La o taina si-o berula!- un sejur de poveste

TIPĂREȘTE

Am plecat de acasa cu un sentiment ambiguu asupra acestei locatii. Pe net arata asa cum ne dorim noi, retras, linistit, cu iz de poveste de demult si posibilitatea de a servi masa cu bucate din zona. Si totusi propietarul ne-a sugerat ca e mai bine pentru noi daca ne vom cumpara si pregati singuri masa. Mie sincer nu-mi suradea deloc aceasta ideie. Nici sa cumpar de la supermarket nici sa gatesc dupa o zi de drumetie. La urma urmei si asta era un motiv pentru care plecam de acasa! Mai vorbim odata si oferta se schimba substantial si foarte rapid. Tot ce ne dorim vom gasi acolo. N-am inteles cum de s-au schimbat asa repede datele problemei dar nu mai conta, deja trebuia sa plecam. In secret aveam pregatit si planul II, sa cautam alta locatie desi era destul de complicat pentru ca incepea deja week-end-ul!

Prima impresie a fost buna asupra locatiei dar a fost un soc in privinta relatiilor de comunicare. Un suvoi intens de informatii rostit pravalit ca apa Jiului in munti. Un dialect oltenesc (de altfel superb, cum aveam sa constat mai tarziu) cu care m-am intalnit prima data si care m-a naucit. Ma uitam la omuletul micut si plin de energie si incercam disperata sa prelucrez informatiile ce curgeau cu darnicie. M-am declarat invinsa si am lasat pentru mai tarziu prelucrarea si stocarea informatiilor. Moldoveanca din mine incerca sa gaseasca o punte de comunicare cu acest oltean de poveste.

Dar sa revenim si sa aruncam o privire asupra conacului, asupra proprietatii. Conacul isi merita denumirea, ales cu mare rafinament de doamna. O casuta in stilul traditional oltenesc cu trei nivele, unul destul de jos acoperit cu piatra de rau in care se adaposteste camara gospodariei la racoarea pietrelor de rau, nivelul principal cu doua camere spatioase pentru oaspeti dotate cu doua bai generoase ce se incadreaza perfect in linia arhitecturala si avand in fata o veranda atent lucrata in lemn de stejar. In final ultimul cat are doua camere la mansarda intregind in mod fericit aerul de demult al acestei constructii. In lateral o bucatarie dotata cu toate utilitatile, un gratar zidit iar in fata un foisor si un leagan ajuta la intregirea imaginei gospodariei de la conac. Dar punctul forte este imensitatea propietatii, opt mii de metri patrati lasati intr-o asa zisa atmosfera salbatica demna de orice catalog profesionist de peisagistica. Tot felul de tufe de zmeura, de mure, cativa butuci de vie rataciti, cativa pomi fructiferi intr-o diafana diagrama nevazuta. Cativa braduti sau alti arbusti cocotati la inaltime si frumusetea coloristica a fanetii intregesc acest tablou de poveste. Proprietatea se intinde generos de la marginea drumului pana pe-o culme de deal, gospodaria si acareturile pierzandu-se cumva in prima jumatate a acestei locatii. S U P E R B!!! Sincera sa fiu as vrea ca acesti oameni de isprava sa nu mai faca nici o schimbare, sa nu modernizeze nimic, salbaticia virginitatea gradinii, aerul curat, vantul susurand usor prin faneata din dealul din spatele casei aducand miresme ce nu pot fi descrise in cuvinte, cantecul cocosilor in crucea noptii, talancile ce se aud bland de la gatul vacilor ce pasc alene in apus de soare, fuioarele de fum ce se inalta lenese de la gospodariile din sat iti dau sentimentul ca esti pe alt taram, toate acestea te fac sa visezi la anii copilariei si la povestile spuse de bunici la gura sobei... Satul este o bijuterie ascunsa intre dealuri impadurite, sau acoperite de fanete frumos mirositoare. Departe de civilizatie, departe de betoane, zilele si noptile urmeaza una dupa alta intr-o armonie perfecta cu natura.

Ei dar sa nu uitam de nea Doru si prea vrednica-i gospodina. Doi oameni rafinati si totusi integrati perfect in acest tablou idilic de tara. Doi oameni ce nu precupetesc nici un efort pentru a te face sa te simti bine. Au facut din turism un hoby si din turistii ce-i trec pragul, prieteni de durata. Au adus turismul in sfera in care propietar si turist stau de vorba ca doi buni prieteni, spatiile se intrepatrund, sentimentele se difuza, timpul sta in loc. Seara, ne asteptau din drumetii cu bucate traditionale si stateam ore intrgi pe inserat la o taina cu o berula in fata. Cum nu stiti ce-i aceea o berula? Atunci treceti pe la nea Doru si-o sa-l vedeti cu o cutie de bere in fata si atunci o sa stiti ce-i aceea o berula rece in arsita verii. FABULOS!!! -asta ca sa-l citez!

---

VIZUALIZĂRI: 2825 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI