ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 21.07.2011
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 20-30 ani
DIN: Braşov
ÎNSCRIS: 24.07.10
STATUS: SENATOR
DATE SEJUR
JUN-2011
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii
"ECHIPA" A INCLUS:
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Tabăra de sculptură Măgura [Tisău]

Tabara de Sculptura si (cate ceva) despre Manastirea Ciolanu

TIPĂREȘTE

In copilarie, pe vremea cand incercam sa imi descopar talente si aptitudini luand parte la activitati ce se organizau in cadrul Casei Pionierilor, unul din cercurile la care am activat pentru o scurta perioada a fost cel de sculptura. Talentul pentru aceasta arta nu l-am gasit, in schimb am aflat sau mai bine zis am fost obligat sa aflu, printre altele, si despre TABARA DE SCULPTURA DE LA MAGURA. Mai tarziu a venit timpul sa o si vizitez. Asadar, nu este prima oara cand ajung in acest loc, insa parca de aceasta data l-am gasit altfel, l-am perceput altfel.

Tabara este localizata pe dealul Ciolanu, intr-o zona de pajiste, despre care am auzit ca s-ar numi Poiana Magurii. Trebuie mentionat ca aceasta zona apartine totusi de comuna Tisau si nu de Magura, insa faptul ca blocurile de piatra au fost aduse de pe raza celei din urma, numele taberei a ramas “de la Magura”. Iar cand vorbim despre aceasta tabara de sculptura, vorbim despre un adevarat muzeu, desfasurat pe hectare intregi de poiana, un muzeu in aer liber, unde nu exista restrictii, nu exista garduri de protectie, nu exista bilet de intrare, fiecare avand libertatea de a se plimba in voie printre opere, de a le admira, atinge sau fotografia.

Accesul catre acest loc se face fie venind dinspre Buzau pe DN 10 pana in comuna Vernesti, dupa care pe DJ 100 H pana in Hales, apoi pe DJ 203 G, fie dinspre Brasov (sau Buzau) pe DN 10, intrand pe acelasi DJ 203 G in dreptul Complexului Turistic Magura (despre care deja am scris un review), respectiv in locul numit “La monument”, in cazul acestei variante traseul facandu-se in sens invers fata de prima optiune. Cel mai simplu este sa se urmeze indicatoarele catre Manastirea Ciolanu. Personal, nu am inteles de ce pe panourile respective nu au fost mentionate si tabara, respectiv Schitul Cetatuia. Cei ce folosesc masina trebuie sa stie ca drumul este foarte bun, fiind recent reparat.

Noi am mers pana la tabara pe jos, plecand de la Complex, urmand artera rutiera. Rareori am intalnit pe cate un copac si un marcaj turistic (mai vechi) dar nu ne-am putut da seama daca mai exista vreo poteca turistica ce evita soseaua, asa ca nu ne-am abatut prin padure. Astfel, am inceput sa urcam pe drumul ce se incrie mai intai intr-o serpentina apoi serpuieste prin padure, am trecut pe langa Spitalul de Psihiatrie Nifon (peste drum de acesta am descoperit o curte cu o biserica veche, inchisa) si dupa circa o ora de la plecare am ajuns intr-o culme, unde exista un mic popas (o masa cu bancuta) si un indicator ce arata calea spre un alt obiectiv din zona si anume Schitul Cetatuia, din acest punct desprinzandu-se in dreapta un drum forestier catre destinatia mentionata. Din aceasta culme soseaua a inceput sa coboare si noi am urmat-o. Am trecut pe langa un lac (in stanga drumului) si dupa alte 45 de minute, socotite de la popas, am ajuns la destinatie mai exact la prima poiana, aflata in stanga drumului, unde am putut vedea primele opere. Cativa zeci de metri mai jos, pe partea opusa, se deschide o alta poiana mult mai mare, unse sunt amplasate marea parte a sculpturilor.

Inainte de a face o descriere sumara a ceea ce am gasit de aceasta data aici, voi da mai intai timpul inapoi cu opt ani, adica in vremea cand am mai vizitat aceste locuri. In 2003 am venit la sfarsit de saptamana, pe la inceputul toamnei. Ce am gasit atunci? Sculpturi -lasate in voia sortii, ce abiau se zareau de fumul zecilor de gratare, sute de persoane -din care o mare parte se relaxau rezumandu-se la prepararea micilor, etalarea decibelillor ce rasunau din difuzoare, scrilejitul sau alpinismul pe blocuri de piatra (fie ele si sculptate) si binenteles mizerie, gunoaie, ... multe gunoaie!

Revenind la prezent, nu stiu daca in week-end –uri imaginea este aceeasi insa noi, cum ne-am dus in cursul saptamanii, am avut parte de altceva, am descoperit adevaratul muzeu. Linistea era perturbata doar de fosnetul copacilor, cantecul pasarilor, sunetul aparatelor de fotografiat si binenteles de vocile noastre si ale catorva turisti nemti, ce se minunau de acest loc. Sculpturile, de aceasta data inconjurate doar de verdeata nu si de gunoaie, asteptau tacute sa fie descoperite. Intre timp, fiecare a primit o placuta cu un numar de ordine, pe baza caruia se poate afla autorul, numele lucrarii si anul cand a fost creata, aceste date figurand pe cate un panou, ce constituie un fel de opis al lucrarilor. Aici as avea de facut un repros, considerand ca ar fi fost mai bine ca in locul acelui numar sa fi fost postate direct datele operei, pe fiecare in parte. Dar cine stie, poate s-a ales aceasta varianta din diferite motive. Oricum, noi am fost incantati de ceea ce am gasit aici. E drept ca sunt cateva lucrari ce poarta urmele “civilizatiei” umane insa marea majoritate sunt intr-o stare foarte buna. Poate pana la urma ne vom destepta, ne vom civiliza si vom invata sa avem grija de valorile noastre. Pentru ca aceasta tabara este intr-adevar o valoare, fiind unica in Europa si ocupand un loc de cinste chiar si la nivel mondial.

Nu voi incheia inainte de a spune cate ceva si despre povestea acestui loc. Tabara a luat nastere din ideea de a marca cele 16 secole de la atestarea documentara a Buzaului. Planul era ca timp de 16 editii, cate 16 artisti sa creeze 16 lucrari in fiacare an, ceea ce s-a si intamplat. Fiecare artist era liber sa isi aleaga tema si dupa ce isi primea piatra prin tragere la sorti urma o luna de munca, urmand ca la sfarsitul fiecarei editii, cele 16 lucrari sa fie donate simbolic judetului Buzau. Astfel, din 1985 (dupa incheierea ultimei editii) Poiana Magurii este strajuita de cele 256 de opere cioplite in piatra. Acum 3-4 ani acestea au trecut printr-un proces de restaurare, tabara fiind in administrarea Muzeului Judetean Buzau. Se spune chiar ca acesta ar plati chirie pentru gazduirea lucrarilor, deoarece terenul pe care acestea se gasesc a fost retrocedat manastirii Ciolanu. Important este ca aceasta capodopera este inca acolo. Cat va mai dainui ea, cine stie! Sa speram ca omul si natura vor fi ingaduitori si ca aceste simboluri vor fi in acelasi loc peste un secol, peste doua sau, de ce nu, chiar peste alte 16 secole. Ar fi pacat sa se piarda un astfel de muzeu, pe care il recomand tuturor.

Chiar langa Tabara de Sculptura se gaseste MANASTIREA CIOLANU. Defapt, asa cum am mai spus, sculpturile de piatra sunt imprastiate chiar pe pamanturile manastirii. In principiu, asezamantul monahal este principalul obiectiv al zonei insa datorita faptului ca am avut parte de o intamplare nefericita ce a contribuit la imposibilitatea de a putea culege informatii de la fata locului, am preferat ca acest obiectiv sa il trec in plan secundar. Si cum nu am gasit intelegere, am fost obligat sa apelez la cea mai la indemana sursa de informatie pentru a afla mai multe detalii. Binenteles ca am gasit date insa nu am sa ma obosesc folosind copypaste. Ma voi limita la a mentiona doar ceea ce stiam sau am aflat din cu totul alte surse (iar celor ce vor sa stie mai multe le recomand sa citeasca aici).

Acest sfant lacas dateaza din secolul al XVI-lea iar numele lui a fost dat dupa numele boierului care l-a ctitorit. Este usor de localizat, fiind amplasat chiar langa drumul judetean. In fata are o parcare destul de incapatoare. Poarta este din lemn masiv, frumos sculptat. Dupa ce se trece de aceasta poarta urmeaza o alee apoi a alta poarta (clopotnita) si se ajunge in curtea interioara. Aceasta, spatioasa si foarte ingrijita, este delimitata de jur imprejur aproape in totalitate de diverse constructii (chilii, bucatarie, sala de mese, biblioteca, etc.). In curte sunt si doua biserici. Una este mai sus, pe deal in stanga, aceasta fiind Biserica Veche, cu hramul Sf. Gheorghe. Cea de-a doua este mai mare si se gaseste chiar in fata clopotnitei. I se spune Biserica Noua sau Biserica din vale si poarta hramul Sf. Apostoli Petru si Pavel.

Ca o impresie generala pot spune ca totul arata frumos si nu as avea nimic de reprosat acestei manastiri insa nu acelasi lucru il pot spune si despre (cel putin una din) persoanele de aici. Am venit cu sufletul deschis si am plecat plin de amaraciune. Personal, nu am mai patit vreodata asa ceva, cu atat mai mult ca vorbim si despre un lacas sfant. Si din pacate, se pare ca nu suntem singurii care am avut parte de acest tratament.

Inainte de a intra in Biserica am facut un tur al curtii (am fost inspirati ca altfel nu aveam nici o poza). Trebuie sa recunosc pasiunea de a face fotografii oriunde m-as duce si ca, din obisnuinta, inainte de a folosi aparatul ma asigur ca nu exista vreun anunt care interzice sau taxeaza folosirea lui. Aici nu am gasit asa ceva, asa ca mi-am vazut de treaba (bine ca nu ne-a vazut careva ca cine stie ce scandal mai iesea). Inainte de a ajunge in fata Bisericii am bagat aparatul la locul lui, neavand de gand sa fac fotografii si in interior. Cand doamna ce vindea lumanari si alte obiecte religioase a vazut aparatul atarnat la gat (in husa) a inceput sa faca scandal. Totul a inceput cu fraza “Ce cautati cu ala? Ce, credeti ca noi ne jucam aici? ”. Ne-am cerut scuze si i-am explicat ca nu am stiut ca nu este voie sa avem asa ceva (daca ar fi stiut ca deja l-am si folosit... !). Credeti ca s-a oprit? Ba din contra, a continuat cu reprosurile, ajungand pana la cerut aprobari de la Patriarhie si chiar la amenintari cu chematul politiei. Am ramas socati. Ne uitam pur si simplu unul la celalat si nu ne venea sa credem ce se intampla. Pana la urma am inghitit in sec si ne-am vazut de ale noastre, adica am intrat in Biserica. Ce credeti ca a facut doamna? Si-a inchis ghereta (care era amplasata la usa Bisericii, in exterior) si a intrat dupa noi, probabil sa ne supravegheze. Nu am mai avut puterea nici de a spune o rugaciune, nu am mai avut smerenia necesara. Am facut cale intoarsa si am parasit locul, cu credinta ca daca am gresit, sa fim iertati de Cel de Sus. Nu sunt eu in masura sa critic sau sa judec dar incep sa inteleg vorbele unei batrane intelepte, cu privire la aceasta manastire: “E greu cand Dumnezeu isi intoarce fata de la tine”. Oare sa fie o coincidenta ca din zeci de calugari au mai ramas doar cinci? Nu stiu! Stiu doar ca eu voi incerca sa ocolesc de acum incolo acest loc (chiar daca poate gresesc) si ma voi indrepta catre un alt schit aflat in apropiere.


---
Trimis de urjanclaudiu in 21.07.11 08:23:36
Validat / Publicat: 21.07.11 09:28:21
VIZUALIZĂRI: 3208
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (urjanclaudiu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P20 Biserica Noua sau Biserica din Vale
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 18200 PMA (din 18 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

6 ecouri scrise, până acum

mariana.olaru CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [21.07.11 10:10:42] »

Nespus de amar finalul review-ului tău și l-am înțeles prea bine, căci din păcate, în România, interdicția de a fotografia în lăcașuri de cult nu e un caz rar, iar eu, la rându-mi sunt o împătimită a fotografiatului. Ce altă amintire mai vie și mai adevărată poți avea de la o mănăstire decât imaginea ei, captată așa cum îți place ție s-o vezi, nu cum au văzut-o alții? ! Ceea ce a fost mai neplăcut în ceea ce te privește a fost desigur mânia și supărarea cu care te-a apostrofat femeia care vindea lumînări, căci și aceste manifestări ale firii umane sunt păcate în fața lui Dumnezeu. Cred că mai împăcat cu acea interdicție ai fi fost dacă ea ți-ar fi fost amintită ca o rugăminte respectuoasă.

În orice caz, peste tot pe unde am călătorit în afara țării, puține au fost locurile (de numărat pe degetele unei singure mâini) unde am întâlnit acest gen de prohibiție, fotografiatul fiind liber și... gratuit în cele mai multe cazuri.

Păcat că ai avut neșansa să te întorci cu un gust așa amar de la o mănăstire de unde ar fi trebuit să vii senin și împăcat cu tine însuți, cu lumea și cu Dumnezeu! Dar nu trebuie să fii supărat pe mănăstire, ea nu are nicio vină. Nici pe cei ce o slujesc, căci are cine să-i judece dacă au greșit. Iar dacă nu te vei mai întoarce niciodată acolo, încearcă să-și aduci aminte cu indulgență de acea întâmplare neplăcută...

dorgo [21.07.11 12:21:21] »

In aceasta vara, la noi in tara, cea mai putin "curtata" facultate a fost cea de teologie iar in Grecia am vazut multe biserici inchise sau o manastire in care era o singura maicuta... de fapt Greciei i se mai zicee tara in care exista mai multi magari decat oameni si mai multe biserici decat scoli...

urjanclaudiu CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [21.07.11 12:25:02] »

Nu am fost si nici nu o sa fiu vreodata suparat pe o manastire. Este un lacas al Domnului in care o sa merg intotdeauna cu inima deschisa. Cat despre cei ce slujesc aici, asa cum spuneam, nu sunt eu in masura sa-i judec. Asta este. A fost o intamplare nefericita si am considerat ca de ce petreceam mai mult timp in acest loc, gandurile imi deveneau mai necurate, de aceea am luat decizia de a parasi manastirea cat mai repede. Am venit sa ma rog pentru pacate mele, nu sa imi fac si mai multe.

Am avut apoi ocazia sa ma reculeg si sa imi pun ordine in ganduri la schitul din apropiere, unde am plecat dupa, acolo unde am stat de vorba cu o maica batrana, plina de intelepciune.

magdalena [04.09.11 10:41:59] »

Aceeasi doamna s-a luat vehement si de noi cand a vazut ca facem poze la copacii din curtea Manastirii! Ca fotografiatul este interzis si sa nu indraznim! Am ramas si noi perplecsi de atitudine si de modul exprimarii...

webmaster26 [19.02.16 09:34:00] »

@urjanclaudiu - Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.

Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)

Mulţumesc.

===

Mutat în rubrica "Tabăra de sculptură Măgura [Tisău], BUZĂU" (nou-creată pe sait)

Mioritik🕊️🎄scris / TELEFON [26.10.21 22:51:37] »

😁 Ceea ce, în limbaj bisericesc, se numește smintire sau, după caz, ispită pentru că te tulbură și te provoacă să te ții cu firea în condiții de provocare. Oare nu ai auzit că diavolul este atât de viclean și se ascunde până și în biserică?

Nu mă surprinde prea mult (finalul, zic) și nici nu merită dat importanță. Psihologia, în zilele noastre, ne spune că fiecare vorbește despre el însuși.

La general vorbind, maicile sunt mai degrabă rele decât blajine doar că nu vorbesc cu cei "din lume" și uneori nici ele între ele. Mai sunt atitudini ostile, nu neapărat așa grav. Plus că nu avea legătură cu pozele, era doar un pretext.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
dorgo, magdalena, mariana.olaru, Mioritik🕊️🎄, urjanclaudiu
Alte impresii din această RUBRICĂ:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
pagină generată în 0.0922191143036 sec
ecranul dvs: 1 x 1