Domeniul National Saint-Cloud / locul in care am uitat de griji

TIPĂREȘTE

Imi place ca atunci cand ma duc sa vizitez un oras sa ma concentrez si pe obiectivele turistice mai putin celebre, nu foarte vizitate sau promovate… De foarte multe ori aceste locuri m-au incantat chiar mai mult decat cele cunoscute si m-au mai deconectat de la lista lunga pe care ma incapatanam sa o urmez zi de zi.

In Paris toata lumea se duce sa vada turnul Eiffel, Arcul de Triumf, Sacre Coeur sau Notre Dame…si eu am facut asta pentru ca altfel nu m-as fi simtit bine, dar in momentul in care am vrut sa fac o pauza de la cozile interminabile si de la aglomeratia din metrou am cautat un loc in care sa iau o gura de aer proaspat si sa simt Parisul in liniste. Am mers la un centru de informatii turistice si am luat de acolo toate pliantele posibile: parcuri, castele, gradini si muzee. Ca iubitoare de natura si de spatii largi am ales sa ne sacrificam o zi pentru a merge pe Domeniul National Saint-Cloud. Acesta este un parc de 460 de hectare cu gradini, sculpturi si fantani si se afla chiar langa Paris, la cateva minute de mers cu orice mijloc de transport.

Saint-Cloud este locul in care parizienii vin sa faca picnic, sa se plimbe si sa se relaxeze in fiecare week-end. Intrarea este libera, parcul fiind deschis in fiecare zi pana tarziu in seara. Daca sunteti cu masina se plateste o taxa de 5 euro. Pe domeniu se poate ajunge si cu metroul: statia Pont de Sèvres sau statia Boulogne-Pont de Saint-Cloud.

Din momentul in care am intrat in parc am simtit o atmosfera romantica, tipic pariziana. Aleile parcului cu copacii care se imbratiasau la mijloc, bancile ascunse care isi asteaptau indragostitii, frunzele deja uscate imprastiate pe jos, trandafirii, portocalii si statuile innegrite de timp m-au relaxat total si m-au facut sa uit de oboseala acumulata dupa turul de forta din ultimele zile. Trebuie sa mentionez ca parcul a fost proiectat in stil frantuzesc si englezezsc de arhitectul Le Notre, acelasi care a facut minunatele gradini de la Versailles. Panorama care se dezvaluie asupra Parisului este splendida. Se vede si Turnul Eiffel si Sacre Coeur si multe alte cladiri impunatoare, iar Sena trece chiar pe o latura a parcului (ce-i drept nu are latimea din centrul Parisului).

Citind informatiile prezentate pe cateva panouri micute am aflat ca aici a existat Castelul Saint-Cloud, rezidenta a familiilor regale din secolul 16. In anul 1870, in timpul razboiului franco-prusac a avut loc un incendiu devastator care, din pacate, a distrus complet castelul. Am citit cu nesat aceste „povesti” si ne-am uitat la poze foarte vechi cu acel castel care acum e doar amintire. Ce poate fi mai frumos sa iti imaginezi cum erau toate, cum erau vremurile, cum erau oamenii si cum se plimbau prin aceleasi locuri ca si noi? !

Domeniul Saint-Cloud a fost ceea mai buna alegere pentru ceea mai calduroasa zi din cele 8 pe care le-am petrecut la Paris. Pe 32 de grade (ceva atipic pentru Paris) ne-am racorit la umbra deasa, ne-am odihnit pe ramurile unor copaci batrani si am admirat orasul in toata splendoarea lui. Apoi am mers prin parc, de-a lungul drumului principal, am gasit un arici lenes care dormea in frunze, am admirat animalele ingrijite de la o ferma in toata regula (ferma educationala a lui Piquer) si m-am simtit ca un copil dupa o zi de joaca petrecuta in aer liber.

---

VIZUALIZĂRI: 2922 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI