Descopera Venetia

TIPĂREȘTE

Din nou la Venetia!

Am plecat impreuna cu voluntarii de la Cruce Roşie din Arad, campionii naţionali în domeniul acordării primului ajutor în anul 2010, ce au reprezentat România la concursul european in Lido di Jesolo în septembrie 2011.

Crucea Roşie Arad s-a clasat pe locul 11 din 28 de participanti. Bravo lor! mai ales ca nu le-a fost usor temperaturile, fiind destul de ridicate si probele foarte grele.

Am luat un autobuz din Lido de Jesolo, unde eram cazati (am aflat ca lido inseamna plaja), una din statiunile in voga in anii 1980 in Italia si in scurt timp am ajuns la Punta Sabbioni locul de imbarcare in vaporas care ne-a dus in Venetia.

Odata ajunsi am luat la pas drumul ce duce spre Piata San Marco, admirand sub soarele amiezii Puntea Suspinelor….

Privind Puntea Suspinelor, m-am gandit la Casanova, aventurierul venetian (a carui statuie o gasiti pe una din stradute), suspinand dupa libertate si la toti ceilalti pentru care drumul acesta peste Puntea Suspinelor a oferit, probabil, ultima privire spre lumea de afara.

Puntea Suspinelor, a fost construita la inceputul secolului XVII de din ordinul dogelui si este o constructie in stil baroc care facea legatura intre inchisoare si Palatul Dogilor, unde cei inchisi erau dusi pentru a fi judecati.

Podul a devenit faimos in secolul XIX datorita Lordului Byron, care l-a zugravit romantic intr-o poezie si tot de la acesta se spune ca i-ar fi ramas si numele sub care este cunoscut astazi.

Mergand pe canalele venetiene am gasit si un indicator cu casa in care a locuit lordul Byron.

„Cei care trec sub ea in gondola si impart un sarut, la asfintit, vor fi binecuvantati, se spune, cu o dragoste care nu va muri niciodata. ” Citat din ghid.

Astazi aripa estica a Palatului Dogilor este in renovare si Puntea Suspinelor este inconjurata de panouri publicitare albaste care le vedeti si in poza.

Ati observat ca nu prea exista verdeata? Cel putin in zona centrala in care e numai pavaj.

Napoleon, care a cucerit Venetia, a ordonat construirea unui parc, soldatilor sai, pe care il puteti admira chiar in drum spre zona de acostare a vaporasului.

Mergand spre piata San Marco am trecut pe langa Palatul Ducal, pe care nici acum nu am apucat sa-l vizitam (tot timpul aici mai ai ceva de vazut, de admirat), pot sa va informez ca in septembrie un bilet de intrare impreuna cu vizitarea muzeului Correr costa 19 euro. Stiam ca aici gasim opere ale celui mai important sculptor neoclasic Antonio Canova, dar oboseala a fost mai mare, noi venind aici dupa vizita din insululele Murano si Burano, asa ca... aviz amatorilor!

Tot in palat veti vedea sala Marelui Consiliu sau Sfatul Inteleptilor si picturi apartinand lui Tintoretto.

Guri de leu in care se strecureau biletele calomnioase ale venetienilor la adresa dusmanilor lor veti vedea de asemenea in numeroase locuri.

Am trecut pe langa cele doua coloane unde aveau loc executiile, se zice ca indragostitii nu trec niciodata printre cei doi stalpi sa nu aibe ghinion...

Ne-am intreptat pasii spre Bazilica San Marco, inima Venetiei, aici intrarea e gratuita, ne-am asezat cuminti la o coada destul de mare, dar curaj merge repede...

Biserica Sf. Marcu in limba romana, este cea mai frumoasa dintre bisericile Venetiei si au destule, o sa vedeti. Este construita in stil bizantin cu mozaicuri bizantine aurite si a fost supranumita Biserica de Aur. A fost construita de doi negutatori venetieni pentru a adaposti moastele Sf. Marcu. In altar sunt incrustate peste 3000 de pietre pretioase, vedeti icoana lui Isus, a celor patru evanghelisti. Pe fatada veti vedea cei 4 cai de bronz astazi, initial au fost de aur ce au fost cu greu recuperati fiind luati de Napoleon si acum sunt adapostiti (cei de aur) intr-o sala de muzeu.

Bazilica este sub forma de cruce bizantina incadrata intr-un patrat. Acesti cai au fost initial folositi spre impodobirea Arcului lui Traian.

Se zice ca negustorii venetieni au recuperat moastele Sf. Marcu pe care le-au adus in Venetia cu mult sacrificiu, tocmai din Egipt si sunt pastrate intr-o cripta.

In piata am stat la o coada mai mica sa urcam pe Campanilla, turnul cu o inaltime in jur de 98 m

In trecut era un turn de veghe asupra lagunei, destinat apararii care s-a prabusit in 1902.

Apoi a fost reconstruit, pe ultima platforma veti gasi clopote cu nume diferite. Se spune ca insusi Galileo Galilei isi incerca puterea lunetelor sale aici. Turnul ofera o priveliste unica asupra pietei, lagunei si imprejurimilor.

Urcarea in turn costa 8 euro de persoana si se face cu liftul atat la urcare cat si la coborare cu insotitor de lift. La urcare gasiti automate de apa si sucuri reci, cu cele mai mici preturi in jur de 1 euro o apa minerala.

De la turn ne indreptam spre turnul cu ceas, unde doi mauri de bronz bat cu niste ciocane intr-un clopot pentru a vesti ora exacta, dedesubt veti vedea leul venetian a carui imagine o vedem cam peste tot in Venetia cu laba pe cartea deschisa, pe vreme de razboi cartea se reprezenta inchisa si imaginea fecioaei a Maria cu pruncul. Ceasul faurit de familia Ranieri indica anotimpurile, orele, fazele lunii si trecerea soarelui dintr-o zodie in alta.

Mi-am amintit ca la palatul ducal veti vedea dogele ingenunchiat in fata leului venetian sprijinindu-se in sabie, sunt foarte interesante aceste reprezentari.

Incet ne indreptam spre Podul Rialto, punctul terminus al vizitei noastre insotiti de ghida. Urcam pe o straduta ingusta plina de magazine cum sunt de altfel toate in zona si admiram o placa in care apare o batranica ce arunca apa dintr-un vas. Istorioara ghidei spune ca batranica iesind la geam sa arunce ceva, potrivit vremurilor, a ascultat intrigile unor dusmnani ai dogelui care puneau la cale asasinarea lui si astfel i-a salvat viata.

Magazine diverse, marfa cu diverse preturi, multa, multa lume, freamat continuu. Ajungem la locul de imbarcare si aflam preturile: un vaporetto de linie 16 euro, un taxi (barca cu motor) 130 euro, gondola cu barcagiu frumos imbracat 100 euro.

Urcam pe podul Rialto de unde admiram in voie, Canalul Mare, care este principalul canal din Veneţia care imparte oraşul în două si reprezintă ruta principală de comunicare. De-a lungul lui se găsesc cladirile cele mai importante din oraş care in marea majoritate, aparţineau familiilor bogate de comercianţi. Aproape de Podul Rialto, cel mai faimos dintre cele 4 poduri ale Canalului Mare, s-au construit palate pentru comerţ cum este la Ceca. Pentru a admira cladirile aflate de ambele părţi ale Canalului Mare, cea mai indicată este o plimbare cu gondola sau cu taxiul. Celelalte trei poduri ale Canalului sunt: Podul Academiei, Podul Scalzi şi Podul Constituţiei. Adancimea canalului este de pana la 5 m.

Am ales calatoria taxi acvatic si am plecat o ora pe canalele inguste sa vedem Venetia. Au fost zone in care ne-am aplecat pentru a nu da cu capul in podurile nenumarate pe sub care am trecut si am vazut gara Santa Lucia, palate nenumarate, biserici in diverse stadii de degradare din pacate. Totul mi s-a parut rupt dintr-o alta lume. Vedeam turisti cum carau geamante din hotelurile de la marginea canalului pana in taxi, altii stateau pe terase atat de vechi, cladirile aveau obloane din alte secole, matasea broastei la baza unor cladiri. Am parasit canalul si am iesit in larg pentru a admira palatul ducal dinspre mare si Arsenale inima maritima a Venetiei, aici gasiti si muzeul naval. Superb si vremea a fost exceptionala.

Am revenit in partea dinspre piata San Marco unde am reusit sa gasim localuri cu meniuri fixe pentru turisti, era cam 9 euro un meniu cu pizza sau paste si un suc, o bere cam 6,5 euro.

Ne-am mai plimbat pe la magazine, chiar am gasit un magazin cu dulciuri specifice Italiei o sa vedeti in poza, pot sa va spun ca un dulce in forma de peste rosu costa cam 6,40 euro. Oricum aici gasiti cea mai buna inghetata din lume.

Agale ne-am indreptat spre terasa Florian, una din cele mai vechi cafenele, orchestra era la datorie, dar preturile erau piperate.

Am incercat sa urcam pe basilica dar s-a inchis la ora 17 pm.

Am asistat la defilarea echipelor de Cruce Rosie si deschiderea concursului si cu pasi obositi ne-am indreptat spre locul de intalnire la vaporetto.

Si tot a mai ramas ceva de vizitat...

Deci „bucurati-va de frumusetile pamantului”.

---

VIZUALIZĂRI: 4144 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI