San Siro - Il Tempio del calcio

TIPĂREȘTE

Excursia facuta de 8 martie la Milano, nu putea sa se sfarseasca mai ales pentru sotul meu, decat apoteotic, :) cu vizitarea unuia dintre cele mai grandioase stadioane din lume si potrivit italienilor cel mai mare stadion din Europa, San Siro.

Denumit oficial Stadio Giusepe Meazza in San Siro, dupa numele celebrului fotbalist italian Giuseppe Meazza, San Siro fiind de fapt cartierul in care este localizat.

Stadionul nu este greu de reperat, l-am zarit de pe Dom si am ajuns la el, doar intreband, fara sa avem harta. Stadio San Siro se află în partea de vest a oraşului Milano, aproximativ 5 kilometri de centrul oraşului. Am calatorit cu metroul, am coborat in statia Lotto si de aici, la pas domol, in 25 de minute am ajuns la stadion, de fapt in spatele lui. Fiind trecut de ora 16, dupa o zi de umblat, ne dureau groaznic picioarele, am spus un of prelung, vazand ca trebuie sa il ocolim ca sa putem patrunde inauntru. Am oftat si am pornit la drum....

Din afara, este impunator, atat de lat si de inalt, incat chiar si de la o distanta de peste 300 de metri, nu l-am putut fotografia in intregime! L-am asocialt cu un bol urias, sprijinit pe 11 turnuri cilindrice grandioase! Constructia este monumentala, enorma!

In drumul nostru spre stadion, am avut ca punct de reper Consulatul Roman, pe langa care am trecut, am strabatut un cartier de vile luxoase, curtile erau atat de frumos aranjate incat aveai impresia ca fiecare cladire are un parc al ei... Dar sa revin... Stadionul este vecin cu Hipodromul din Milano, iar faptul acesta, dupa cum am aflat de la ghida noastra, nu e lipsit de importanta.

Marturisesc ca fiind extrem de obosita, am vrut sa il astept pe sotul meu afara, eu nefiind o mare, mare microbista, dar la insistentele lui, am cumparat doua bilete. Si nu mi-a parut absolut deloc rau. Biletul de intrare costa 13 euro si include vizitarea Muzeului Stadionului si un tur al stadionului insotiti de ghid in limba engleza.

Pe San Siro joaca „ acasa” incepand cu anul 1945 atat AC Milan cat si Internazionale Milano.

Muzeul

Muzeul este pozitionat in partea de sud a stadionului. Am avut la dispozitie 10 minute pentru a stabate muzeul, ni s-a permis sa fotografiem cat si ce dorim, doar sa nu filmam. Prima parte a muzeului este dedicata echipei Internazionale, apoi lui Ac Milan. Tot, absolut tot ce am vazut mi-a placut. E o istorie in fotografii a cluburilor, de la inceputuri si pana in prezent. Admiri aici, primii bocanci cu care se juca fotbal la sf. sec al XIX-lea, mingea din acea perioada. Apoi, pe rand, echipele, cu jucatorii cei mai renumiti, tricourile lor, fiecare cu autograf, cupe si trofee, o alta lume pentru o diletanta in ale fotbalului asa ca mine. Dar o lume fascinanta. Fotografiile, va vor arata mai mult si mai multe! Am aflat ca echipa Milan joaca din anul 1899, iar Inter din 1909.Am admirat o lume a fotbalului spectacol si mai ales o lume a fotbalului aducator de bani. E incredibil cat de mult au evoluat toate, vizibil din fotografiile expuse incepand cu anii 90!

Vizitatori erau din plin desi nu era weekend! O data cu noi inca doua cupluri de romani! La sfarsitul celor 10 minute, am fost invitati sa facem turul stadionului, ni s-a precizat insa, ca la intoarceremai putem zabovi oricat dorim in muzeu. Noi nu am mai facut-o, era deja destul de tarziu, iar drumul cu metroul de la hotelul unde am fost cazati pana aici e de peste 1 ora!

Un scurt istoric al stadionului

Stadio San Siro, oficial numit Stadio Giuseppe Meazza, inaugurat in sept 1926 cu ocazia unui meci amical intre Milan si Inter (3-6) apartine, municipalitatii orasului Milano, iar pe el joaca, dupa cum am mai spus cele doua cluburi din Milano: AC Milan si Internazionale FC.

Stadionul ar putea adaposti 85700 suporteri! Insa potrivit normelor UEFA este permisa intrarea a unui numar putin mai mare de 80000 suporteri.

La inceput stadionul a fost proprietatea clubului AC Milan.Stadionul a fost construit sub comanda lui Piero Pirreli, presedintele lui Ac Milan din acel timp. La constructia lui, care a durat doar 13 luni, au participat doar 120 de muncitori, insa pe atunci, stadionul nu arata ca si astazi, avea un singur nivel si putea gazdui 35000 de suporteri. Costul se ridica, daca am transpune cheltuielile in prezent la suma de 3,5 milioane de euro.

Cum fotbalul acapareaza mii si mii de fani, iar Milan e o echipa iubita dintotdeuna, stadionul se dovedeste a fi neincapator, asa ca in 1930, se ia decizia de a se ridica un al doilea nivel. Lucrarile dureaza 9 ani, iar in final, stadionul are o capacitate marita de 100000 de locuri.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Milan vinde stadionul care trece in grija municipalitatii, primaria Milano se ocupa de intretinerea lui si se decide ca tot aici sa joace si Internazionale Milano.

O noua renovare are loc in anii 50, dar nu se fac modificari privind capacitatea.

In 1989 este redenumit dupa Giuseppe Meazza, jucător atat la Inter , cat şi Milano,apreciat in "cizma" un fel de Hagi al nostru, insa noul nume nu este decat oficial, San Siro ramane apelativul cunoscut si folosit de catre iubitorii fotbalului. San Siro, este un sfant, protector al zonei in care este construit stadionul.

Cum in 1990 a avut loc in Italia Campinatul Mondial de fotbal, s-a trecut la marirea capacitatii stadionului, fiindu-i adaugat un al treilea nivel. Totodata i s-a adaugat un acoperis care protejeaza toate locurile. Partea vis a vis de tribuna oficiala nu beneficiaza insa de acest al treilea nivel, inafara locatiei fiind Hipodromul Milan. Acum sunt montate scaune ergonomica, numerotate si colorate in patru culori diferite: rosu, verde, albastru si portocaliu.La fiecare mecii, fanii ambelor echipe au locuri bine stabilite, cei ai lui Milan ocupa zona verde, cei ai lui Internazionale zona albastra.

Prezentare generala

Terenul de joc are o lungime de 105 metri si o latime de 68 de metri. Nocturna este asigurata cu ajutorul celor 256 de proiectoare. Gazonul se schimba de 6 ori pe an. In timpul vizitei noastre se lucra la gazon, raspandindu-se un miros superb de iarba verde, proaspat cosita. Mie una, mi s-a parut impecabil, asa cum si este, sunt sigura! Intretinerea costa enorm, de aceea si biletele sunt pe masura. La un meci important, un bilet la tribuna oficiala costa aprox 300 de euro!

Nu mai retin exact din ce an s-a luat decizia ca marginea gazonului sa fie protejata cu un perete de pexigals pentru protectia jucatorilor.

Aceste informatii le-am aflat de la ghida, in aprox 10 minute, plimbandu-ne chiar pe aleea unde stau jucatorii accidentati si privesc jocul. Apoi am avut 10 minute pentru fotografii.

Turul nostru a cuprins apoi interiorul stadionului. Am intrat in cele doua vestiare, atat de diferite. Cel al lui Inter e mai simplist, dupa parerea mea. Sunt trei banci semirotunde dispuse de-a lungul peretilor. A fost decizia presedintelui clubului, ca jucatorii sa nu aiba locuri fixe, de fiecare data fiecare dintre ei sta in alt loc, asta pentru a consolida psihologic echipa. Singurul Zaneti, capitanul sta pe banca din mijloc, chiar in mijlocul ei. In vestiar este un LCD mare, situat vis a vis de bancute. La iesire este panoul unde stau jucatorii dupa meci si dau interviuri. Am vazut de asememnea sala unde merg la controlul antidoping, sala de dus, sala de masaj si cabinetul medical.

In prelungirea holului de acces la vestiarul lui Inter, e, bineinteles vestiarul lui Milan. Aici, e o alta Marie, cu o alta palarie! Fiecare jucator are propriul lui fotoliu, de piele rosu cu negru, deasupra fiecarul fotoliu fiind cate un LCD. Aici atmosfera pare a fi mai luxoasa, poate in ton cu personalitatea patronului, Berlusconi!

Zona pentru interviuri este mult mai larga!

In continuare am trecut prin sala barului unde cei privilegiati cu locuri la tribuna oficila si jucatorii accidentati se delecteaza cu delicatese culinare si bauturi. Sala e frumoasa, in nunate de portocaliu, plina de flori verzi, nu fastuoasa, ci simpla, masculina. Mi-a placut si am avut emotii gandindu-ma la cate personalitati din lumea fotbalului si nu numai si-au purtat pasii pe acolo...

As vrea sa va mai spun cateva lucruri despre dispunerea scaunelor. Cele de la tribuna oficiala sunt albe, plusate, ca si cele de la masa presei, dar multe dintre ele au tapiseria roasa. Sub tribuna oficiala, in partea de vest , scaunele sunt rosii, e cel mai bun loc pentru a vedea partidele de fotbal. Am avut sansa de a sta in timpul turului si in vestiarul ambelor echipe si la tribuna oficiala si la masa presei!

Dupa iesirea din muzeu, am facut in scurt popas in magazinul comun al celor doua echipe. Tot felul de produse, cu preturi pe masura, de la treninguri si adidasi, la gadgeturi si produse pentru bebelusi, toate inscriptionate cu insemnele celor doua cluburi. Iubitorilor de fotbal si fani ai echipei AC Milan, le recomand sa dea o raita prin magazinul echipei, din Galeriile Vittorio Emmanuelle. Atmosfera este aproape incendiara, din boxele puse pe maxim, se revarsa imnul oficial al lui Milan. Am intalnit aici, un grup de copii, italieni, sigur fani, veniti cu profesorul lor... Erau atat de prinsi si de aprinsi, iar la un moment dau, unul dintre ei, cu mainile ridicate a victorie a exlamat: „questo è il paradiso”! No comment!

Am ramas profund impresionata de tot ce am vazut la stadion, recomand din inima vizitarea lui. O nota de 5 o acord insa ghidei, pentru lipsa de rabdare si de respect aratata turistilor. La vestiarul Milan a refuzat sa mai dea orice fel de informatii deoarece , un grup de tineri nu se mai oprea din fotografiat! Ne-a refuzat pe banii nostri, dar acest aspect nu a reusit sa umbreasca ineditul si frumusetea acestei vizite!

Stadionul se poate vizita intre orele 10 si 19.

Adresa: Via dei Piccolomini 5,20151 Milano

---

VIZUALIZĂRI: 6317 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI