La pomu' laudat...

TIPĂREȘTE

Dupa ce anul trecut am fost “respins” de Marina Royal, cu toate ca platisem integral inca din luna februarie, anul acesta, starnit de reclama facuta acestui resort, mi-am luat inima in dinti si am cumparat bilet la Belleville, 9 nopti, primind asigurari din partea agentiei romanesti (care colabora cu acelasi operator bulgar, Solvex) ca nu vor fi probleme.

Drumu’ la dus – am plecat din Bucuresti la 8.40 si am ajuns la receptia hotelului la ora 16.00, distanta parcursa fiind de 415 km. Multi ar spune: “asa mult a durat drumul?”. Mda exact atat. Pana la vama Giurgiu am mers snur, iar dupa plata taxei de pod de 25,5 ron (incasatoarea mi-a cerut direct 26, probabil crezand ca inca nu am invatat sa citesc – la un simplu calcul 0,5 ron la minim 300 de masini pe tura, ori 21 de zile lucratoare vine frumusica suma de 3.150 ron/lunar neimpozabili) am asteptat timp de exact 55 minute sa trec podu’ “prieteniei” la care se “lucra” pe partea bulgareasca. Vorba vine se lucra pentru ca din vreo 20 muncitori doar unul era in mana cu o matura, cu care ridica praful, iar altul taraia o lopata. Nesimtire mare cu aceasta taxa, ca sa treci un pod amortizat de peste 30 de ani, plin de gropi si dupa o asteptare indelunga in plin soare…

La controlul actelor a mers rapid – politistii de frontiera se mobilizasera si nu ne-au intarziat.

Dupa patrunderea in Bulgaria, ca un cetatean cinstit, am cautat sa-mi iau vigneta bulgareasca. Pregatisem deja 20 de leva (2 vignete de 1 saptamana), stiind pretul acestora (10 lv 7 zile sau 5 euro daca o achizitionezi din punctual vamal). La prima benzinarie am oprit, impreuna cu alti conationali. Aici erau afisate (scris cu pixul pe o hartie pusa pe tejghea) 60 ron – 1 saptamana sau 6 euro, aceeasi perioada. In leva nu era afisat pret. I-am dat cefei groase cei 20 leva pentru 2 vignete de 1 saptamana si nesimtitul mai imi cere cu tupeu inca 4 leva. Mi-am luat banii inapoi, nedorind sa ma enervez si am plecat mai departe, iar de la iesirea din Ruse am luat de la o benziarie mai mare vigneta, cu pretul legal. Ceilalti conationali acceptau fara discutii (probabil ca din necunoastere) pretul de specula. Este incredibil cum de ani de zile romanii sunt jecmaniti de acesti “intreprinzatori” de vignete iar autoritatile romane, in speta Ministerul de Externe, nu fac macar o nota de protest, sa-si apere cetatenii, de pe urma carora isi umfla conturile. Nu vreau sa anticipez, dar modul in care sunt “tratati” romanii de diversi “europeni” lasa mult de dorit…

Am mers pe drumul pe care-l fac de cativa ani – dupa parcurgerea a cca. 35 km pe autostrada, la dreapta spre Provadia apoi prin mici localitati cu nume turcesc (Ciflik) pana in soseaua principal ce da spre Byala, Obzor etc. Anul acesta am intalnit pe acest traseu judetean doua masini cu nr.romanesc, un VL si un AG. Fata de anii trecuti au aparut unele cratere impresionante, dar care puteau fi evitate…

Dupa Obzor a inceput nebunia traficului bara la bara, cu restrictii de 40 km/h, linie continua si imposibilitatea de a depasi, deoarece majoritatea curbelor sunt fara vizibilitate. Am mai avut parte, pana in Sunny Beach, de inca o “pauza”, tot de 55 de minute, datorita unui accident grav (un A4 alb a patruns pe contrasens si s-a urcat pe el un autocar cu pasageri…).

Mai departe Burgas apoi drumul spre Sozopol. Intrucat nu mai fusesem niciodata la Duni am urmat un indicator care arata dreapta spre Sozopol. M-am invartit vreo 30 minute prin acest orasel si pana la urma m-am intors la locul unde am facut dreapta din soseaua principala. Am mers drept inainte (la intamplare) si am avut noroc, pentru ca dupa cca. 150 metri au aparut indicatoare cu directia Duni.

Am ajuns la poarta complexului si cu inima stransa (ulterior din discutiile cu o familie de romani am aflat ca acestia au fost tinuti 6 ore la poarta si dupa acest timp in loc de Marina Beach au fost cazati la Pelikan) s-a verificat lista si ne-a lasat sa intram. Am gasit loc chiar in parcarea din dreapta, in fata la Beleville.

Am lasat bagajele in masina, in ideea ca le vom duce in camera dupa ce ne vom caza, vom face un dus si ne vom dezmorti putin, dupa atata amar de timp petrecut pe drum.

La receptie am dat voucherul, pasapoartele, ne-a intrebat daca vrem prosoape de plaja – le-am zis nu – ne-a dat o harta a complexului, un ROF in romaneste si cheia camerei 6114.

Increzatori ne-am dus in camera. Aici surpriza – mizerie mare, putoare de fum de tigara, cosul de gunoi plin, prosoape aruncate pe jos, cearsafurile tavalite. Si in plus de asta ca peisaj remarcat la prima vedere, din balconul camerei aflata la parter se vedea un zid al unor scari… Deja dupa toate peripetiile imi venea sa le dau foc la sandrama.

M-am dus la receptie si le-am comunicat cele constatate. Au fost foarte mirati si au zis ca-n 10 minute camera va fi gata. L-am spus ca doresc o alta camera in care sa nu miroasa si care sa-mi ofere cat de cat un peisaj demn de o vacanta, precizandu-le ca am bilet pentru 9 nopti si nu doar pentru 6. Precizez ca pe voucher nu scria vedere spre parc sau spre mare (oricum de la Beleville nu prea ai cum sa zaresti marea fiind ceva distanta) … Mi-au replicat ca nu au alta camera, ca managerul a plecat si ca asta este situatia, pe care pe banii mei, platiti anticipat, sunt obligat sa o accept.

Dupa parlamentari indelungi ni s-a promis ca se incearca pentru a doua zi schimbarea camerei. Deja era ora 17.00 si inca nu se facuse curatenie nici in, de acum faimoasa, 6114. Am sunat la agentia din Romania care ne-a promis ca va lua legatura cu Solvex-ul bulgaresc. Pe la 17.40 a sunat la receptie o reprezentanta de la Solvex, cu care am dialogat in romana si i-am expus situatia. Aceasta mi-a spus ca am platit “park view” si ca nu au alte camere libere, complexul fiind plin. I-am replicat ca pe voucherul meu nu scrie acest lucru si ca as vrea tare mult sa vad macar un pom din acel parc si nu un zid ca la penitenciar. Din nou am primit promisiuni ca maine…

In tot acest timp la receptie au venit 2 grupuri de nemti, pentru care s-au gasit imediat camere. Intrebandu-I pe receptioneri mi-a spus ca acestia au “sea view”… Mai pe intelesul tuturor pentru cetatenii de categoria 1 au camere, dar pentru prostii de romani nu. Noi trebuie doar sa platim si sa acceptam orice ni se baga sub nas.

In sfarsit, nu as vrea sa va mai relatez scarba pe care am trait-o, nevoit ca pe banii mei sa fiu tratat ca un milog. Scarba de a ma fi nascut in Romania…

La ora 17.50 (deci dupa o ora si 50 de minute) ni s-a spus ca s-a incheiat curatenia. Plin de draci mi-am carat bagajele in camera, unde “curatenia” insemna si paienjeni in colturile camerei, si scaunul patat, si dozatorul de gel de dus gol.

Am interpelat-o pe camerista (mai mult prin semne) despre gelul de dus si despre faptul ca a lasat un singur sapun si nu 2, cat ar fi fost normal. Mi-a spus ceva de genul “nema gel” iar dupa ce mi-am iesit din pepeni si i-am spus ca la 4 stele trebuie sa am macar gel de dus si sapun. A sunat la telefon pe cineva si mai a adus un sapun, totodata scotand si saculetul cu gel din dozator, lasandu-l gol, cu clapa cazuta…

Deja era prea mult pentru mine.

Ca sa nu mai lungesc povestea – a doua zi s-a reparat dozatorul cu gel, desi mi se spusese odata cu “nema gel” ca asta este pentru 5 stele si nu pentru 4 (probabil ca era tot pentru cetatenii de categoria 1 ca noi ne puteam freca si cu tarana) si nu ni s-a schimbat camera, din contra reprezentanta Solvexului ne-a certat ca nu am ajuns mai devreme si ca am luat ce a mai ramas… Probabil ca sarmanul cu Audi A4, accidentat pe drum, o fi dorit si el o camera mai acatarii si stia regulile.

Camera – nu prea isi merita cele 4 stele. Am stat in Romania la hoteluri de 3 stele mult mai bine…

Tv de 51 cm clasic (CRT) cu posturi nemtesti, bulgaresti si 2 de pe la noi – GSP TV si Romania International. Primul nu-l agreez iar cel de al 2-lea (ce se vedea ca lupa, marit pe o jumatate de ecran) preamarea marile realizari ale guvernului Boc ori prezenta tot felul de accidente de excavator, betivi, amenzi, batai, treburi foarte interesante pentru romanii aflati in afara tarii!

Aer conditionat centralizat, baie cu cada, uscator de par, telefon, un pat mare (cu saltea bine lasata) si un fotoliu pat. Pe jos mocheta, nu prea noua, mai repede jegoasa decat curata. O camera obisnuita, nimic iesit din comun.

Locatia complexului – singurul lucru intradevar demn de luat in seama este amplasarea acestui resort. Mult verde, aer curat, plaja curata (fara milioanele de mucuri de tigara de pe la noi), mare cristalina (nici nu zici ca este Marea Neagra), fara alge, meduze, reziduri petroliere etc. Aici ii pot acorda nota 10. Inconvenientul este ca mergi cam mult pe jos, toate fiind la distanta destul de mare. Daca vrei sauna trebuie sa mergi la piscine de la vile ori de la Pelikan, daca vrei sa mananci trebuie sa parcurgi alte distante spre restaurante, daca vrei sa mergi la spectacol, la fel…

Plaja – nota 10 (cu minus pentru fluieratul exasperant al salvamarului, in conditiile in care marea nu avea nici cel mai mic val) – sezlonguri suficiente, intrarea in apa se face lin, nu sunt bolovani in care sa-ti rupi picioarele.

Piscinele – am fost la cea de la vile (pentru sauna) si la Marina. In general curate, dar cu enorm de mult clor. Am stat 3 zile la cea de la Marina, iar apoi in celelalte 6 am preferat plaja.

Masa – nu aveai cum sa flamanzesti, dar nici nu excela in ceea ce priveste calitatea preparatelor. M-a derajat foarte tare amplasarea gratarelor de la Restaurantul Sozopol (cel de langa amfiteatru). Fumul inecacios de la acestea umplea tot restaurantul, cu consecintele de rigoare: mirosul hainelor si a parului, greata si in final parasirea stabilimentului… Datorita acestui fapt am preferat restaurantul de la Marina, chiar daca aici aglomeratia era mai mare. Trebuia sa stai la coada la toate – la omleta si clatite dimineata, la mancare gatita si inghetata la pranz, la sucurile de la dozator si bere tot timpul. Pentru un pahar de bere trebuia sa mergi la bar, unde era aceeasi coada cu cei ce doreau suc la dozator, cafea ori vreo tarie.

Datorita acestor cozi la mai orice, masa de dimineata imi lua o ora, cea de pranz o ora si jumatate, la fel ca si cea de seara. Merg de cativa ani in Bulgaria dar nicaieri nu m-au exasperat mai mult cozile…

Intr-o seara am fost la restaurantul bulgaresc (Mehana) unde am avut marele avantaj de a servi o sticla de vin alb imbuteliat (intrucat vinul la dozator din celelalte cantine mi s-a parut sub orice critica – cel alb era imbaxit de sulfiti iar cel rosu un alcool colorat). Aici mancarea nu mi-a placut (am cerut miel si era ceva foarte sarat si condimentat ciudat).

La restaurantul milanez nu m-am dus.

Ciudat este stilul de a face rezervare la cele 2 restaurante a la carte (de pe o zi pe urmatoarea), telefonic, intre 17 si 19, cand majoritatea turistilor sunt pe plaja (ca doar de aceea merg la mare). Cred ca era mult mai potrivit sa suni intre 8 si 10 dimineata.

Frecvent am remarcat scaune murdare, vesela cu resturi alimentare uscate, lucruri nepermise la 4 stele. Cred ca personalul era insuficient afluxului de turisti.

In ultima zi am servit masa la Pelican – mi-a facut o impresie mai buna. Mai curat, mai linistit. Mi-a parut rau ca nu am mancat intregul sejur aici.

Distractie – am fost de fiecare data la spectacolele organizate la amfiteatru (pentru fiul meu in varsta de 5 ani, care le-a apreciat). “Spectacole” suna prea pretentios – mai mult un caraghioslac ieftin si de prost gust, dansatori nesincronizati, penibili. Incepea la 21.40 si se termina la 22.15, dupa ce eram avertizati in engleza, germana, bulgara, rusa, franceza si romana ca show-ul este marca inregistrata a resortului si ca este strict interzisa filmarea (imi aduc aminte de un proverb – “prostu’ nu-i prost destul pana nu e si fudul”) !

Animatorii (care erau si actori la show-ul mentionat) slabuti, insipizi. Nu ma asteptam ca prestatia lor sa fie atat de saraca.

Internet – la Beleville jos langa receptive o salita cu 6 desktopuri sau wifi in hol si loby-bar. Eu platit wifi de cateva ori, cu 5 leva pentru o ora. Aici patrona un afis mare – “internet is not free! ”.

Parcarea – locuri insuficiente - am remarcat o multime de masini harjaite, unele lovite binisor. Eu am avut noroc. Prostia este a celor care parcheaza cu botul inainte, iar la plecare, neavand loc suficient, lovesc cu laterala masinile invecinate… Cativa conationali au parcat si pe aleea care urca spre hotel, dar au primit afise in geam, prin care erau avertizati sa-si mute masinile (unde?). Bulgarii care au parcat in acelasi loc nu au avut parte de acelasi tratament. Lor li se permitea…

Turistii – cam 40% as spune ca erau romani. Restul nemti, britanici, francezi, rusi, moldoveni si bulgari. Nu am vazut romani neeductati in schimb comportamentul britanicilor lasa mult de dorit… Ca sa nu zic altfel – cum vi se pare sa vezi o englezoaica buhaita care spala in mare pampersii plini de caca ai loazelor (avea gemeni) si apoi ii intinde la uscat pe sezlong? Sau altele de 50-60 ani care-si faceau plinul cu tarii la baruri si apoi urlau si radeau ca proastele? Ori junii de 18-20 ani care se certau la 2.15 noaptea langa balconul meu (astia macar au avut un pic de decenta sau teama cand am iesit la ei hotarat sa le aplic o corectie balcanica, au baguit un “sorry man”).

Problema Bulgariei este ca fiind o locatie mai ieftina aici vin paturi sociale de jos din tarile occidentale, care au mari carente de educatie. Nu stiu daca in tarile lor de origine arunca chistocul tigarii langa sezlong ori isi supraincarca farfuriile cu mancare iar la bar cer dublul cantitatii de bautura.

Drumu’ inapoi. Am plecat din Duni la 13.30, dupa ce am servit masa (la ora 12 am predat camera fiind atentionat cu o zi inainte, printr-un bilet agatat de clanta usii, ca nu cumva sa intarzii). Am mers pe acelasi traseu Burgas – Obzor – Byala – Staro Oryahovo – Provadia – Ruse – Giurgiu – Bucuresti. Am ajuns acasa la ora 20.00 (dupa o asteptare de doar 43 minute la podul Prieteniei). De data asta a costat traversarea 4 leva (sau 2 euro). Intrebarea este de ce la noi este 6 euro iar la ei 2 euro? Hotia la noi e de 3 ori mai mare! Si mai am o dilema – podul a fost construit intre 1952 si 1954, adica in 2 ani. In 21 de ani de “democratie” nu s-a reusit niciunul, care sa faciliteze traversarea Dunarii.

Alte date – la iesirea pe poarta resortului angajatii erau controlati in genti si sacose… Periodic se schimba culoarea bratarilor (eu am primit neagra, dar in ultimele zile noii turisti aveau bratari roz).

Am uitat sa le las chestionarul (pe care mi l-a adus camerista cu o zi inainte de plecare) dar il voi trimite prin posta saptamana viitoare.

in Bulgaria motorina este intre 2,39 si 2,42 leva. La casele de schimb 1 ron = 0,4 lv.

Nu am intalnit niciun radar pe teritoriul bulgaresc.

Am avut noroc de vreme foarte frumoasa, calda, marea la fel, astfel ca per total a fost un sejur destul de placut (s-au mai compensat minusurile) insa nu cred ca voi mai merge la Duni.

---

VIZUALIZĂRI: 6583 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI