Hotel Rey Fernando II de Aragón Spa– Zaragoza: comoditate si confort!

TIPĂREȘTE

Dupa mai bine de o luna fara strop de timp sa intru pe Afa (si in care mi-a fost dor de voi!!), revin cu noutati. Nu am fost in concediu, din pacate, ci doar plecata cu serviciul. O saptamana obositoare la Zaragoza, la un targ foarte important pentru sectorul in care lucrez. Ca si acum doi ani, am “tras” la Hotel Rey Fernando II de Aragón, hotel cu nume de rege aflat in poligonul industrial de langa “Feria” din Zaragoza, locul unde se tin toate targurile in urbe, si in apropierea centrului comercial Plaza. Apartine lantului hotelier Pronihoteles. Pentru cei care merg ca turist si nu dispun de masina, nu este foarte indicat, fiind destul de departe de centrul orasului. Este statie de autobuz exact in fata hotelului, insa nu stiu cu ce frecuenta trec autobuzele pe acolo. Credeti-ma ca nu am avut timp sa ma uit. Acum doi ani am stat o noapte si la Hotel Vía Romana, exact langa catedrala. Mult mai modest, desi curatel si ok, dar de, in plin centru orasului.

Cum va spuneam, cunosteam hotelul Rey Fernando II de Aragón de acum doi ani, cand am fost tot in februarie. De atunci imi aduceam aminte de vijelia care se auzea pe la geamuri seara si noaptea, insa anul asta am descoperit secretul. In apropiere se afla La Muela, “cel mai faimos sat din Spania”, mi s-a spus. Sa pic pe spate cand am aflat de ce. In zona se afla cea mai mare concentratie de mori de vant pe metru patrat :), iar satul incasa atat de multi bani din impozite si taxe, incat primarita, acum ani de zile, ii trimitea pe absolut toti locuitorii satului cate o luna de zile in Caraibe in fiecare an; le organiza spectacole taurine si muzicale gratis si foarte foarte des; evident, buzunarul ei crestea pe masura, drept pentru care a fost judecata acum ceva timp si cred ca inca e la parnaie. Tot evident ca satul a ajuns, in scurt timp, de la 700 locuitori, la 7000 :) Nu e greu sa ne dam seama de ce, desi s-au sistat posterior toate facilitatile si “cadourile” din partea administratiei locale.

Vantul si morile care produc energia aerodinamica, impreuna cu ubicarea hotelului undeva “in camp”, facea ca acesta sa para seara un fel de “casa groazei”. Acum doi ani stiu ca am tras si ceva frig, oricat am incercat eu sa urc termostatul, nu am reusit. De data asta l-am dat la maxim cum am intrat in camera, desi se bloca la 25º, si totul a fost mai mult decat ok.

Hotelul are 4 stele binemeritate. O atmosfera futurista inca din holul hotelului. Receptia exact in fata, si multe canapele din piele colorata (rosii, galbene, albastre, parca era steagul nostru), cu niste panouri separatoare, pentru a confera intimitate. Mi-a venit bine, pentru ca nu mi-au fost de ajuns toate intalnirile de la targ din timpul zilei, a mai trebuit sa ma vad cu cate unul si seara, din grupul strainilor veniti in misiuni comerciale si cazati la acelasi hotel ca si noi. De altfel, locatia este oarecum directionata catre persoane aflate in delegatii, etc. Are 6 sali de reuniuni, dar si spa, ca sa se relaxeze omul dupa atata munca :) De fapt, acesta este un element caracteristic locatiilor Pronihoteles. Ofera tratamente faciale sau corporale, hidromasaj, etc. Din pacate, desi imi luasem costumul de baie la mine, nu am avut timp sa ma rasfat. Va pot insa, interesa, programele personalizate de spa si “ingrijire corporala”, cum ii zic ei, si hotelul va ofera mai multe pachete de acest gen.

Exista locuri de parcare in fata si intr-o parcare laterala, dar si pe marginea strazii, in cazul in care nu doreai sa platesti parcarea subterana.

Camera a fost, de fapt, o suite junior, compusa din dormitor dublu, sufragerie cu o mica bucatarioara incorporata (pe care n-am deschis-o decat ca sa-i fac poza si care continea frigider, un mic aragaz si chiuveta) si baia, cu cada intr-o parte si wc-ul si “bidé”-ul separate de un paravan, ca la modelul musulman. La cat am stat in camera, nu am cum sa ma declar nemultumita. Patul foarte comod; pentru orice eventualitate, am mai scos o patura din dulap inca din prima seara, si a ramas pe deasupra plapumii, insa asa sunt eu mai friguroasa. Dulap spatios cu ceva umerase, noptiere, o comoda si un tv mare. Sufrageria avea o canapea din piele neagra, masuta joasa, masa cu 4 scaune si plasma mare iar, pe langa alt dulap in fata usii de intrare. Nu am reusit sa trag draperiile din sufragerie in prima seara, si dup-aia nici n-am mai incercat, asa ca daca cineva si-a “bucurat” ochii cumva, sanatos sa fie :) Baia era ok si ea, desi a avut doua inconveniente: la patru stele nu erau, ca si consumabile, decat doua pastilute de sapun, in afara de gelul lichid la dozator fixat pe faianta de la cada. In fine, eu ma car de obicei dupa mine cu o gramada de chestii, insa mi s-a parut la limita acest serviciu. Iar al doilea lucru era ca, la fiecare dus, si oricat incercam eu sa am grija, apa iesea in afara si se ducea spre usa de la intrare in sufragerie. Geamul “paravan” era prea mic si nefixat bine, asa incat, la iesire, puneam de fiecare data prosopul de picioare ca sa traga apa. In rest, ok. Prosoape multe, albe si pufoase, uscator de par, etc.

Nu exista camere de nefumatori si, in urma legii de anul trecut, nu se poate fuma in spatii publice. Asa ca am fumat pe geam, pe jumatate iesita in afara ca nu cumva sa ma surprinda vreun senzor ascuns :) Iar dupa micul dejun sau cina ieseam in fata hotelului.

Am folosit internetul si serviciul de spalatorie in fiecare seara. Pentru internet ti se dadea o parola jos si au fost foarte amabili si rabdatori, pentru ca eu nu am reusit sa ma conectez din prima. Era insa de vina o incompatibilitate a calculatorului meu (ca nu stiu cum sa-i zic altfel), pe care am rezolvat-o la telefon cu tehnicianul nostru. Pe bonurile cu parola scria 5 euro pentru 24 ore de internet (sau cel putin eu asta intelegeam), care puteau fi folosite de-a lungul a 5 sau 6 zile, insa pe factura finala nu s-a reflectat acest lucru. O camasa spalata in fiecare seara m-a costat 4 euro, insa in ultima seara nu mi-o luasera din camera, asa ca am lasat-o la receptie cand am mers la cina si cand am urcat, era deja in camera, spalata si calcata.

Micul dejun stil bufet, nu exagerat de bogat, insa nu am dus lipsa de nimic. Cafea, ceaiuri, lapte si diverse sucuri; omleta lor tipica si omleta normala; cativa carnaciori prajiti, pe care i-am mancat in fiecare dimineata ca imi aduceau aminte de ai nostri; branza proaspata si cascaval, doua-trei feluri de sunca; fructe deja curatate: niste portocale foarte foarte bune; ananas si piersica din conserva si pepene galben; cereale, dulceturi, etc. Va zic un secret? :) Credeti ca doar noi ne aprovizionam dimineata la hoteluri ca sa avem pentru mai tarziu de-o gustarica? V-am mai zis eu si cu alte ocazii ce mult semanam cu fratii nostri, spaniolii. Colegii mei faceau sandwichuri cu omleta spaniola (tortilla), iar eu aveam onoarea sa le bag repede in geanta, ca doar eram singura care aveam geanta. Nu va zic ce firimituri am scuturat in ultima zi.

Cina am luat-o 3 seri la “cafetería” hotelului. Era si restaurant, insa acolo se intarzie mai mult cu pregatirea felurilor de mancare, iar noi veneam seara rupti de oboseala. Mai mult, din respect pentru colegi, am ramas cu ei la masa, insa, daca as fi fost singura, as fi cerut ceva in camera. La bar, deci, cine pitoresti. Chelneri pe masura. Doi adica: un arab cred, foarte amabil de altfel, care insa ori incurca felurile de mancare, ori uita sa-ti puna garnitura ceruta, ori – direct – nu-ti aducea decat felul intai si trebuia sa-i aduci aminte ca ai mai cerut si altceva; si o romanca: o vazusem din prima seara, ii citisem numele de pe ecuson, iar cand, a doua oara, i-am zis “Romanca de-a mea”, a mormait un “da” repede si a tulit-o, nemaiesind din bucatarie in tot restul serii. Nu am inteles de ce :)

In prima seara ajunsesem inghetati, asa ca am cerut “caldo”, adica supa de-a lor ca sa ne incalzim un pic. Nu era trecuta pe meniu, insa ne-au adus-o. I-am facut poza, pentru voi, ca sa vedeti “zeama lunga si usoara / ca un corn de caprioara” (parca asa era, nu?). Somonul cu legume foarte bine pregatit, insa chelnerul a uitat cartofii. Unul dintre colegi l-a innebunit, saracul. Erau cateva feluri de mancare bune trecute pe lista. Insa el voia omleta cu ton. I-au facut omleta cu ton. I-a intrebat ce bere vor. “Cea cu cel mai mult alcool”, a zis. “Si calda”. Ati citit bine, am cunoscut si eu pe cineva care bea berea calda. Bine, nu incalzita la microunde, insa nu rece, cum se bea de obicei.

A doua seara am mancat “pantumaca”, despre care cred ca v-am povestit cand v-am vorbit de gastronomia spaniola. Paine prajita, cu putin ulei de masline si rosie frecata cat sa-si lase din zeama, insotita de vestita lor sunca iberica. Buuun. Poza pentru voi. Si hamburger “de-al casei”, cu paine de casa, si bunicel. Tot in seara aia m-au stropit cu vin rosu, “Condado de Haza” (denumire de origine din Ribera de Duero), pentru ca il aeriseau intr-o halba, in lipsa de decantator.

A treia seara la barul hotelului nu m-am mai complicat: acelasi somon, de data asta cu ciuperci si cartofi, m-a saturat. Si, dupa o saptamana fara dulciuri, am avut chef de o bucatica de tort “de casa”, pe care insa nu am reusit sa o termin.

Preturile nu erau mari deloc: o persoana mananca cu 15-20 euro apoximativ doua feluri de mancare si poate chiar si desert. Iar daca te saturi dintr-un hamburger, acesta costa in jur de 7-9 euro si era destul de maricel si de satios.

Cam asta a fost sejurul meu la acest hotel. Peste doi ani tot acolo o sa stau. Singurul dezavantaj (in cazul in care veti merge ca turisti) este, asa cum v-am zis, faptul ca se afla departe de centru. In singura seara in care am luat cina in centrul Zaragozei am facut cam o jumatate de ora cu masina daca nu ma insel. In rest, este un hotel nou, pe care vi-l recomand cu caldura daca ajungeti in zona. Camera in care am stat a costat 90 euro/ noapte.

---

VIZUALIZĂRI: 1506 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI