Munții Stinișoarei la sud de Parcul Vinatori

TIPĂREȘTE

Preambul

Cu o formă cel puţin ciudată, care cu multă imaginaţie şi cu greu ar părea că poate corespunde unui areal de protecţie naturală, Parcul Vînători Neamţ este un fel de struţo-cămilă. Pare mai degrabă a fi o încropeala geografică făcută la repezeală la intersecţia unor interese relativ obscure. Noima existenţei sale şi-a găsit mai degrabă aplicaţii practice cum a fost oprirea avalanşei imobiliare din jurul complexelor mănăstireşti, neutralizarea fondului forestier pe cale de a fi devalizat fie de oamenii locului fie de afacerile in jur, fie de posibilitatea de exploatare extensivă odată cu retrocedarea pădurilor către mînăstiri... Alături de acestea, conglomerarea cîtorva obiective turistice cu potenţial în interiorul unui brand unic, capabil de proiecte de anvergură mai mare şi management integrat pare a fi o altă aplicaţie care tinde să fie un obiectiv coerent.

Este evident că planul optimizării unor interese cît se poate de antropice predomină aici şi, totuşi pe acest fond, se poate spune că arealul în sine merită atenţia fiecărui turist doritor de de inedit şi frumuseţe.

Ca de obicei,

nu am să insist pe amănuntele care se pot obţine la un click distanţă, nu locurile ştiute fiind obiectivul meu. Evident, pentru cine citeşte prima dată despre subiect am să spun pe scurt cîteva vorbe. Dacă sună cunoscute, nume precum Mănăstirile Văratec, Agapia, Sihla, Sihăstria, Secu, Mănăstirea Neamţului alături de cele precum Cetatea Neamţului, Casa lui Mihail Sadoveanu, Rezervaţia de zimbri – toate se găsesc în interiorul acestui parc... În imediata lui vecinătate, la un fir de mustaţă sunt Mănăstirile Horaiţa şi Almaş, Pădurea de Argint, Codrii de Aramă, Staţiunea Bălţăteşti, Casa lui Iona Creangă de la Humuleşti,

Ce doresc mai mult

este să vă fac cunoştinţă cu lucrurile mai puţin aflate la vedere, anume acele amănunte care să vă facă să vă opriţi puţin fie din clasicul “Tur al mănăstirilor” fie din circuitul Piatra Neamţ – Tîrgu Neamţ – Lacul Bicaz şi retur.

Pornind de la ne-noima formei sale pornesc extinzînd cu doar cîţiva km spre sud aria de interes, deschizîndu-se astfel următoarele posibilităţi:

-1) Încă de la ieşirea oraşului Piatra Neamţ spre Tîrgu Neamţ, în loc să mergeţi înainte pe DN 15C o luaţi la stînga spre comuna Gîrcina. Ideea este cea a unui mic circuit care suie valea Pîrîului Cuiejdi pînă la cumpăna apelor aflată în şaua dintre Măgura Gîrcina şi Vîrful Buhalniţa (limita de sud a Parcului Vînători…) pentru a coborî pe valea Pîrîului Bouleţ în Depresiunea Cracăului, cu reîntoarcere la Piatra Neamţ prin Crăcăoani.

-2) Cîţiva km de la ieşirea spre Tîrgu Neamţ, se află intersecţia cu drumul spre Satul Almaş – spre stînga. Dacă o luaţi pe aici, mergeţi pe axialul Almaşului şi din nou trecînd cumpăna apelor coborîţi spre Horaiţa pentru a ieşi tot în Satul Crăcăoani.

Varianta 1) permite în ordine acces la următoarele obiective:

- acces Dealul Cozla (stînga direcţiei de mers) – spre Gîrcina este abrupt, dar este o opţiune pentru a ajunge la megaliţii de la Trei Căldări prin forţe proprii, altfel decît călare pe betoane şi asfalt...

- ocolul dealului Cozla cu revenire în Piatra Neamţ pe valea Pîrîului Borzogheanu (acces auto – drum de pămînt, derivaţie la stînga direcţieie de mers) – intrarea prin Gîrcina necesită cîteva informaţii suplimentare loco. Se poate campa, se poate face plajă.

- Schitul Peştera (stînga direcţiei de mers) – obiectiv minor

- acces (trasee nemarcate la stînga direcţieie de mers) spre Mănăstirea Bistriţa peste Dealul Bistriţa sau spre Piatra Neamţ peste Dealul Cîrlomanul. Traseele sunt foarte frumoase, mai ales cel peste Cîrlomanul care este extraordinar, numai că trebuie să vă luaţi un ghid.

- schitul Cuviosul Daniil Sihastrul (stînga direcţiei de mers) – Satul Cuiejdiu (drum de pămînt cam de 1 km la stînga direcţiei de mers cam la 6 km de intersecţie) – obiectiv minor. Mai este un schit cu acelaşi nume mult mai frumos în interiorul parcului (revin...)

- de la satul Cuiejdi încolo asfaltul se opreşte. La aproximativ la 16,5 km de intersecţie se ajunge în dreptul unei stîni (pe partea dreaptă) la zona de acces a Lacului Cuiejdel – lac de baraj natural similar celui de la Lacu Roşu (Lacul Crucii este lacul principal, în josul văii mai sunt cîteva mai mici). Se poate merge cu piciorul pe un traseu destul de frumos sau cu un SUV (drum forestier). O altă variantă pentru a ajunge la Lacul Cuiejdel este un drum auto de pămînt (există indicatoare) pornind din Crăcăoani pe valea Cracăului – apoi la stînga în Satul Magazia pe cea a Cracăului Negru, apoi în Satul Cracăul Negru din nou la stînga pe un drum practicabil, pînă la lac. În perspectivă se va realiza şi accesul direct.

- cascada Pîrîului Cuiejdi – mică, nu este spectaculoasă dar este interesantă

- cheile Pîrîului Cuiejdi

- acces (stînga) spre Vîrful Bhalniţa (iniţial auto, ulterior cu piciorul, necesită ghid sau antrenament în orientare) – de pe cumpăna apelor – de aici se intră în Parcul Vînători şi drumul teoretic nu este deschis circulaţiei publice, dar pe el se circulă. Este o barieră dar care tot timpul este deschisă

- mai jos cu 2 ½ km este pe dreapta un loc unde valea se lărgeşte într-o frumoasă perspectivă, se poate campa şi bălăci în pîrîu în linişte, fiindcă lumea nu prea ajunge peacolo.

-Schitul Bouleţ (pe stînga direcţieie de mers) – obiectiv minor. Puţin mai încolo de el drumul se redeschide circulaţiei publice, după care se ajunge în Satul Mitocu Bălan şi în intersecţia care urmează o luaţi la dreapta spre Crăcăoani.

Ca punct de dificultate – ar fi o intersecţie după chei, unde este o construcţie forestieră în curs de dărîmare şi drumul cel mai prietenos care este la stînga acesteia este cel greşit.

Atenţie mare, de la Mitocu Bălan la stînga înspre Hangu – drumul este impracticabil – deşi pe toate hărţile este trecut ca DJ funcţional. La cumpăna apelor se poate trece numai cu tractoarele forestiere.

Varianta 2) permite acces, în ordine, la următoarele obiective:

-Mănăstirea Almaş – merită

-Se suie pe axialul Pîrîului Almaş şi la un moment dat la stînga la o intersecţie este derivaţia destul de abruptă spre Schitul Horăicioara – merită! Se merge cam ½ km şi apoi se lasă maşina şi se suie pe jos cam 20 min

-Mănăstirea Horaiţa – acces (mai cu farmec) atît din Valea Almaşului cît şi dinspre Crăcăoani pe asfalt.

Ca punct de dificultate – intersecţia unde se desprinde derivaţia spre Horăicioara

Foto nu am la ora actuală dar cînd mai trec pe acolo vă aduc.

---

VIZUALIZĂRI: 5322 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI