Sa uiti de toate si de tot...

TIPĂREȘTE

Cu scuzele de rigoare pentru aceasta intarziere a review-ului, continui concediul meu de vara inceput in Bulgaria - Saint Thomas in luna august 2011 (vezi impresii).

Cer scuze Admin. -ului pentru aceasta ,,telenovela ,,care probabil nu avea ce sa caute aici, dar am vrut oarecum sa fac o legatura sau o continuitate a concediului meu.

In Maramures, localitatea Vadul Izei, pensiunea Doina am ajuns exact la ora 22:40.

Drumul a fost in regula, chiar daca am parcurs exact 988 km.

Un pic mai greu sa zic a fost de la Bistrita catre Sacel, in special portiunea dintre Romuli si Sacel unde deja era noapte, serpentine multe, drum pe alocuri accidentat, si ceva trafic din sens opus deranjand de multe ori faza lunga cu care circula unii.

Dar intr-un final am ajuns cu bine, usor obosit dupa atata condus.

Chiar am avut o oarecare retinere privind cazarea.

,,Na belea. Apare si Bogdan ca bufnita-n noapte, in prag de miezul noptii si deranjeaza proprietarul.

Dar vreau sa va spun ca am ramas mut.

Dupa ce am parcat masina in parcarea pensiunii, am luat-o agale, incetisor catre cladire, trecand peste un podet de lemn ce traversa un paraias.

Numai sunetul acela al apei revarsandu-se peste pietre, deja imi dadea un sentiment de liniste, pace si odihna.

Am trecut printre niste ghivece cu muscate care miroseau fenomenal, indreptandu-ma catre o usa protejata cu plasa contra ,,avioanelor inamice ,,si din care razbatea o lumina si un miros de mancare cum poate numai la mine la tara il simtisem. (mancare facuta la test pe vatra.)

Cand am ajuns in pragul usii, doua doamne vorbeau: ,,Doamne, da ce s-o fi intamplat de n-o ajuns inca dl. Bogdan? ,,

Am intrat inauntru, si crezand eu a fi Receptia (care de fapt nici nu exista), mi-a aparut in fata ochilor o bucatarie imensa, despartita in zona de gatit si cea de servit masa.

Totul in stil traditional: mese si bancute din lemn, farfurii ornamentale si stergare tapetand peretii, oale, ulcele, sculpturi in lemn si lacuite... ceva de vis.

Imi aduceam aminte de anii copilariei mele petrecuti la tara, la gura sobei de teracota sau la testul din vatra de pamant a bucatariei la care gatea si facea paine calda bunica...

Asa se face mancare si aici, in si pe un cuptor imens de caramida, la lemne...

Imediat am fost intampinat de doamna Doina, proprietara acestei minunate pensiuni, si gata sa-mi puna sa mananc ceva ca... ,,n-oi da' esti dupa drum, tre' sa pui in gura ceva. ,,

Nu mi-a trebuit nimic. Am vrut doar sa-mi fac un dus si sa adorm cat mai repede, ca a doua zi sa vad intr-adevar tot ,,domeniul ,,pensiunii in toata splendoarea sa.

Oarecum, pensiunea este ascunsa de la drumul principal ce leaga Vadu Izei de Sighetu Marmatiei. Si eu, chiar cu GPS-ul nu am dat de ea. A trebuit sa intreb prin localnici cum sa ajung.

Practic este usor de ajuns, dar neavand un baner, ceva, mai mare ca sa vezi directia, ratezi sigur intrarea pe drumul ce duce la pensiune.

Deci, dupa ce se trece de Oncesti, se intra in Vadu Izei. Apoi se merge incetisor ca sa vezi ca pe partea dreapta, pana in podul ce trece raul Iza, un magazin.

In stanga se face strada Sugau, pe care trebuie mers cam 1,5km pana cand pe partea dreapta, dupa ce se trece de o biserica si de un depozit de lemne, se zaresc niste steaguri ce anunta intrarea pe domeniul pensiunii Doina.

Si-acum sa o luam incet.

In prima noapte nu am dormit in pensiunea propriu-zisa deoarece era ocupata, asa ca am dormit intr-o anexa chiar langa parcare, intr-o camera cu 3 paturi, impecabil de curata si aranjata.

Abia a doua zi cu scuzele de rigoare din partea proprietarei am fost cazat in cadrul pensiunii.

Doamna Doina este o femeie exceptionala. Trecuta prin grele incercari ale vietii, nu stiu cum de mai are puterea sa munceasca atat, sa-ti zambeasca mereu, poate... sa si planga alaturi de tine si sa incerce pe cat se poate sa-ti mai alunge din suferinte.

Este ajutata de o bucatareasa exceptionala (Alina) si de inca vreo doua fete si un baiat si doar atat.

Eu nu am mai intalnit pana acum atata devotament si forta de viata din partea unei femei.

Mai tot timpul au ocupata pensiunea. Ba am prins si un botez, unde chiatr nu stiu cum de au facut fata.

Asa cum reiese si din fotografii, pensiunea este de o curatenie ireprosabila.

Camerele sunt mari, curate, aranjate cu un gust aparte, cu balcoane pline de flori. Iar pe balcon ce este mai frumos decat sa stai dimineata sa-ti savurezi cafeaua in ,,cantecul ,,usor al paraiasului ce curge dulce si alin pe sub podetul de la intrarea pe ,,domeniu ,,.

In curtea pensiunii, gasesti foisoare separate, (unul dintre ele foarte frumos ornamentat cu paturi pe bancute), farfurii de pamant etc., balansoare, mese si bancute de lemn puse la iarba verde, sub umbra salcamilor, la baza carora vei gasi acele oale si ulcele atarnate pe ramurile copacilor.

Deasemenea, terenul aferent pensiunii, este imens. Au gratar in aer liber, livada de meri, gazon mereu ingrijit. (este o placere vara, sa mergi dimineata descult prin iarba proaspat cosita sau tunsa, plina de ,,bilele ,,reci si transparente de roua.)

Au o gradina de zarzavat si legume imensa: dovleci, ardei, rosii etc.

Au gaini, prepelite si curcani. Aa... si era sa uit (si doi caini: atentie a nu se consuma!)

Deci ce sa mai zic, totul este pe placul oricarui om cat de mofturos ar fi.

Despre masa... atentie mare! Nu puteti, sau mai bine zis nu aveti posibilitatea sa comandati ce-ati vrea voi.

Nu exista meniu a-la-carte. Dar lasati-va pe mana bucataresei Alina, si va asigur ca ve-ti manca si castronul... Apropos, mancarea credeam si eu ca se aduce in farfurie. Nu oameni buni. Se pune oala sau cratita pe masa si mananci pana zici ,,stop joc ,,

Si aici o mica paranteza: eu care nu mananc ciuperci, am fost ,,fortat ,,sa mananc o ciorba de hribi. Pana la urma am mancat doua... (No comment)

Intr-o zi am fost sa ma plimb cu mocanita de la Viseu de Sus pe Valea Vaserului. Pai pana nu mi-a facut pachetoiul tip maramuresean Dna Alina n-am scapat. Parca ma duceam la nunta.

Ceva deosebit, ceva pentru care nu-mi gasesc cuvintele (poate doar papilele gustative): carnaciori de casa, branzica, salam taranesc, slana, rosii, pita.

Doamne da ce bine mi-a prins cand am ajuns la statia Paltin. Stat la umbra brazilor si servind apetisantele delicii ale morosenilor.

Fotografii cu pensiunea a pus deja indestulator @susu, dar va voi pune si eu cateva ca sa dovedesc ca... ,,Am fost acolo ,,si ca merita pe deplin sa mergeti acolo.

In fiecare zi am vizitat cate ceva: Sapanta - Cimitirul Vesel, Man. Barsana, Man. Moisei, Man. Sapanta Peri, Sighetu Marmatiei cu al sau Memorial si Biserica Ucrainiana, si nu in ultimul rand Borsa si in continuare cu telescaunul la Cascada Cailor (un loc unde as fi stat o vara).

Am scris acest review, poate nu atat pt. dvs. cat si pentru mine ca sa-l recitesc peste ani si ani si sa-mi aduc aminte ca... ,,Am fost acolo ,,...

---

VIZUALIZĂRI: 3704 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI