Sejur de vis in Zakynthos

TIPĂREȘTE

M-am intors de o saptamana din paradis si inca nu imi revin.

Am ales un sejur cu avionul + cazare + mic dejun 7 nopti in statiunea Alykanas la Hotel Danny's.

Zborul a decurs in conditii bune, iar deasupra insulei Corfu pilotul a facut un tur panoramic atat de jos, incat aveai senzatia ca poti atinge oamenii, pomii sau cladirile.

La aeroport ne-au asteptat 3 autocare, care ne-au condus la hoteluri, iar in jurul orei 14. 00 eram deja cazati.

Camerele mari, spatioase, aerisite, kicineta utilata (frigider, cratita, oala, tigaie ibric, plita electrica, cana electrica, castron + farfurii adanci si intinse, cesti de cafea si farfurioare, pahare, linguri, furculite, cutite, lingurite pt 3 persoane). In plus fata de ce scria in oferta agentiei am gasit TV si A/C (probabil contra cost) de care n-am avut nevoie intrucat noaptea era destul de racoare si am folosit cu succes paturile din dotare.

Pentru prima oara am avut si o baie a carei scurgere sa nu dea pe afara ceea ce denota ca sistemul de canalizare functioneaza.

Odata instalati, am plecat sa facem cunostinta cu statiunea care la ora respectiva era literalmente moarta, pana la ora 17. 00 totul fiind inchis. La prima vedere nu ne-a impresionat in mod deosebit, dar pana la sfarsitul sejurului am ajuns sa iubim statiunea si sa ne felicitam pentru alegerea facuta.

Pe scurt, liniste, nu foarte multe magazine 5 supermarketuri, cateva magazine de suveniruri si nu numai, dar suficiente ca sa nu creeze senzatia de kitch (pe care am simtit-o un pic in Tsilivi), destule taverne si baruri ca 7 zile sa fie insuficiente pentru a manca in fiecare seara in alta parte.

A doua zi dupa micul dejun am pornit voiniceste spre plaja prin livada de maslini pe care au descris-o altii inaintea mea si la iesire un indicator ne indruma spre "paralia" si la stanga si la dreapta. Am mers spre dreapta (bineinteles ca era directia gresita) si am dat peste o plajuta intr-un golfulet destul de greu accesibil si n-am coborat din doua motive 1) de sus am vazut ca in apa erau niste pietre destul de neprietenoase si 2) deja erau 4 perosoane si nu prea mai aveam loc.

Asa ca am pornit in cealalta directie si am ajuns pe plaja din fata studiourilor Agia Kiriaki si a tavernei Neraida unde sezlongurile si umbreluta sunt gratuite. Dupa amiaza am incercat celalalt capat al golfului spre Alykanas Beach Hotel, dar nu ne-a mai placut atat de mult pt ca plaja este extraordinar de ingusta, in unele locuri incapand un singur sezlong si acela paralel cu marea.

A treia zi am dedicat-o unui tur de insula cu autocarul organizat de agentia partenera din insula si chiar daca a fost un pic mai scumpa decat cele organizate de firmele locale, a meritat pt ca am beneficiat de serviciile unui ghid roman care ne-a oferit toate detaliile. Prima oprire a fost la Crama Calinico pentru o degustare de vinuri, vreo 8-10 sortimente de vin alb, roze, rosu, sec, demi-sec, dulce, foarte dulce. Interesant vinul specific insulei, Verdea, obtinut din struguri neajunsi inca la maturitate si pe cale de consecinta foarte sec, cam prea sec pt gustul meu Apoi, de pe inaltimile satului Katastari am admirat fostele lacuri saline, actuale terenuri agricole, din golful Alykes. Ne-am continuat drumul spre Navagio a carei priveliste de sus face mult mai mult decat cea de jos. Ne-am delectat cu miere de albine, susan si migdale trase in miere oferite spre degustare de producatorii locali si am plecat spre Porto Vromi. Auzisem despre port si despre minunatele grote, dar am fost un pic de socata de denumirea acestuia (in traducere libera “Portul imputit”) si despre ce am fi putut gasi acolo, mai ales ca nimeni nu povestise despre asa ceva. Ne-am linistit cand am aflat ca locul si-a primit numele in vremuri imemoriale cand, fiind doar un mic sat pescaresc, aici acostau vasele, pescarii curatau pestele si lasau maruntaiele la voia intamplarii, in bataia soarelui. Astazi este un micut port pentru barcutele care fac minicroaziere la grote si la Navagio, cu o plajuta de pietris. In Volimes am admirat borangicurile, matasurile si covoarele tesute de localnici, am mai gustat cate ceva din bunataturile lor (susan, migdale, miere, nuga) si am incercat toate cremele si cosmeticalele pe baza de ulei de masline Intre vizita la doua manastiri, Anafonitria si Agia Mavra, am poposit o ora in satul Exo Hora, la umbra unui maslin despre care se spune ca ar avea peste 2000 de ani. Nu stiu daca este adevarat sau sunt gogorite pt turisti (si va garantez ca sunt foarte multe), dar dupa cum arata inclin sa cred ca are varsta asta.

Dupa aceasta excursie, din pacate, eu m-am simtit groaznic, probabil din cauza raului de masina si de inaltime pe care n-am stiut pana acum ca le am, dar pe drumurile acelea uneori, in viraje, aveam senzatia ca daca nu "prinde" asfaltul decolam si ne oprim fix in mare, iar prin satuce ne intrebam daca ia balconul casei sau il lasa acolo, ceea ce ne-a facut sa ne reconsideram planurile pt urmatoarele zile.

Astfel am renuntat sa mai facem excursiile propuse de agentie si luni am dedicat o zi intreaga zacutului la plaja, iar seara ne-am distrat pe cinste la seara greceasca organizata la hotel. Un baiat si doua fete au avut un spectacol deosebit in care ne-au cooptat si pe noi, barbatii au primit adevarate lectii de zebeikiko, iar noi fetele am dansat pe masa tsifteteli, in aplauzele si blitzurile asistentei.

Tot luni, am descoperit o agentie locala, care oferea aceleasi excursii ca si cele care ni se propusesera la sosire, dar la preturi mai mici si fara ghid de limba romana, doar greaca si engleza. Cum insa nu mai era vorba de date istorice sau alte informatii, am considerat ca explicatiile nu sunt "vitale" pentru reusita excursiei si am luat de la ei croaziera de o zi in jurul insulei, la doar 20 euro/pers fata de 26 euro cat cereau ceilalti. Astfel ca ziua de marti am petrecut-o pe un vas cu fundul de sticla, ne-am plimbat cu barcutele prin grotele albastre si ne-am lafait 1 ora si 1/2 pe plaja de la Navagio, a celebrului naufragiu din anul 1983, plaja de pietris, dar nu din acela suparator care raneste, ci niste pietricele albe, ca de cremene translucida, cu forme perfect rotunjite si cu o apa de un albastru electric, neon. Atentie mare la debarcare, pt ca noua nu ne-a spus nimeni, si cand am pus piciorul pe plaja am intrat in pietris pana la jumatatea gambei si multi dintre noi si-au pierdut incaltarile sub forma de slapi, pe care le-am recuperat ulterior. La reimbarcare striga capitanul din toti rarunchii "scoateti-va papucii".

Ziua de miercuri am dedicat-o capitalei Zante Town, un orasel port cochet, cu stradute inguste, dar nu intortocheate si e greu sa te ratacesti pt ca oricum, cele mai multe se termina la mare.

Joi am mai facut o plaja, ne-am mai plimbat putin, am facut bagajele, iar vineri, din nefericire, a trebuit sa plecam acasa.

Tot ceea ce regret din aceasta vacanta este ca a durat doar 7 zile.

---

VIZUALIZĂRI: 6100 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI