Acasa la tribul Zulu

TIPĂREȘTE

Continuarea reviewului: Acolo unde doua oceane se intalnesc

- -

Astazi, 5 ianuarie, paraseam pentru totdeauna aceste tinuturi, indreptandu-ne spre zona salbaticiunii unde animalele stapanesc si traiesc dupa legile lor.

Cu o cursa interna, am decolat de pe aeroportul Cape Town cu destinatia Mpumalanga, aterizand pe aeroportul international Kruger Mpumalanga, aici eram asteptati de un ghid local care cunostea foarte bine tinutul si triburile care au trait si inca mai locuiesc in unele sate, pastrandu-si obiceiurile si traditia. Unul din aceste sate, era Shangana, asezat intr-o padure seculara, unde traiesc locuitorii tribului Zulu.

Am fost intampinati si condusi in sala de mese de o membra a tribului, vorbitoare de engleza. Aici am fost serviti cu cea mai buna mancare din viata mea, nicaieri altundeva n-am mai mancat atat de natural si gustos. Eram zece insi si doi copii dar a fost necesar sa umple vasele de lut de cate doua ori. Farfuriile, lingurile si polonicul, erau facute din lemn sau lut-ars.

La inceputul mesei a venit gazda noastra, Ogla, cu un vas umplut cu apa usor calduta si un prosop, ne-a turnat la toti cate un polonic de apa pentru a ne spala pe maini, dupa care ne-am asezat fiecare pe taburete facute din lemn sau scaune din piatra, acoperite cu blanuri de animale, toate asezate in jurul unei mese rotunde.

O supa grosa cu multa carne de bibilica si condimente naturale si usor picante iar carnea, dupa ce terminai supa, o puneai pe farfurie impreuna cu garniturile aflate In alte sase vase de lut ars (morcovi, varza inabusita in abur, gris si orez brun, salata de rosii cu ceapa si cartofi dulci facuti in abur). Toate legumele aveau un gust total aparte fata de cel pe care-l simteam la legumele facute acasa, toate erau mai dulci si mai parfumate. Dupa aceste uimitoare feluri de mancare urma desertul, atat de potrivit pentru fierbanteala care ne inconjura. Banane si mango, bucati insarate pe betisoare si scoase atunci din frigider. Afara, termometrul arata 40 de grade C, dar aerul umed care sa pastra sub bogata vegetatie a arborilor batrani, facea sa te simti ca intr-o sauna.

Acum era timpul sa cunoastem locatarii tribului, asa ca, gazda, luand-o inainte grupului, mergea sa ne anunte la vraciul tribului si respectiv seful sau capetenia tribului. Dupa cateva plecaciuni si discutii intre gazda noastra si personalitatile tribului, am reusit sa intram si sa punem cateva intrebari. Vraciul, asezat turceste in fata colibei lui, ne-a aratat toate plantele si pietrele tamaduitoare, explicandu-ne la ce folosesc aceste ingrediente, ca de exemplu, cartoful alb si dulce serveste la cresterea imunitatii organismului. Tot de la el am aflat cum se alege un vraci si ce fel de pregatire ar avea el nevoie ca sa ajunga tratamentist. Asa am descoperit o scoala primara in sat in care se putea studia profesia de tamaduitor. In caz ca un elev, dupa terminarea scolii primare, dorea sa ajunga vraci, putea sa-si continue studiile la o scoala din oras, pe banii tribului, dar numai cu recomandata sefului de trib.

De la vraci am mers la casa sefului de trib, pe o alee acoperita cu dale de piatra, ingropate in lutul umed si rosu care acoperea tot terenul de sub arborii batrani, care umbreau intreg tribul. Treceam pe sub bolta pomilor de parca parcurgeam un tunel umplut cu aer cald si rece. Dupa ce am asistat la aceleasi saluturi, plecaciuni si discutii intre gazda noastra, Olga si seful tribului, ni s-a permis intrarea in curtea casei unde seful satului statea intr-un jilt din crengi de pom, imbracat in piei de animale, cu o palarie pe cap. Falnic, cu un toiag in mana, vedeai cu cine aveai de-a face. Dupa un scurt “haoee", salutul traditional al tribului, am primit permisiunea sa facem poze cu el si familia sa.

Familia era compusa din trei neveste si patru copii, (cel de-al patrulea era in fasa si tinut la piept, asa cum isi poarta copii, femeile africane). Barbatii din trib isi aleg prima nevasta, pe care atunci cand o cer de la parinti, sunt nevoiti sa o plateasca in numar de vite. Seful tribului plateste intre douzeci si patruzeci de vaci, noi am aflat ca prezentul cap al tribului a platit pentru prima sa nevasta patruzeci de vaci, ceea ce inseamna ca este foarte bogat. Urmatoarele neveste sunt alese de cele vechi, prima o alege pe a doua si asa mai departe. Referitor la copii, primul baiat nascut este urmasul sefului, el este trimis la scoala pentru a fi mai educat decat restul copiilor din trib, de asemenea este invatat sa vaneze sis a conduca gospodaria.

Gospodaria sefului este compusa din sase colibe asezate in cerc, in mijloc, un mare loc pentru foc inconjurat de pietre si alaturi intr-un foaier acoperit cu crengi de palmier uscate, era o soba de fonta si o masa de lemn, reprezentand bucataria, apoi masa se lua de toti membri familiei in jurul focului din centrul gospodariei. Si acum, am sa relatez ce reprezentau cele sase colibe, acoperite si ele cu tot felul de crengi uscate de palmier.

Prima coliba si cea mai mare, era a sefului de trib, in interior, fiecare dintre ele aveau bucati de piei, de blana, care serveau atat ca asternut cat si pentru a se acoperi in timpul noptilor reci.

Urmatoarele trei colibe erau destinate fiecarie sotii a sefului de trib.

A patra era coliba copiilor.

A cincea era destinata turistilor care doreau sa ramana peste noapte in mijlocul tribului, pentru a participa la toate obiceiurile lor.

In ultima coliba era asezata mama moarta a sefului de trib, inevelita intr-o panza imbibata in sange de capra pentru imbalsamare. Numai capetenia tribului avea voie sa intre in aceasta coliba, el intra doar in momentele in care se luau decizii importante in privinta tribului, acesta sfatuindu-se cu spiritual mamei sale, de cate ori avea nevoie. Acest sef a fost ales dupa o crancena lupta cu fratele sau in care a fost grav ranit, carnea de pe mana I a fost luata pana la os. Lupta s-a terminat prin uciderea fratelui sau iar pamantul si toata averea i-a revenit lui.

Simtindu-ne cu totii multumiti de cele vazute, am strigat cu toti intr-un glas “hahoee” si trecand prin zona atelierelor localnicilor, lucratori in lemn si tot felul de artizanate, am ajuns la autobuzul care ne astepta la intrare in sat. Pe drum se vedeau culturi intinse de banane iar din loc in loc se afla cate o placuta pe care scria, “ Cultura ecologica”, de aceea bananele care erau aproape coapte, pentru a nu fi mancate de pasari, stateau invelite in pungi de plastic pana la culegerea lor.

Urmeaza: Lodge Pestana, Kruger-Park-o minunata locatie pt un safari

---

VIZUALIZĂRI: 6185 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI