Baile sarate de la Jabenita

TIPĂREȘTE

Nimic nu m-a impresionat si intristat mai mult in ultimii 5 ani, decat ascensiunea si apoi decaderea bailor sarate de la Jabenita. In anul 2006, impreuna cu dna dr. Adriana Nica, directoarea Institutului de Balneologie din Bucuresti, am facut o vizita la baile Jabenita. Aici l-am intalnit pe patronul bailor, dl. ing. Ion Corneliu Mihai, un tanar om de afaceri, care impreuna cu sotia dansului, dna dr. Ion Meda Marioara, au luat in concesiune baile pentru 49 de ani de la SC Agroturism Gurghiu. Dl. Mihai a renuntat la intreaga avere a celor doua familii, e vorba de doua case, a mai luat si un credit bancar, a mai inaintat si un proiect la Uniunea Europeana pentru a obtine fonduri de dezvoltare rurala. Avea planuri mari, dorea sa infiinteze aici la Jabenita, un Spital de Recuperare al reumaticilor in care elementele tamaduitoare de baza sa fie apa sarata si namolul sapropelic, existente in cantitati mari in lac.

Lacul Jabenita este o fosta cariera de sare “in amfiteatru” datand din vremea romanilor. Acestia efectuau excavatii circulare la suprafata si conice in adancime, pana la 15-20 de metri, “in trepte”, pentru extragerea caramizilor de sare. O caramida mare de sare avea 10 Kg, iar una mica, 3 Kg. Excavatiile nu depaseau niciodata o anumita adancime, deoarece, “a cara cu spatele” la suprafata caramizile de la adancimi mai mari de 20 de metri, era o munca istovitoare. Mai bine, langa aceasta excavatie, ei incepeau una noua. Langa acest lac mai exista si alte balti cu apa sarata si namol, semn ca in aceasta zona, romanii desfasurau o activitate intensa.

Cu timpul, aceste gropi conice erau abandonate. Unele deveneau lacuri sarate datorita precipitatiilor sau a straturilor freatice de apa dulce care se infiltrau in ele. Frunzele verii, ce inconjurau lacul, “greens leeves”, deveneau galbene, apoi ruginii si erau imprastiate peste tot de vantul rece al toamnei. Multe ajungeau si-n lac, acolo unde, apareau si algele si "racusorii de saramura". Inteaga aceasta materie organica, cu timpul s-a depus pe fundul lacului formand un namol gros, excelent in terapie. Acest “aur negru” local, trebuia doar adus la suprafata si folosit... dar…a aparut si legea retrocedarilor. Mii de hectare de padure, zeci de castele, conace si chiar intregi statiuni balneare au fost retrocedate fostilor proprietari. Dl. Mihai s-a vazut in postura de a pierde intreaga sa investitie. M-a intristat mult un anunt dintr-un ziar local din acest an (2011) in care baile erau “scoase la vanzare”. Asa ca, inarmat cu aparatul foto, am facut inca o escapada pana la Jabenita.

Drumul

De la Targu Mures, ajungeti pana aproape de Reghin, pe DN15, un drum de buna calitate, pe sub care, inca nu trece “vana de sare” pe care v-am descris-o la “Baile Ideciu de Jos”, "vana" care deterioreaza intr-una asfaltul soselei. Chiar inainte de-a patrunde in oras veti vedea pe dreapta un panou rutier, “spre Jabenita 11 Km”. Mergeti cativa kilometri, traversati padurea de stejari multiseculari ai Mociarului, numita pe-aici si “padurea Cristofor Columb” (deoarece primele seminte au fost aruncate pe-aici in momentul in care Columb isi pregatea cele trei caravele ce-aveau sa-l duca in America si sa-l faca celebru in intreaga lume) si veti intalni apoi un alt indicator, ce va va orienta spre stanga. Mai aveti 4 Km (de drum prost) pana la Jabenita, semn ca "aliniamentul de sare" a aparut deja, pe sub sosea.

Baile

Baile Jabenita sunt situate la 42 de Km de Tg. Mures si la 11 Km de Reghin.

Am vizitat aceste bai atat in toamna anului trecut cat si in urma cu 3 zile. De fiecare data baile erau inchise. In toamna ele erau intr-o stare mai buna, acum insa aratau jalnic. Cum am intrat? Barbatii, daca insista, gasesec mai intotdeuna cate o gaura. In gard, bine-nteles. Statiunea este alcatuita din lacul propriu zis, care nu mai e rortund ci dreptunghiular (bazinul mare), el a fost podit pe margini cu un prag de lemn. Langa el, mai exista si un bazin mijlociu si unul mic. Pana sa ajungi la lac, insa, traversezi o alee cu lampioane, o parcare destul de mare pentru 40-50 de masini, si ajungi la un restaurant cu terasa si discoteca si la un pavilion din lemn ce adaposteste un bar. Langa el ai un loc pentru camping, un helesteu, cativa copaci mari si batrani, cativa brazi, cateva alei ascunse in multa verdeata, in care poti sa te joci de-a “v-ati ascunselea”, cateva scari de piatra si de lemn, cateva cabine de dezbracare si grupurile sanitare. In jurul bailor, e satul Jabenita iar in jurul satului exista niste fermecatoare coline blande si verzi pe care nu te mai saturi sa le privesti.

In tomana trecuta, am vazut pe-acolo si o pancarta cu indicatiile bailor si compozitia apei. Lacul are o apa sarata extrem de concentrata, intre 2 si 11 metri adancime, ea ajunge la limita saturatiei.

Anul acesta insa, florile erau ofilite iar vegetatia, crescuta haotic, incepea sa invadeze si sa sufoce, incet-incet, totul, chiar si parcarea si aleile de promenada. Lacul era invadat de un strat gros de alge, care inainta in profunzime, cam un metru. Prin ochiurile lasate libere de aceste conglomerate verzi, misunau mii de crustacee roz, “artremiile”. Ele isi schimba de obicei culoarea in functie de salinitatea apei. Aici la Jabenita, ele erau rosii-bordo. Artemia Salina e-un crustaceu inofensiv care apare in apele cu concentratii mai mai de 40 de grame la litru. El provine din depozitele acvatice saline din strafundurile pamantului, acolo unde e vesnic intuneric, de aceea el este orb, in ciuda unor organe de simt ce seamana cu 3 perechi de ochi. Asadar, cu aceste fiinte minuscule, n-ai sa poti avea niciodata o discutie serioasa “intre 4 ochi”. Se pare ca in intuneric simtul vazului e de prisos. Ciclul vital al acestui crustaceu se incheie dupa 4-6 saptamani, e un fel de “efemerida acvatica”, iar in jugla submersa de la Jabenita, el tocmai isi desfasura “dansul nuptial al imperechierii”. Dupa ce Artemia moare, corpul sau chitinos, bogat in Iod, imbogateste orice apa sarata cu acest nou si valoros element terapeutic. Artemia Salina, este un organism primitiv, neschimbat de 100 de milioane de ani, mai e numit si ”crevetele de saramura”, se hraneste cu zooplancton si alge, se imnulteste cand temperatura apei sarate ajunge intre 18 si 24 grade Celsius, si e folosit ca mancare pentru pesti, dupa ce e uscat la soare. De aceea veti intalni pe marginea lacurilor sarate din tara noastra, oameni cu plase lungi, pescuind acest racusor si utilizandu-l apoi ca hrana pentru pestisorii exotici din acvarii.

Istoric

In sat, am stat de vorba cu mai multi localnici si mai ales cu aceia ce-au avut in ingrijire baile, o familie de oameni foarte amabili.

Statiunea balneara Jabenita a fost amenajata in anul 1830, ea fiind o statiune “a nobilimii”, oamenii de rand nu aveau acces aici. Namolul de la Jabenita era recunoscut in intreaga Europa, el era “exportat” in unele centre de sanatate din Imperiul Austro-Ungar. Apoi, aceste bai au trecut in proprietatea boierului Heresescu. Acesta, le-a cedat primariei locale spre folosinta satenilor. Mai aproape de zilele noastre, ele au devenit proprietatea SC Agroturism Gurghiu. Mostenitorii boierului insa le-au revendicat. Dl Mihai Agiu este unul dintre ei. In prezent baile sunt in litigiu si pana la solutionarea acestuia, nimeni nu mai investeste nimic, asa ca, baile se degradeaza pe zi ce trece.

Lacul, azi

Am facut un tur al lacului. Platformele de lemn incep sa cedeze. Un bustean imens pluteste intr-unul din bazine iar in helesteu, un scaun pe jumatate scufundat, sta ancorat la mal. PET-uri strivite de talpile si indiferenta pescuitorilor de racusori, zac in jurul lacului. E mare pacat ca proiectul “Spitalul reumaticilor”, atat de necesar in friguroasa vale a Gurghiului, a esuat. O fi bine oare sau o fi rau sa retocedam si statiunile balneare?

Imi amintesc de vremurile cand lacul de la Jabenita era “full”. Pretul de la intrare era modic, gaseai pe terasa mini-statiunii o mancare buna si variata, aveai loc unde sa-ti pui masina si cortul, aveai seara si discoteca. “Jabe”, cum ii zicem noi pe-aici, era o statiune de succes, bine administrata, patronii ei nu si-au propus niciodata sa traga pielea de pe om.

“Cat de adanc e lacul? ”, intreb eu pe cineva din sat care tine un bar vis-a-vis de bai. “Cat turnul bisericii”, mi se raspunde, “ si apa asta e cea mai sarata apa din Ardeal iar namolul…ooh, e grozav! , si mai e inca mult acolo, foarte mult, pe fundul lacului. Si mai avem inca un lac plin de namol, ceva mai incolo…”.

Lacul de la Jabenita are o suprafata de 1000 de metri patrati, o adancime de 15 metri, dar e posibil ca el sa fi fost mai adanc, concentratia apei sale este de aproape 300 de grame de sare la litru la adancimea de 2 metri. Mini-statiunea este destinata in special afectiunilor reumatice (artroze ale mainilor, picioarelor, genunchilor, soldului, spondiloza cervicala si discopatia lombara) si afectiunilor genito-urinare.

Final

Nemilostiva lege a firii va actiona si in acest caz. Uitarea va pune incet-incet stapanire pe statiune, algele vor invada apa pana in adancuri, jungla de verdeata va creste pana la cer si va invada terasele si barul si helesteul iar frunzele verzi din jurul lacului, ingalbenite si apoi ruginite de vreme, vor continua sa cada impasibile in apa sarata, ca si pana acum, transformandu-se mereu si mereu, intr-un noroi trist si fara de rost, care nu mai ajuta pe nimeni… E “Jale” mare azi, la “Jabe”….

Si totusi, e si ceva bun in toate astea.

Lacul sarat si verde de la Jabenita, va deveni un paradis al racusorilor orbi.

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 15339 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI