Aclimatizarea si inspectarea zonei

TIPĂREȘTE

Continuare prima parte: "Perla Ciucasului... Mana, Birjar!"

- -

-Ce ti-a trebuit sa zici ca “Va mai urma” ceva? Nu aveai de lucru? De unde ai sa mai scoti nene comedii, fara sa jignesti pe careva si fara sa-ti fortezi norocul prea tare? Nu eram mai castigati daca ne ramanea nickul fara de pata, sa culeaga roadele muncii de un an?

-Ba, tu n-ai avut ce face si o dai in trei surcele? Ma stie lumea de om organizat (de au crezut ca-s vreun general in rezerva), cu reviewuri muncite si “mustind de cultura” iar tu cum te prezinti? Un mioritic cu vezica prea mica ce-si descarca frustrarile pe urmasii lui Bayazid?

Cam asa prelegeri imi tinea in ast’ dimineata al meu “Nick”, taiandu-mi din elanul de a incepe vreun alt review. L-am ignorat! Am tras adanc in piept aerul primavaratic, m-am gandit ca tare bine ar fi fost si cateva pahare de palinca de diminecioara pentru curaj (as fi putut folosi ocaua lui Cuza primita cadou – acum la mare loc de vaza la mine-n vitrina), mi-am zis in gand (si din cate vad, si-n scris) – “Fuck it, let’s get high! ” si am purces la treaba.

Captain’s Log; Stardate 08.03. The year of our Lord 2012. Joia, pa’nserat.

We’ve managed to land alive after we’ve been through enemy territory, at our three nights base in the middle of nowhere. I’ve checked the premises and no alien life form was detected (yet). I’m trying to keep my crew motivated and I’m preparing them for our close encounter with the locals.

Captain's Log, Supplemental. – I need a God’damned drink, a. s. a. p.

Dupa ce ne-am instalat la vila (de “lucs”), impartind camerele in ordine aleatorie, romanii ocupand partierul si turcimea etajul, ne-am facut curaj sa trecem in cladirea principala a hotelului, unde se desfasura dezmatul.

La vila ne-am reintalnit si cu Adi, cumnatul meu, care a venit de la Radauti si am rotunjit echipa. Dupa ce am schimbat obisnuitele dulcegarii si complimente (ca-ntre neamuri) – eu catre el: “-Ti-au mai crescut falcile, domn Profesor”; el catre mine “-Nici tu nu stai mai prost, cu un posterior de vadana si ceafa a la grec! ”, am purces la despachetat fiecare prin camerele lui.

Dupa cateva minute, ne mai lasand timp regimentului sa se bage la dus (imi era frica sa nu raceasca vreunul) mi-am atarnat insemnul la gat si sunand din goarna am anuntat plecarea. De la vila pana la hotel sunt doar cativa metri, dar ai mei parca se pornisera in cucerirea Polului Nord. Atata mi-ar fi trebuit sa ia vreunul o tranta, sa-mi ramana lat pe acolo.

Lui M. Bey, ii cumparase nevasta-sa o caciula din Sinaia si asta si-o pusese-n cap ca o tepusa, de zici ca-era Tugulea Fiul Unchesului si al Matusei. Dupa lupta cu gheturile, l-am rugat sa si-o scoata din cap, sa nu intre cu ea-n hotel, ca prea mare ar fi fost rusinea-mi :)

La masa am cunoscut-o si pe Sanziana, care ne-a aratat niste locuri libere unde puteam acosta flota. Ne-am asezat in sir indian de o parte a mesei. Aveam sa invat (din aceasta experienta), ca aceasta pozitionare a trupelor nu era cea mai potrivita, deoarece nu prea puteam vorbi unii cu altii, iar relatiile romano cipriote, din capatul celalalt al batalionului nu mergeau foarte bine, fiindca ai mei stau cam prost cu limbile straine.

Am fost mult mai inspirat pentru petrecerea de Sambata Seara, cand prin rezervare de tip “prosopu pe sezlong” – facand uz de diplome, cupa, paltoane si-un fular cu care am legat trei scaune, ne-am asigurat un colt al mesei, unde puteam vorbi unii cu altii si am reusit sa-mi flanchez grupul cu cate un traducator pe fiecare din laturi.

Joi seara in fata mea l-am avut pe “fiorosul” Dragos si Arinuca (pentru ceva timp). La primele mele reviewuri pe AFA, primisem niste urecheli de la Dragos (misspellings la reviewurile cu Italia si ceva discutii despre avioane – cu elici sau fara) si vroiam sa ciocnesc un pahar cu el. Ma bucur ca am avut aceasta ocazie. In realitatea nu e atat de “dur”, cat e pe site. Sper sa renunte cat de curand la noua lui politica (no PMA, no comments) si sa revina la vechile-i indeletniciri, deoarece discutiile contradictorii (si corecturile in cazul cand s-a facut vreo greseala) sunt intotdeauna constructive.

Pentru prima seara, am adoptat strategia melcului, incercand sa pastram un “low profile” si sa deschidem urechea cat mai bine, sa aflam cat mai multe despre partenerii nostrii de masa. Acum era momentul sa descoperim, multe dintre lucrurile care sunt imposibil de aflat pe site :) Ne-am interesat pe cat a fost posibil, caror bresle apartin comesenii nostrii, cine cu cine e cuplat si de ce pensii viagere dispun.

As fi fost curios sa observ de la distanta si intalnirile dintre membrii care au mai avut cate vreun duel pe site :) Aveau oare sa scoata pumnalele si sa transforme aceasta minunata petrecere intr-o baie de sange? Care sunt bisericutele (daca sunt) ? Cine mi-s moderatorii? Which number to which person? :)

Nu prea am facut multe poze, deoarece stiam ce “scula” am (nu destul ca e mica, dar mai am mereu probleme si cu bateria, iar daca as fi incercat sa-i dau putin zoom, impotenta aparatului care da de multe ori rateuri ar fi fost imediat observata de vreun ochi ager) si mi-a fost rusine sa o expun, mai ales ca am vazut cateva “agheuri” care m-au intimidat :))

In prima seara s-a comandat din meniu si slava domnului ca n-am avut eu de tradus. Sotioara si-a facut datoria, luand rapid comenzile de la turcime si cazand iute la intelegere cu preachipesii (mai era cazul sa le aduc complimente si eu?) garconi.

Muzica a fost destul de tare in prima seara si nu prea s-au putut vorbi foarte multe. Ii multumesc lui Pepsi ca a trecut de mai multe ori pe la noi. Chiar m-a intrebat, ce muzica le-ar place kadınelor mele, pentru a iesi sa dea din buric putin? I-am zis, ca-n seara asta, toate-s destul de obosite – ca le-am alergat de dimineata si sunt mai mult in “observation mode” si nu-s in stare de unduieli :)

Le-am spus a lor mei ca pe a doua zi, suntem programati pentru un tur pietonal si au decis sa mearga sa se odihneasca, economisandu-si pretioasa energie pentru plimbareala. Au cerut permisiunea sa se retraga pe la celulele lor. Le-am aprobat cererea, deoarece vroiam ca a doua zi sa nu aiba scuze, cand voi pune garbaciul pe ei :)

Misterul Doamnei care a Lacrimat

Cand ne-am intors la baza (in viteza mi-am uitat geanta cu scularaia video la restaurant – multumesc ca s-au recuperat) am convocat o sedinta sa vedem ce informatii au cules de pe front iscoadele mele. Problema care se dezbatea era: “De ce a lacrimat misterioasa doamna? ”.

In care zona ati observat acest eveniment? –mi-am intrebat SeReIstii. Era undeva pe langa Dl. Catalin Crisan?

-Nu!... Undeva la o alta masa, avusese loc acest mic incident.

Nu am reusit sa identific nici persoana si nici locatia, dar m-am minunat de acutul spirit de observatie al echipajului meu. Eu fusesem cu ochii mai mult pe bere si pe ce carnati imi aterizeaza in farfurie, n-am avut prilejul sa vad mai multe.

Din experienta proprie, mi-am zis ca mai mult ca sigur, nu poate fi decat un singur vinovat pentru aceasta intamplare nefericita. Cine sa fie? Marsavnicul, netrebnicul, nevrednicul si preascârbavnicul SOT!

Nivelul emotiilor crescute, cer o descarcare cat mai rapida a energiei acumulate. Nu de putine ori, ma oferisem si eu drept sac de box, pentru a aduce cota adrenalinei la un grad acceptabil in cuibul conjugal. Venise timpul unei revolutii. “Soti oropsiti din toata lumea, uniti-va! ” Trebuia sa incep o miscare de rezistenta si sa ma apuc de redactarea unui manifest. Jos dictatoarele!

Daca voi scapa cu viata, dupa ce voi publica acest review, sper sa pot pune acest proiect in aplicare, sa gasesc camarazi de arme si sa nu raman singurul combatant :))

Vineri in the morning pe la 11:00

Mi-au placut breakfasturile de la Tarlungeni. La micul dejun am mai avut ocazia sa schimb cateva vorbe cu alti useri de pe site. Felicit si hotelul pentru specialitatile din branza, carnati etc. foarte ingenios aranjate.

Dupa mancare, le-am lasat pe doamne mai relaxate si au avut timp sa-si bea cafelele in liniste. Am mai imprumutat si niste cesti de la restaurant, de si-au facut tabieturile. Cat ne-am mai frecat si invartit, tot am plecat pana la urma ultimii de la hotel. Imi imaginam ca am sa prind si eu convoiul, deoarece nu cunosteam Brasovul foarte bine. Pana la urma am reusit sa ne mobilizam si la 10:08, gasisem un loc de parcare, in partea cealalta a parcului central.

Ovidiu imi spusese cu o seara inainte ca am sa am nevoie de bani marunti (de 50 de bani) pentru automatele de la parcari, dar uitasem complet acest amanunt, pana nu am ajuns la fata locului.

Cum eram si-n intarziere, am incercat sa vad daca gasesc ceva maruntis pe la echipaj. Am avut cam un leu... cu care am putut printa un bilet pentru jumatate de ora. Am zis ca am sa schimb ceva bani si am sa revin. Am mers repede in fata la Aro Palace unde nu mai era nimeni. Dupa un telefon dat de Sanziana, am aflat ca grupul ne asteapta in Piata Sfatului. Acuma, unde schimb eu niste lei... in marunti sa bag la parcare? M-am dus la o placintarie de am luat ceva dulce si am rugat-o sa-mi dea cat mai mult rest marunt. Mi-a dat cativa lei marunti, dar mi-a zis ca nu-mi poate da tare multi, deoarece ii trebuie si ei.

Mi-am lasat grupul, sa mearga in Piata Sfatului si eu am tras o fuga sa rezolv treaba cu parcarea si cu pusul bonului in parbriz. Masina era in celalalt capat al parcului. Am vazut ca aparuse un loc liber, langa Aro Palace si m-am mutat aici. Din ce rest imi daduse cea de la placintarie, am mai scos un bon pentru 2 ore. Cred ca pretul pentru o ora e 1.5 lei. Deci daca vrei sa stai mai multe ore... iti trebuie un pumn bun de bani (monede) si din cate am vazut... nu prea se mai folosesc cum se foloseau odata. Bonul pentru jumatate de ora, care-l pusesem deja, il printasem degeaba. Mi-am zis... ca nu mai am timp de pierdut acum si am sa mai trag o fuga pe la 13:00. Vad eu cum fac. Mi-am miscat fizicul cat de repede am putut in Piata Sfatului, unde era grupul. Tot acolo ne-am intalnit si cu Krondia si cu Claudiu –carora le multumesc pentru tur :)

In piata, vedeta era catelusa Daisy a lui Pepsi, cu care si-au facut toti ai mei poze. Prima data cand vad si eu un catel incaltat. :) Intalnirea cu acest catel, a fost subiect de mare amuzament, pentru sambata seara. De ce?

R. Bey, e mare iubitor de catei. Are si el un catel de-l cheama Guli (I’m not making this up). Toti cateii care-i intalneste si care-i plac, incepe sa-i strige –“Guli”... ”Guli”. Nu stiu cum pronunta el numele asta... ca eu nu auzeam Guli... ci Puli. Incepuse sa cheme catelusa la el, stringand-o “–Puli”. –“Gel Puli, Gel” (Vino Puli, vino).

-Asa-i strigat-o? , ii zic.

-Da, zice. Hai Puli, hai.

-Tu stii ce inseamna pe romaneste Puli? , il intreb.

-De unde sa stiu?

-Pai e un fel de ştremeleag mai mic.

-Auleo, eu asta strigam in piata si m-au auzit oamenii? Oare ce s-or fi gandit?

Se inrosise omul meu, de am crezut ca mai e putin s. face un infarct.

De acolo, au inceput tot felul de jocuri de cuvine cu doamnele, -“Cine l-a luat prima pe Puli-n brate”, “-Daca al vostru Puli e incaltat! ”... etc. I-am mai adus aminte de un episod mai vechi cand R. Bey venise cu portiera masinii toata cu urme si-l intrebasem:

“-Cine a facut asta?

-Puli. ”

Au fost foarte impresionati de catelusa si au indragit-o foarte mult. Chiar m-au intrebat de un magazin cu imbracaminte pentru catei, sa cumpere haine si sa si-l imbrace si pe Puli al lor. Asta-mi mai trebuia, sa merg sa caut magazine pentru catei acuma. M-au rugat sa-mi cer scuze in numele lor, ca nu au stiut ce inseamna Puli pe romaneste si nu au vrut sa jigneasca pe nimeni.

Ca o paranteza – cand sunteti in Turcia, incercati sa evitati folosirea cuvantului: “AM” (care inseamna “partea fatatoare a muierii”). Noi am mai patit-o de mai multe ori in public, de obicei prin magazine, cand unul e la tejghea si altul e prin capatul celalalt si-l intrebi:

-Ai bani?

-Am, am! ... si nu stii de ce raman toti turcaletii blocati si cu ochii bulbucati, la auzul acestui cuvant. Deci grija mare :) Mai bine vorbiti agramat: -Ai bani? ... -Este, este!

In Piata Sfatului am facut mai multe poze de grup. Crezusem ca prinsesera un turist german de l-au rugat sa ne faca poze. Dar era de fapt sotul doamnei Alina53. Am fost cu ochii pe palaria dumnealui mai tot turul :)

Am vizitat Biserica Neagra (unde am dardait de frig) – mi s-a parut ca de la ultima mea vizita, au facut ceva renovari si au vopsit piatra cu un fel de galben. Nu prea mi-a placut. S-ar putea insa sa ma insel –poate asa era si inainte. In toate bisericile in care am fost - ne-au sarit in ochi covoarele orientale. Am mai vazut Poarta Schei, Drumul Sforii (unde iarasi a avut loc un eveniment despre care nu pot sa vorbesc), Bastionul Tesatorilor, Sinagoga etc.

Mi-a facut o reala placere ca am putut participa la acest tur. Am mai primit cateva mustrari de la sotioara (care zicea ca am fi putut merge la plimbare si singuri – ea tragand mai mult spre magazine) dar am mai vazut cu coada ochiului ca si-o incasau si altii, asa ca am suportat cu stoicism :))

Daca nu as fi participat la acest tur, mai mult ca sigur ca nu as fi vazut aceste noi locuri. Krondia si Claudiu, aveti un oras foarte frumos si ati fost grozavi. Va multumim ca ni l-ati prezentat.

Inainte de a merge la restaurant, am zis ca mai trag o fuga pana la masina sa-mi rezolv problema parcarii, deoarece la ora 13:00 imi expira bonul. Mi-a prins bine sportul.

M-am dus din nou la alta placintarie, de unde am mai reusit sa produc ceva marunt. Am mai mancat si o foarte buna placinta cu ciocolata. In viteza in care eram... deoarece intarziasem putin si-mi era frica sa nu-mi fi ridicat astia masina, sau sa o gasesc cu rotile blocate... ca numai asta belea-mi trebuia; dupa ce am pus noul bon - pentru cateva ore, cand am aruncat hartia placintei la cos, nu mi-am dat seama, ca pe langa hartie... tineam si niste bani in mana.

Iata-ma cu banii aruncati in fundul cosului. Doresc sa felicit serviciile de salubritate din Brasov, deoarece cosul era destul de gol -semn ca-si fac datoria.

Am incercat sa bag mana, dar nu ajungeam la bani :) Am inceput sa mesteresc la cos, poate-l pot deschide ca sa-mi revendic monetarul. Am incercat sa deschid... si-n sus... si-n jos, dar nu i-am dat de capat. In timp ce incercam sa descopar mecanismul pubelei, trece un Emo Kid, pe langa mine si arunca un pahar de plastic, cu jumatate de cafea in el.

M-am burzuluit la el, de s-a speriat saracul copil :))

-Ii zic, ce faci mai? i pe un ton atat de brutal, ca ma speriasem si eu.

A dat un pas in spate si a facut niste ochi mari. A crezut ca are de-a face cu vreun boschetar ceva :) Cand am vazut ca s-a speriat... am incercat sa-l linistesc. E ok... lasa ca se rezolva. Nu a inteles el exact ce-i cu mine, dar s-a gandit ca e mai istet sa o taie cat mai repede de acolo.

Nu am dat de capat mecanismului de deschidere, m-am enervat si m-am suflecat pana la umar si am reusit sa recuperez banii. Am zis ca n-am timp de asteptat, ca la fluxul de turisti, cine stie ce i-a mai trece prin cap urmatorului sa arunce. Noroc ca bani-s de plastic si am mai gasit ceva zapada prin jur, de ne-am spalat. Si eu si bani.

Cu pasi repezi, m-am intors la restaurant, unde am avut de asteptat mult si bine mancarea.

Dupa restaurant am fost pana-n Poiana, de ne-am dat cu dublu cauciucul. Sus pe derdelus a avut loc o noua initiere in tainele naturii, printre copacii de pe deal (in ciudate locuri, le suna clopotelul la femeile astea). Doamnele noastre au fost prinse in flagrant de catre un parinte care curata de zapada acoperisul unei bisericute. "-Vai de mine si de mine... ca mi-a vazut-o "papasul" (popa) . Mare tragedie.

Le-am zis, ca unde pune parintele ochiul, puna si Dumnezeu mila si la noi e obicei sa-ti pui o dorinta, daca te prinde cineva in fapt :) Am fost mustrat... ca ar fi trebuit sa le spun de obiceiul asta mai repede, deoarece ar fi stiut. –Las ca o sa stiti pentru data viitoare.

Intr-un final am ajuns si la mall-ul de langa gara, unde am avut alte peripetii.

Pe drum spre hotel, am vazut si focul de tabara... si le-am zis a lor mei, ca tocmai au fost arsi pe rug, cei care nu au dansat in noaptea precedenta :) Am fost prea rupti ca sa mai participam la petrecerea de Vineri seara. Am zis ca trebuie sa ne antrenam pentru Masa Festiva de Sambata.

Erau camere de filmat pe holul din vila noastra, unde am stat la masa. Sper ca hotelul nu face si inregistrari... :))

Reviewul asta a fost scris destul de-n graba. Sper sa nu fi suparat pe nimeni :)

---

VIZUALIZĂRI: 2513 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI