Sevilla un oras de poveste

TIPĂREȘTE

Sevilla nu poate fi povestita in cuvinte. E fabuloasa

Excursia la Sevilla a inceput dis de dimineata, ora 6,30 din fata hotelului din Marbella, cu autocarul, 34 de turisti romani dornici sa vada capitala artistica, istorica, culturala si financiara a Andaluziei, Sevilla.

Drumul a inceput pe intuneric si cu o ploaie usoara de toamna timpurie. Sunt cca. 180 de km pana in Sevilla si cu o oprire de cca 15 minute pentru rezolvarea diverselor probleme ale turistilor am facut pana la destinatie cca 3 ore.

Soferii de autocare sunt foarte vigilenti cu centurile de siguranta ale turistilor (daca sunt opriti de politie, turistul plateste amenda daca nu poarta centura) si respecta regulile de circulatie.

Soseaua era libera insa autocarul nu a depasit viteza regulamentara.

Cu o zi inainte avusesem o experienta trista cu excursia la Granada despre care am sa scriu alta data si drept urmare ghida, o romanca din Galati, stabilita de 3 ani in Fuengiroa, si-a invatat lectia pentru grupul de romani, pregatindu-se constiincios.

Situata pe malul Guadalquivirului, Sevilla are o populatie totala, zona metropolitana si suburbiile de cca 1.500.000 locuitori cunoscuti ca "sevillanos" si "sevillanas" pentru femei.

Mitologia spune ca orasul a fost fondat de Hercule... deh...

In epoca romana a fost cunoscuta ca Hispalis. Din perioada romana au ramas ramasitele unui apeduct si un templu din marmura.

Prin sec. V-VI au trecut in raidurile lor vandalii si vizigotii.

Era maura a inceput dupa 712, cand acestia au cucerit Sevilla.

Din sec. VIII-XIII a fost capitala a califatului Umayyad.

Fernando III de Castilla si fortele sale au cucerit Sevilla in 1248.

Influentele maure au dainuit chiar si sub dominatia crestina. Se poate aminti mare parte a zidului fortificat, parti din Alcazar si celebrul turn al catedralei Giralda, construit pe un minaret.

In perioada casteliana orasul s-a dezvoltat puternic, construindu-se biserici. Palatul maur a devenit resedinta regala castiliana

Acum, familia regala utilizeaza nivelurile superioare ca resedinta in timpul sederii in Sevilla.

Pe la 1400 arhidiaconul Ferrant Martinez a inchis toate sinagogile, transformandu-le in biserici si a confiscat terenurile evreilor. Acestia au suferit in timpul acelui pogrom, fiind obligati sa se converteasca.

Inchizitia si-a inceput activitatea intai la Sevilla si Cordoba

In vremurile lui Alonso de Hojeda a avut loc primul Auto de Fe, in 1481 - cand sase oameni au fost arsi de vii pe rug, in Plaza de San Francisco.

Epoca de aur a inceput dupa ce in 1492 Cristofor Columb cu expeditia sa in Indiile de Vest a facut ca toate bunurile din Lumea Noua sa treaca prin Casa de Contratacion inainte de a fi distribuite in restul Spaniei. Sevilla a devenit atunci infloritoare, fiind singurul port care avea monopolul regal pentru comertul cu bogatiile aduse din coloniile spaniole. Negustorii din toata Europa veneau la Sevilla pentru a lua marfa din singurul port autorizat, asa incat populatia orasului a ajuns la aproape 1.000.000 de locuitori. Dupa deschiderea Cadizului importanta economica a orasului a inceput sa scada.

Dupa Marea Ciuma din Sevilla de la 1649, populatia s-a redus drastic, orasul a inceput sa decada si din punct de vedere economic.

Abia cand s-a inceput industrializarea la sf. secolului XIX si inceputul sec. XX orasul a inceput sa creasca.

Razboiul civil din 1936 nu a ocolit Sevilla, lasandu-si amprenta trista.

Orasul se intinde de o parte si de alta a Guadalquivirului, in special pe malul estic.

Am sa va povestesc cate ceva numai despre edificiile pe care le-am vizitat.

Zona centrala pe unde am colindat este formata dintr-o retea de strazi vechi, inguste si sinuoase, legate intre ele prin mici piatete. Mi s-a parut ca respir un amestec ciudat de stil, eleganta, mandrie dar si intimitate si generozitate. Asa am simtit.

Autocarul ne-a debarcat in Piata Spaniei, parcul Maria Luiza. A fost construita in vecinatatea imediata a parcului pentru Expozitia ibero-americana din 1929, de catre arhitectul Anibal Gonzales. Piata Spaniei are forma semicirculara, un diametru de peste 200 m, construita pe cca 50.000mp. Cele 48 de locuri reprezinta fiecare o provincie spaniola. Deasupra fiecareia se afla cate un bust, deci tot 48 de busturi ale unor personalitati spaniole. Este un remarcabil exemplu de arhitectura alcatuit din stiluri diverse, cu bogate ornamente de ceramica glazurata, fier forjat si lemn. In centrul Pietei se afla o fantana arteziana impresionanta. Piata este impresionanta prin dimensiuni si integrata armonios in Parcul Maria Luiza. Cuvintele sunt putine pentru a exprima coloritul si frumusetea intregului edificiu.

Grupul a parasit Piata Spaniei, per pedes, cu autocarul aveam se ne reintalnim la plecare, dupa amiaza. Ne-am indreptat apoi spre Casco Antiguo, zona centrala, alcatuita din o multime de straduite si alei. Am trecut in veteza prin Piata San Francisco si renumita strada Sierpes, veche din secolul al XVI-lea. In Piata Salvador am trecut pe langa imensa biserica rosie in stil baroc. Am strabatut piata Alfalfa, si apoi am vazut magnifica Casa de Pilatos, un amalgan fascinant de stiluri arhitectonice, maur, gotic si renascentist.

A urmat punctul de incarcatura emotionala maxima pe care il asteptam, Catedrala care m-a uimit si umilit totodata prin grandoare.

Constructia masivei catedrale a inceput in 1402, la 150 de ani dupa ce Ferdinand al III-lea eliberase orasul de sub stapanirea maura. Constructia a durat mai bine de un secol. Eforturile nu au fost in van pentru ca aceasta catedrala este cel mai amplu si mai inalt lacas de cult din Spania, cel mai mare edificiu gotic din lume si a treia biserica din Europa ca dimensiune dupa San Pietro si St. Paul. Bineinteles, ca a fost inaltata pe locul unei foste moschei maure, pastrandu-se vechiul turn denumit La Giralda. La origine a fost minaretul moscheei la care crestinii au adaugat clopotnita si girueta. Baza turnului a fost construite de catre mauri intre 1184 si 1197, iar inaltimea lui atinge 76 de m. Nu am urcat cele 35 de rampe inclinate care duc spre platforma din varful turnului, unde se spune ca Ferdinand al III-lea a urcat cu calul sau pentru a admira orasul pe care tocmai il cucerise, pentru ca aveam foarte multe de vazut in interiorul catedralei. Corpul principal al catedralei este unul dintre cele mai mari din lume, avand o lungime de 126 de m si o latime de 83 de m.

Interiorul catedralei te lasa mut de uimire. Se afla aici cel mai mare altar din lemn sculptat al lumii. Decoratiile baroce dar si remarcabilele Modane pictate de Murillo sunt fascinante. Este atat de mult aur in catedrala incat de copleseste.

Trecand Poarta sudica, denumita Poarta Printilor se afla mormantul celui mai vestit marinar din Sevilla, renumitul Cristofor Colomb. Bineinteles ca majoritatea turistilor se inchesuie sa se fotografieze pentru un remember.

Am mai avut liber, dupa vizita cu ghid 15 minute, timp in care sigur nu am reusit sa vedem toate splendorile interiorului. Numai in fata altarului puteai ramane o ora fara sa iti revii. Coplesitor de mult aur.

Am vizitat apoi cetatea Alcazar ce exista din 913. Este renumita pentru locul unde s-a celebrat casatoria regului Carol V cu regina Izabel a Portugaliei. Cu timpul cetatea a suferit deteriorari mari, pe care regina Izabela a II-a le-a ameliorat. Dinspre aleea Patio de la Monteria se vede partea frontala a cetatii, cu numeroasele ei ornamente in stil maur. Acolo se pare ca au lucrat zidari mauri, cot la cot cu mestesugari din Sevilla si Toledo. Curtea interioara a palatului este impartita in doua alei, Las Doncellas destinata publicului si Las Munecas destinata celor ce locuiau in palat.

Din pacate, din lipsa de timp nu am putut vizita Sala Ambasadorilor si scarile din sec. XVI-lea decorate cu picturi artizanale de Roelas si Madrazo.

Cartierul Santa Cruz, ceea ce a fost in trecut gehto-ul evreilor spanioli alungati din Spania de catre Inchizitie s-a transformat intr-u cartier multicolor si plin de veselie. In apropierea zidurilor cetatii Alcazar sunt splendide alei cu nume simbolice si predestinate precum Viata si Moartea.

Zona aceasta este bogata in monumente, stradute cu casute pictate in alb cu ferestre de fier forjat. Aproape toate casele poseda curti interioare - pazio.

Si fiindca tot era in drumul pe care trebuia sa-l parcurgem pana la restaurantul unde aveam rezervat pranzul, am vizitat in fuga, un colt al fabricii de tigari, care apartine in prezent Universitatii din Sevilla. Aceasta a avut un rol important in viata economica a orasului. A fost construita intre 1750 si 1766, iar dupa 100 de ani avea cca. 10000 de muncitori. Povestea spune ca frumoasa Carmen (din opera cu acelasi nume de Bizzet) a muncit in acea fabrica, in secolul al XIX-lea muncitoarele de acolo formand unua dintre cele mai mari grupari muncitoresti din intreaga Spanie, adica un fel de sindicat puternic pentru acea vreme.

Cladirea are o anume sobiretate, dar este o adevarata opera arhitectonica in stil neoclasic. Se spune ca ocupa o suprafata imensa, nu am retinut exact cat, avand locul doi ca marime in Spania dupa El Escorial, palatul -manastire din apropierea Madridului. Fabrica avea in interior 400 de grajduri pentru cai, o inchisoare si chiar o gradinita pentru copiii femeilor ce munceau acolo

Impinsi de timpul care ne zorea, in viteza mare am mers la restaurantul unde se mai afla un grup de polonezi. Masa nu a fost spectaculoasa si nici nu prea a interesat pe cineva caci mai aveam multe de vazut. Am avut o supa de linte, friptura in sos cu cartofi si nelipsita creme caramel din cutiuta de la supermarket, apa si vin.

Fuguta, am plecat spre un obiectiv care ne trezea interesul, Plaza de Toros de Maestranza- adica arena luptei cu taurii.

Pe locul unui targ, in 1781 s-a decis ridicarea unei arene permanente pentru luptele cu taurii. In trecut luptele cu taurii erau tinute in Piata de San Francisco, in apropierea Primariei Sevillei. Prima arena temporara a fost construita din lemn in 1730, in apropierea locatiei actuale a Plaza de Toros. Arena avea o forma rectangulara ceea ce reprezenta un avantaj pentru tauri, care se puteau retrage intr-unul din colturi. A fost catalogata ca nesigura pentru luptatori si apoi structura a fost inlocuita cu o arena rotunda. Superba corida pe care am vazut-o a fost proiectata de Vicente San Martin. Stilul arhitectonic local da nota maxima acestei constructii. Abia dupa un secol a fost terminata complet, adica in 1861. Arena poate gazdui 12500 de spectacori. La baza constructiei se afla o statuie a renumitului toreador Francesco Romero Lopez.

La intrarea in arena, in laterla, se afla si un muzeu pe care nu l-am vizitat din pacate, deoarece nu toti turistii au optat pentru aceasta.

S-a optat in schimb pentru o plimbare de 30 de minute cu vaporasoul pe rau. Pontonul se afla chiar vis-a-vis de Arena, asa incat am traversat bulevardul si ne-am suit pe vaporas. Intregul mal constituie un sir linear de parcuri si spatii verzi, indepand de la podul Izabel II care ofera o priveliste frumoasa spre cartierul vechi Triana, Prque del Alamillo. In zona Cartja este o padure frumoasa cu cheiuri panoramice si trotoare plutitoare.

In asteptarea aucoratului, care spre bucuria noastra a intarziat am vizitat pe malul raului Torre del Oro- Turnul de Aur denumit asa deoarece in trecut era acoperit de mozaicuri de aur. Turnul face parte din vechiul zid de protectie a orasului si a fost construit in anul 1220. In timpul stapanirii crestine turnul a fost sediu administrativ naval, maritim. Acum se afla muzeul maritim care este chiar foarte interesant, expundand machete, harti maritime, documente antice si o sumedenie de alte obiecte folosite de catre marinarii epocii.

Autocarul ne-a preluat in jurul ore 17 de pe malul raului si dupa un mic tur lateral al orasului s-a indreptat spre Marbella.

Excursia a fost o bucurie a sufletului si ochiului. Oricand as mai dori sa o reeditez.

---

VIZUALIZĂRI: 6610 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI