Baterii incarcate in cateva ore

TIPĂREȘTE

Sa va povestesc cum am plecat la Mall si am ajuns la... Pestera (!).

Dupa amiaza de inceput de aprilie, frumoasa, insorita, cu acea adiere cu miros de primavara... Am hotarat sa dau o fuga pana la Mall-ul din apropiere, impreuna cu sotul meu. Saptamana urmatoare schimbam "prefixul" si m-am gandit ca, poate, "imi sare ceva in ochi" si aleg alta tinuta pentru marele eveniment. Mall-ul e cam la 1,5 km, dar, lenea fiind mare, am plecat cu masina. Nici n-am urcat bine, ca sotul meu a remarcat frumusetea acelei zile. Si, a continuat: " Era frumos sa fi mers si noi la munte, cu prietenii nostri! " M-am uitat la el si am vazut ca regreta ca refuzase invitatia de a pleca, cu o zi in urma, la Pestera, cu "gasca" noastra. "Pai, hai sa mergem! " S-a uitat la mine, nevenindu-i sa creada ca sunt de acord. Asa ca, nici nu am facut 300 de metri spre Mall, ca ne-am si hotarat sa ne schimbam destinatia!!!

Ce, mai! Oameni hotarati! In timp ce el conducea inapoi, spre casa, eu i-am sunat pe prieteni ca sa ne gaseasca o camera la Casa Boiereasca, unde erau ei cazati. Am aruncat in geanta de voiaj cateva lucrusoare, ne-am luat catelul si am plecat. Intre timp, prietenii ne-au instiintat ca la ei in pensiune nu mai sunt locuri (deh, acolo, fiind un loc cautat, nu gasesti camere, asa, la nimereala, pentru sambata seara!). Dar s-au agitat, au apelat la proprietarii pensiunii si, prin acestia, ne-au gasit un alt loc unde sa punem si noi capul pe o perna! In drum am "insfacat" o sticla de vin spumos si am trecut si pe la cofetaria preferata de unde am cumparat un tort, ca m-am gandit sa am parte de o pre-aniversare la munte.

Am ajuns noaptea, pe un drum infernal, cu niste pante abrupte, de ne-a stat si motorul! Pacat ca primarii nu inteleg sa rezolve problema drumurilor ce duc spre zonele turistice! Mai ales ca nu era vorba decat de vreo 5 km! In final, am poposit si noi la restaurantul de la Casa Boiereasca, unde prietenii ne asteptau nerabdatori sa cinam cu ei. Patronii ne asteptau si ei si ne-au intampinat cu drag. Am servit niste preparate delicioase si am iesit in jurul pensiunii, ca sa facem cativa pasi, dupa masa.

Terasa era mare, frumoasa, decorata rustic. Am facut cunostinta si cu Ghita, paznicul patruped al pensiunii. Un caine frumos si bland, dar pe care turistii care nu iubesc animalele, nu-l suporta! Pacat! Ne-am plimbat putin pe drum. Si, am descoperit atunci ca deasupra noastra se intindea cel mai instelat cer pe care l-am vazut vreodata!!! De nedescris!

Ne-am intors in restaurant unde sotul meu a "facut o carte", timp in care eu am intrat in vorba cu proprietarii. Oameni amabili, cu care ai ce discuta! Asa am aflat cat de greu le-a fost sa izbuteasca sa li se aprobe proiectul ca sa ridice pensiunea cu sprijin SAPARD. Ca, doar suntem in Romania! O spun mereu! Avem o tara atat de frumoasa, incat am putea trai din veniturile aduse din turism, intr-o proportie destul de mare! Dar, ce sa facem daca nu interesul national conteaza?!?!?! In noaptea aceea a trebuit sa innoptam, asa cum am zis, in alta parte. Dar, dis de dimineata, ne-am reluat locul acolo, ca sa servim micul dejun, care a fost delicios si cat se poate de indestulator. Apoi iar ne-am plimbat prin zona. Of, daca drumul nu era atat de stricat am fi putut merge mai departe, pana la pestera aflata in apropiere. Hei, domule primar, dormi? Nu vezi ce zona frumoasa este acolo si cat de multi turisti ar veni, daca ai binevoi sa asfaltezi kilometrii aia putini din sat?!?!?!!! Oricum, chiar si asa, am putut admira cel mai frumos peisaj vazut pana atunci in RO! Magnific! Muntii din Rezervatia Piatra Craiului se vedeau superb!!!

Apoi, ne-am asezat pe terasa si ne-am lasat uluiti de frumusetea peisajului ce ni se desfasura dinainte. Priveam cu nesat si ma gandeam cum as putea sa "inmagazinez" toate acele imagini si sa le pot privi oricand! Dupa masa de pranz, am adus tortul si vinul spumos si am avut MOMENTUL MEU! Prietenii, impreuna cu patronii pe care i-am invitat cu mult drag sa-mi fie alaturi, m-au sarbatorit asa cum se obisnuieste pe la noi. Frumos! Emotionant! Priveam dincolo de tortul pe care il tineam in maini si vedeam toata acea superba desfasurare a unui incredibil peisaj! Ce cadou poate fi mai frumos decat frumusetea naturii insasi?

N-am stat la Pestera nici macar 24 de ore, dar am reusit sa-mi incarc bateriile mai mult decat intr-un concediu! Deci, cand aveti timp mergeti la Pestera. E minunat! Mergeti la Casa Boieresca, pentru ca oamenii aceia va vor primi bine.

Am fost in camerele prietenilor mei si mi-a placut ce am vazut. I-am intrebat cum s-au simtit in cele doua nopti, cat au fost cazati acolo si mi-au raspuns: "Excelent"!!!

---

VIZUALIZĂRI: 2107 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI