O margareta

TIPĂREȘTE

Am ales Pensiunea Tara din Avrig, după ce am căutat mai multe zile pe internet pensiuni din apropierea Sibiului şi nu am găsit decât vreo 4 sau 5 cu câteva camere libere în week-end, dar la preţuri foarte mari.

După ce am vizualizat fotografiile existente pe internet, am sunat la domnul Luca şi am făcut rezervarea (inchiriind intreaga pensiune), el cerându-ne un avans de 200 de lei. În fotografii, pensiunea părea foarte recent construită, în stil rustic, spaţioasă.

Ca să ajungem la destinaţie a trebuit sa mergem cam 2 km pe drum de ţară, pietruit. Intrarea în curte se făcea pe o poartă de fier, ascunsă după nişte copaci, şi foarte abruptă. Curtea în ansamblu era ok, cu multă verdeaţă, copaci, linişte, perfectă pentru un week-end de relaxare.

Cabana în sine nu era chiar aşa cum apărea în fotografii. Erau două uşi de intrare care se deschideau spre interiorul vilei şi care, atunci când erau deschise blocau accesul la scări. Lângă fiecare scară există un frigider mic. Pe scara din dreapta se ajungea la camerele 1,2 şi 3, pe scara din stânga la camerele 4,5 şi 6.

Camerele, destul de mici, erau dotate cu un şifonier şi o etajeră, cinci dintre ele aveau cate un pat suprapus şi unul normal, cealaltă avea doar un pat şi fotoliu probabil extensibil, nu l-am probat. Pe holurile de lângă dormitoare, imediat cum urci pe scări mai există o canapea, “canapeaua beţivilor”, aşa cum ne-a fost prezentată de gazda noastră. Pe fiecare pat aşteptau cuminţi o pernă, un cearşaf şi două păturele.

Bucătăria era mare, dar majoritatea “instrumentelor de gătit” erau puţin prăfuite şi puţin prea utilizate, adică tigăile şi cratiţele erau arse şi cu greu puteai să prepari ceva în ele. Şi la bucătărie nu mergea apa caldă, doar apa rece. Livingul consta în două mese de 8 persoane fiecare, un televizor cu 3 fotolii şi un colţar de la o canapea, şi în mijlocul livingului era o bară.

Baia avea o chiuvetă şi o cădiţă de duş, care a trebuit spălată pentru că arăta groaznic, de parcă cineva a făcut baie acolo încălţat. Toaletele, două la număr, erau şi ele destul de murdare, şi doar una dintre ele avea geam pentru aerisire. În spatele vilei exista o toaletă tradiţională şi un fel de magazie pentru lemne.

Curtea era foarte mare şi curată, cu mulţi pomi fructiferi, ce-i drept încă tineri, dar se vedea că erau îngrijiţi, iarba era tunsă recent. În spatele curţii, la nici 2 minute de mers pe jos, se ajunge la un pârâu cu apă până la genunchi, dar în care trebuie sa ai foarte mare grijă dacă intri, pentru că apa curge foarte repede.

Facilităţi: masă de ping-pong pe terasă, fileu pentru voley, porţi pentru mini fotbal, foişor pentru 12 persoane, grătar în curte.

Curăţenia: în camere şi în pensiune, în general, era făcut curat “de ochii soacrei”, în schimb lenjeriile erau curate. Curtea era curată, fără frunze căzute, fără gunoaie.

Pentru cei ce doresc un loc retras, dar fără prea multe facilităţi, poate fi o variantă de luat în calcul.

---

VIZUALIZĂRI: 1454 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI