Bun-gust si ospitalitate la Pensiunea Tohanita (Predelut)

TIPĂREȘTE

Cam o data pe luna obisnuim sa petrecem un sfarsit de saptamana cu prietenii, undeva, daca se poate, cat mai departe de draga noastra Capitala, care este "fruncea" in ceea ce priveste poluarea!!! De fiecare data, alegem o alta si alta locatie, indiferent cat de mult ne-a placut cea dinainte... Deh, ce sa-i faci? Romania are mult prea multe locuri care merita sa fie vizitate!... De aceea, e extrem de dificil sa alegi din bogata oferta.

La inceputul lui octombrie am ales Predelutul, o asezare situata foarte aproape de Bran (circa 2 km la dreapta, din fata celebrului castel). Si, dintre toate pensiunile, cea mai interesanta ni s-a parut "Tohanita", mai ales ca au acceptat (cu greu, e adevarat) sa ne primeasca cu catelul nostru iubit. Avem niste prieteni minunati, care, intotdeauna, renunta la locatia aleasa, daca noi nu suntem primiti cu "sufletelul" nostru. Bineinteles ca toate acestea se fac din timp: facem liste cu pensiunile care par a intruni asteptarile noastre, ii sunam pe proprietari, cerem permisiunea de a lua catelul, facem rezervari si platim avans, daca ni se cere. Abia cand am ajuns si am stat mai mult de vorba cu proprietarii, am inteles de ce au avut retineri in a ne acorda permisiunea de a aduce catelul. Au fost turisti needucati, care si-au lasat cateii (tot needucati- pai, cum alt fel?) sa-si faca nevoile in sala de mese si nici nu au strans!!! Doamne, ce specimene traiesc printre noi!...

Deci, iata-ne plecand din Bucuresti intr-o dupa amiaza insorita si foarte calduroasa (peste 23 grade, de am fost nevoiti sa mergem cu aerul conditionat!), desi era deja octombrie!

Cand am ajuns la Tohanita, ne-a placut de cum am zarit-o de pe sosea. Era chiar mai frumoasa decat o vazusem pe site.

Gazdele, ce sa zic? De cum am parcat, ne-au si intampinat, cu multa ospitalitate. De fapt, din primele minute am putut spune ca e ceva timp de cand nu am mai gasit aceasta impletire fericita intre bunul-gust cu care e amenajata pensiunea si ospitalitatea proprietarilor!!! Ne-au ajutat cu bagajele, ne-au oferit, din partea lor, o palinca, asa, de "bun venit! ", iar doamna m-a insotit ca sa "imprietenim" "copiii" blanosi- catelul meu, cu cei doi ai dansilor si cu motanelul. Cine are caini, stie despre ce vorbesc si care e ritualul ce trebuie urmat (!). Pentru ca sunt "copii" bine- crescuti, s-au imprietenit repede si i-am lasat sa se joace prin imensa curte, atent ingradita. Am dus bagajele in camere si ne-a placut ce am vazut si acolo.

Camere suficient de mari, decorate cu gust. La baie, apa calda berechet. Si curat, foarte curat peste tot. Am coborat la masa unde fiecare si-a comandat ce a vrut. Indiferent ce am mancat in cele doua zile si jumatate cat am stat acolo, totul a fost gustos si portii destul de mari, la preturi normale. Gazdele au stat in permanenta in sala de mese, ciocnind cu noi cate un pahar, stand de vorba, fiind atenti sa ne simtim bine.

A doua zi, micul dejun a fost adus pe niste platouri imense si, desi eram opt adulti gurmanzi, nu am reusit sa "dovedim" ceea ce ni s-a pus in fata. Ca sa nu se depuna prea mult copioasa masa, am iesit la plimbare in imprejurimile pensiunii. Atunci am vazut panoul care indica realizarea ei cu fonduri europene. Bravo lor! Oameni destepti si hotarati! Ca, doar se stie cata rabdare si perseverenta iti trebuie ca sa-ti fie aprobat, in RO, un astfel de proiect!

Ziua a trecut repede, mai ales ca gazdele au avut musafiri, cu care ne-am imprietenit si iar a fost asa, o atmosfera de parca toti ne cunosteam de cand lumea! Seara la fel. Ei, dar peste noapte, ce sa vezi? A nins! A cazut prima zapada in Carpati! Si noi am fost acolo, ca s-o intampinam! Interesant sfarsit de saptamana! Vineri sosit cu aerul conditionat pornit ca vara si, duminica, plecat cu caldura data la maxim, ca ne-am luat noi ceva haine "groase", dar... cam subtiri! Trebuie sa recunosc ca am avut ceva emotii pe drum, pentru ca nu aveam cauciucurile de iarna (cine si le-ar fi pus cand erau 23 de grade?!?!?!?)... Dar, cand am vazut ca soseaua era curatata si ca toata lumea circula cu precautie, mi-a venit inima la loc. Ne-a parut rau ca timpul zboara asa de repede si ca trebuia sa ne intoarcem acasa, pentru ca ne-am simtit tare bine la "Tohanita"!

Deci, de data asta, ochii mei si limba de "soacra" n-au ce critica!!! Oamenii au fost flexibili. Inca de cand s-a facut rezervarea, s-a negociat. Pentru ca eram patru familii si, doua dintre ele au stat o noapte in plus, tariful afisat pe site a fost "tras in jos". Apoi, pentru ca micul dejun din prima zi ni s-a parut mult prea imbelsugat, in urmatoarea dimineata am cerut sa comande fiecare ce si cat doreste, deci sa platim in functie de consumatie (comparativ cu ce fusese cu o zi inainte, 20 de lei de persoana). Desi cred ca nu prea le-a convenit acesta varianta, proprietarii au fost de acord. In prima seara, am comandat cu totii ca desert placinte cu mere, caci erau atunci facute. La sfarsit, ne-am dat seama ca nu erau trecute pe nicio lista de plata. Si acelea fusesera "din partea casei" Surprinzator, nu? Altii nu stiu cum sa te mai jupoaie...

Mi-au placut acei oameni, pentru ca stiu sa faca turism! Ceea ce, din pacate, se intampla mult prea rar in frumoasa noastra "Romanica"! Si catelului meu i-a placut ca a avut tovarasi de joaca niste catei educati, cuminti si pufosi ca si el. Mai rar se intalnesc trei cho-chow la o pensiune! Niciunul dintre prietenii nostri nu a avut ce critica! Ne-am bucurat cu totii ca a fost un sfarsit de saptamana foarte placut, in care nu am avut motive sa ne enervam, ca in atatea alte randuri... Ne-ar fi placut sa ne petrecem acolo Revelionul, dar nu am stiu din timp de acesta locatie si deja am facut rezervare in alta parte. Poate la anu'... Pentru ca este, cu adevartat, un loc unde, si daca te duci fara prieteni, tot te simti ca intre prieteni!

---

VIZUALIZĂRI: 4464 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI