbete şi vorbe bune.

În Tarlungeni, unde a avut loc întâlnirea AFA din 2012, organizata de Cornel și useri inimoși care au făcut posibil succesul acestei întâlniri, m-am bucurat să stau de vorbă, să mă plimb sau să dansez alături de @georgiana, @curcubeu, @adryana, @roth, @tora.ingrid, @adri.nico, @bog. 68, @cristina65, @sânziana, @Bogdan.Dsn, @pepsi70.ro, @dananecula, @kmy, @bălaşa.violeta, @larissa2012, @mecut, @Traian.S, @teea, @lucsim, @alina53 (sper că n-am uitat pe nimeni) şi am pomenit aici doar de cei cu care am interacţionat în mod direct, exprimându-mi părerea de rău că nu a existat o prezentare a fiecăruia dintre noi pentru a nu pleca de la întâlnire cu regretul că nu i-am cunoscut pe toţi.

A fost frumos, am cântat în jurul focului de tabără, am făcut plimbări la stană, ne-am plimbat cu căruţa, am vizitat Cetatea Prejmer şi Cetatea Harman, am petrecut, am câştigat la tombolă (mulţumesc @grecudoina!), am ascultat pe cei care au avut curajul şi talentul de a ne încânta cu muzica la chitară (mai ales @bog. 68 care are şi un glas cald şi plăcut) şi voce (în special @dananecula şi @ileana. experta – felicitări!).

Am păşit dincolo de spaţiul virtual şi ne-am simţit bine amintindu-ne de experienţele din călătorii postate pe site şi sfătuindu-ne pentru noi vacanţe. Noi cei care scriem pe AFA ne ajutăm reciproc (și nu numai) pentru călătorii cât mai reuşite şi mai frumoase.

În final, reiterând ce am menţionat şi la întâlnire şi mergând mai departe de ceea ce a spus @tora.ingrid, cum că AFA ne modelează, părerea mea este că AFA schimba destine.

AFA a devenit un adevărat ghid turistic şi un punct de plecare pentru vacanţele noastre şi asta datorită celor care punem suflet şi pasiune în impresiile prin care ne împărtăşim experienţele de călătorie.

Chiar dacă unii dintre noi am epuizat subiectele sau nu mai avem timp să scriem, ori nu mai putem din varii motive, ceea ce am scris rămâne pentru ca alţii să păşească pe urmele noastre şi să le fie de folos.

Aş dori, ca cei care am fost acolo, sa ne amintim de frumoasele momente petrecute în acorduri de chitara , la o cană cu vin…http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/la-o-cana-cu-vin-grupul-partaj-magda-puskas-tatian

---

VIZUALIZĂRI: 2896 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI