Best Western Plus Mari Vila Hotel/Restaurant- o locatie excelenta

TIPĂREȘTE

Tocmai m-am intors de la restaurant, unde mi-am aniversat ziua onomastica. Si pentru ca impresiile sunt proaspete, m-am gandit sa va povestesc despre aceasta locatie.

In primavara, cand se apropia vertiginos ziua in care schimbam prefixul, intrasem in panica pentru ca nu gasisem, inca, acea locatie care sa-mi indeplineasca toate "standardele" si unde sa-mi serbez "fericitul" eveniment. Ca doar, deh! nu implinesti decat o singura data in viata, o jumatate de secol!!! :))) Si atunci iti doresti ca totul sa fie perfect sau... aproape! Deci, de luni de zile, cand mergeam la un eveniment, incercam sa vad daca acea locatie mi s-ar potrivi. Dar, de fiecare data ba nu-mi placea decorul, ba personalul nu era destul de serviabil, ba mancarea era sub orice critica, ba era un local prea frecventat, deci nu as fi avut "intimitate"... si tot asa. Nimic nu ma multumea. Mai ramasese putin timp si incepusem sa ma ingrijorez.

Dar, intr-o dupa amiaza, intorcandu-ne de la un prieten de la Lehliu, chiar cand sa iesim de pe A2, o cladire noua mi-a atras privirea. Se vedea de departe ca e ceva absolut nou. M-am holbat mai tare si "am scanat-o" cu "ochi de soacra". Parea un hotel. Unul nou- nout. In apropierea lui am vazut un banner prin care se anunta faptul ca abia s-a deschis. Pentru ca eu eram la volan, la urmatorul sens giratoriu, am cotit atat de repede pe drumul care indica intrarea in hotel, ca sotul meu n-a apucat sa intrebe bine de ce am facut acest gest, ca deja manam "manjii- putere" ai masinutei mele spre noua locatie. Drumul, cam "ciudatel", adica parea ca am intrat gresit, pe un drum parasit. Dar, nu era asa. Indata am ajuns in parcare, acolo unde se monta sau se verifica o cascada verticala, cu vegetatie abundenta. Am intrat in cladire. Inca de la intrare as fi avut nevoie sa-mi inchida cineva gura, cascata larg, de uimire. Marmura bej-creme si candelabru cu cristale Swarovski m-au frapat cel mai tare. O tinerica ne zambea de dincolo de "desk"-ul receptiei. Am intrat, imediat, in vorba cu ea. Am vrut sa stim daca au restaurant. Da, aveau. Am cerut sa-l vedem. Un tinerel inalt ne-a condus. Am aflat ca e Seful de sala. Am intrat. Din nou mi-a placut ce vad. Aceeasi marmura se continua si aici. Scaune "imbracate" in piele maro, jaluzele romane, la ferstre. Sala, frumoasa. Am cerut un Meniu. Mi s-a dat unul. Aveau doar cateva preparate. Mi s-a spus ca abia au deschis si de aceea nu prea au clienti, deci nu si-au putut diversifica lista. Mi-am aruncat o privire si pe preturi. Ca peste tot, la aceasta categorie. Am inceput "tirul" de intrebari, referitoare la o posibila petrecere privata, in cadru restrans. A fost chemat si bucatarul- sef, desi am spus din capul locului ca nu sunt hotarata s-o fac acolo, ci doar intreb. Deosebit de amabili. Amandoi. Am iesit din restaurant si am fost curioasa sa vad mai mult decat receptia hotelului. Terminand o facultate de Turism si hotelurile fiind "iubirea" mea, sotul nu a fost mirat sa ma auda cand am intrebat receptionera daca ne-ar putea arata niste camere. Cand tocmai cauta niste chei de la camere, a aparut un tip si a intrebat-o care-i treaba. I-a spus ce doream. S-a uitat la noi, ne-a masurat, scurt, din priviri, si pana sa apuce el sa zica ceva, eu am inceput sa-i turui: ca am vazut hotelul de pe sosea, ca m-a facut curioasa sa-l vad, pentru ca am terminat Turismul si ca am lucrat si eu intr-un Best Western, bla, bla, bla. Atunci ne-a spus ca el este patronul. A dat mana cu noi, s-a prezentat. Si ne-a intrebat: "Pai, n-ati vrea, mai bine, sa va fac un tur al hotelului? " Eu si sotul meu am schimbat, rapid, niste priviri de oameni "loviti cu leuca-n cap" si, nevenindu-ne sa credem ca omul ala e patronul si ca e dispus sa ne arate chiar el hotelul, n-am mai reusit sa raspundem articulat, ci am dat afirmativ din cap, precum cabalinele. Am luat liftul. Atunci ne-a spus ca el si-a facut hotelul asa, ca pentru el. E copilul lui, de suflet. De aceea nu l-a construit in graba, ci de-a lungul catorva ani, cand a avut timp si bani. Ne-a dus direct la ultimul etaj unde e un bar in interior si o terasa, amenajata cu arbori plantati in ghivece mari. Erau mai multe feluri de pomi: leandru, magnolie, buxus, tuia. Din loc in loc erau amenajate zone cu pamant in care erau plante taratoare. De pe terasa se vedea Autostrada si hat, pana in zare. Frumos. Apoi am coborat pe scari, pentru ca a vrut sa ne arate imensul candelabru de inox cu cristale Swarovsky, care era atarnat pe casa scarilor incepand de acolo si coborand vreo doua etaje. A sunat pe cineva si a cerut sa fie aprinse luminile. Intradevar, in timp ce coboram, am vazut cat de spectaculos lumina. In barul de sus si pe scari, aceeasi marmura, ca si cea de la intrare. Romaneasca! Bravo! Mi-am zis. Uite un om care incurajeaza industria autohtona!

Am intrat pe un etaj, in zona camerelor. Mocheta de pe jos mi-a atras atentia. Groasa. Te afundai. Bej, crem, bordo. Facuta in Germania. Pe pereti, tablouri in aceleasi culori si care reluau elemente din modelul mochetei. Facute aici! Bravo! am zis din nou, in sine. Am intrat in camere. Mobila, ca, de altfel si usile, din stejar masiv (!) antichizat. M-am indragostit pe loc de mobilier si, "gospodina" din mine, nu s-a putut abtine sa nu intrebe unde le-a lucrat. Aici! Si mi-a spus exact unde. Parca la Buzau??? Nu mai tin minte.

Ne-a dus si intr-o camera pentru persoane cu dizabilitati. Ne-a spus ca are pe fiecare etaj cate una. De fapt, sunt doua, care au intrari separate, fiecare, de pe hol, dar care au si usa intre ele. A doua camera fiind pentru insotitor. Eu una, fata umblata, care a lucrat in hotel si cu practica facuta la Hilton, am amutit. A fost prima data cand am vazut asa ceva! Bravo, din nou!

Am vazut si sala de mese pentru mic dejun. Acolo, pe pereti, erau numai tablouri (uleiuri) cu flori.

Am trecut si prin salile de conferinte, care, la nevoie se transforma in sali de restaurant.

Turul s-a incheiat, coborand la parter pe alte scari care duceau direct la barul de jos. Acolo atarna un alt candelabru, un "frate" mai mic al celui descris mai sus. Tot din inox cu cristale Swarovsky.

Impresionati pana peste cap de tot ceea ce vazusem, i-am multumit frumos domnului si, in loc s-o iau spre iesire, l-am tras de maneca pe sot, in restaurant. "Iar? " m-a intrebat obosit de "excursia" noastra. Nu am catadixit sa-i raspund, pentru ca aveam treaba. Nici n-am apucat sa rotesc ochii prin tot restaurantul, ca a si aparut seful de sala. N-am mai stat pe ganduri. L-am intrebat care sunt "pasii" ce trebuie urmati pentru a putea sa-mi serbez ziua acolo. Mi-a explicat, l-a chemat din nou pe bucatarul- sef ca sa-mi recomande niste variante de meniu, apoi mi-a dat o carte de vizita si am stabilit cand sa-l mai sun.

Asa se face ca mi-am serbat acolo acea zi speciala. Cand am ajuns, ne pregatisera o masa, in zona mai joasa a restaurantului, de unde se vede si o parte din curte. Nu mi-a convenit, ca era o masa dreptunghiulara. Pentru ca eram strict cu cei din familie, deci cu oamenii care conteaza cel mai mult pentru mine, as fi vrut sa stam la o masa rotunda, cum am acasa. Cred ca nu prea le-a convenit, dar au adus o masa mare, rotunda si au reasezat totul. Apoi a inceput petrecerea. Fiindca restaurantul abia era deschis si eu mi-am serbat ziua in mijlocul saptamanii, am fost singurii clienti, ceea ce mie mi-a placut enorm. Tot timpul am glumit spunand ca am inchiriat toata locatia pentru "evenimentul anului". La aperitiv am mancat o salata de avocado cu somon afumat (20lei), apoi am avut platouri cu carne de toate felurile (vita, porc, pui, berbecut), cu cartofi (dar nu mai tin minte de care), cu salata de varza alba. Ne-au lasat sa aducem de acasa tortul. Am baut vin, racoritoare si cafea. Nu stiu cat a costat, pentru ca a platit sotul, dar el, care e "cumpatat", a zis ca nu a fost mult.

Pentru ca m-am simtit bine atunci, azi, de ziua onomastica, am ales tot acel restaurant. Dar, pentru ca m-am dus numai cu o prietena, am sunat doar sa fac rezervarea, ca sa nu am surpriza sa aiba vreun grup si sa fie totul "full". De data aceasta, restaurantul avea ceva clienti, semn ca au inceput sa fie cunoscuti. Am intrat in vorba cu chelnerul si ne-a spus ca acolo si-au facut nunta, in vara asta, Catalin Crisan si altii, pe care nu-i prea cunosc, caci nu-mi fac cultura din paginile de monden ale gazetelor.

Azi am macat un delicios Antricot de vaca cu sos de piper verde (26 lei) cu salata de varza alba (cred ca 6 lei). Prietena mea a luat un Snitel (16 lei) cu legume la gratar (8 lei) si cartofi taranesti (6 sau 8 lei), cu salata de ardei copti (8 lei). Am baut apa plata, ca amandoua eram venite cu masinile. Mancarea a fost delicioasa, indiferent ce am mancat. Pana si banalul Snitel a fost deosebit de bun. Din nou mi-am rasfatat papilele gustative cu preparatele acestui restaurant. Imi pare rau ca asta vara nu am venit niciodata pana aici, ca sa mergem pe terasa. E foarte frumos acolo, sus. Dar, eu stau fix in capatul celelalt al orasului si ajung rar in zona. Dar, pentru evenimentele importante din viata mea, merita! Abia astept proxima ocazie, pentru ca azi am descoperit in meniu niste "bucate" ce-i musai sa fie incercate. Apropos de meniu. Comparativ cu acum 6 luni, s-a diversificat mult. Semn ca le merge treaba, caci sunt seriosi. Si semn ca trebuie sa le mai calcam pragul.

---

VIZUALIZĂRI: 6872 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI