Primul venit, primul servit, rezervarea nu conteaza

TIPĂREȘTE

Acum o luna am intrebat pe @ascent despre camera in care a stat, am aflat ca este vorba de camera cu numarul 10 si-am telefonat la aceasta vila, Belvedere. Pe site apar doua persoane care se ocupa de rezervari si-am sunat pe doamna Hrihor. Imediat cum a raspuns a specificat ca s-a marit pretul pentru o camera pentru luna iulie, spunand ca este 90 lei, dar pentru ca santem primii care rezerva pe iulie ne lasa camera la 80 lei. I-am spus ca ma intereseaza in mod special o camera anume si pe aceea o doresc. I-am trimis un email cu o poza copiata de la @ascent, cea cu lumina aprinsa seara, deci foarte concludent.

Mi-a raspuns confirmand ca intr-adevar acea camera este cu numarul 10, specificand ca are doua paturi. I-am spus ca venim pentru priveliste si dorim camera 10. Dansa mi-a trimis un numar de cont in care sa depun 20 la suta din suma pe cele trei nopti pe care le doream, incepand cu data de 13 miercuri si iesire in data de 16 sambata. M-a rugat ca dupa ce depun bani sa o anunt.

A doua zi, adica pe 14 iulie, merg la banca si depun 60 ron, o sun sa-i comunic faptul ca am depus banii pentru sejurul dorit si asteptam sa treaca luna.

Convinsi de frumusetea peisajului pe care-l vom avea din balcon, mai intram din cand in cand sa admir pozele lui @ascent.

Intre timp, stiind ca vila este destul de cocotata, noi venind cu trenul, am cautat pe google street view o scutatura, caci traseul afisat pe site era destul de lung si era potrivit pentru cei cu masina, caci sant si strazi cu sens unic. Asadar gasim si drum mai scurt pe strazile Viitorului, Clabucet, iar pe Clabucet apare un drum pietonal, o scurtatura care taie printre vile si iese exact pe strada Codrului, strada pe care se afla Vila Belvedere. Asadar, cu lectiile facute, rezervare cu o luna inainte si avans de 60 ron platit, am purces la drum, veseli nevoie mare, caci aveam si vreme frumoasa, in tren racoare, fara intarziere, toate bune si frumoase.

Cu doua mari rucsace in spate si unul mic doldora de mancare, caci aveam doar rezervare la o vila cu bucatarie, urcam panta pe strada Viitorului, apoi urmam Clabucet asa cum vazusem pe google street view si dam de poteca, acea scutatura care ne duce direct in strada Codrului.

Ajungem gafaind si ne consolam cu privelistea... cand ne uitam mai bine, balconul camerei rezervate de noi era ocupat. Am simtit brusc cum tot entuziasmul se duce pe vale. Intru in acea bucatarie de la parter si constat un miros inchis, neplacut chiar. Cineva cobora scarile si-am intrebat cu cine sa vorbim si ne face semn ca este cineva mai la vale la o masa. Atunci ne vede si doamna care se ocupa de vila si vine la noi. Ii povestim ce si cum... dansa se uita la noi cu niste ochi mirati si ne aduce caietul pe care-l avea, sa ne confirme ca noi avem camera 12, care nu avea nici o legatura cu priveliste multasteptata, ci avea in fata o constructie neterminata, dar este adevarat ca mai sus de ea se vedea crucea, iar la dreapta strada si privelistea spre partie. Noi am spus ca am urcat pana aici pentru camera 10, am platit cand nu exista nici o rezervare pe luna iulie, si nu fac nici un compromis. Dansa tot spunea ca ,,ce are camera 12, ca este frumoasa? ''. Doream banii inapoi si sa plec cat mai repede din acel loc in care conteaza doar sa ,,te prinda''. Explicatii precum ca alti si-au prelungit sejurul, e. t. c. , nu-si aveau rostul.

Bunul simt cerea ca in situatii neprevazute, sa anunti prin telefon, email, orice mijloc, schimbarea. Sa-ti ceri scuze de ne-ntelegere si sa oferi alternative, dar inainte de-a junge acolo, ca omul sa aiba timp sa-si caute altceva.

Replica cu ,,si camera 12 are priveliste'', mi-a confirmat ca la aceasta vila nu se tine cont de rezervare decat daca au camere goale, daca nu, te baga unde vor. Si ca sa fie aproape siguri ca nu te scapa, iti cer un avans. Am refuzat sa fiu tratata in acest fel si-am cerut banii. Doamna ingrijitoare repeta ca nu are si mi-a sugerat sa o sun pe doamna Hrihor Alina. Sun si nu raspunde, apoi sun continuu si venea numai ocupat. Atunci doamna ingrijitoare suna pe sot probabil, si reuseste sa dea de doamna in cauza. Ii spun povestea, ma intreaba ,,ce avans? '', verifica probabil, apoi imi spune cu tupeu aceeasi chestie ,,dar ce are camera 12''. Am spus ca am rezervat camera 10, pentru ea am venit si nu doresc alta camera, sa-mi dea banii inapoi. I-am atras atentia ca nu ne-a anuntat de schimbare, dar se pare ca nu conta. Fara sa-si ceara scuze, cu un ton de parca dansa ne facea un favor, imi cere sa i-o dau pe Jeni, adica pe ingrijitoare. Brusc, face rost de bani si ii primim. Camera 12 probabil ca nu avea nimic, doar privelistea nu era aceeasi. Dar felul in care a considerat sa sfideze intelegerea, chiar si cu poza camerei trimisa pe email, cu avans platit, fara sa ne anunte inainte de schimbare, faptul ca nu si-a cerut scuze si mi-a spus sa i-o dau pe ingrijitoare la telefon, cu un fel lipsit de amabilitate... toate astea ne-au dazamagit profund. Nu pentru ca acea camera 12 avea o problema, ci pentru ca neseriozitatea n-o tolerez sub nici o forma. A fi om serios, de cuvant, sa faci turism, sa ai de-a face cu oameni din toate categoriile sociale, necesita diplomatie, corectitudine si bun simt. Aici, din pacate nu exista.

Alaturi de vila Belvedere, se afla Casa Velcu, o vila mai somptuasa, noua si cu o priveliste poate mai frumoasa din unele camere. Patronul acesteia vazand situatia noastra, caci era pe strada si ne-a vazut, ne-a oferit dansul la 70 lei camera, o camera cu priveliste, dar nu era libera, trebuia sa mai asteptam.

La cat eram de dezamagita nu mai credeam in nimeni si nimic, n-am vrut sa astept, voiam doar sa plec cat mai repede din acea zona, caci timpul irosit acolo ne-a costat momente pretioase din scurta noastra vacanta.

Pleostiti, cu rucsacele in spate, am coborat pe strada Viitorului si mi-a tras atentia un hotel frumusel, hotel Magic (impresii aici). Ii spun sotului ca mi-as dori sa stau sus acolo... si-i arat balcoanele, ultimele balcoane ale hotelului, care ofereau o priveliste de vis.

A ramas in strada cu bagajul, iar eu am intrat sa intreb cat este camera, era totusi un hotel de 4 stele, ma gandeam ca ar fi scump... Dupa putin timp i-am facut cu mana din balconul care oferea o panorama superba si i-am facut semn sa urce la receptie. Si acolo am ramas cele trei zile la Busteni.

Cam asta a fost povestea noastra de la Belvedere, poate parea neinsemnata pentru altii, dar noi consideram ca a fi om de cuvant este foarte important. Am fost tocmai in Maramures cu rezervare telefonica pentru doua camere, n-am avut probleme, am merg in Grecia, n-am avut probleme. Si totusi, aici la 129 de km de casa, cu avans si rezervare facute cu o luna inainte, iata-ne pusi in situatia de-a refuza o camera oarecare. Nu pentru ca nu ne placea, ci pentru ca o o intelegere a fost incalcata fara ca macar sa fim anuntati sau sa ni se ceara scuze. Am citit acelasi lucru chiar ieri si despre Casa Velcu, vecinii Vilei Belvedere.

Aceste lucruri trebuiesc povestite, ca oamenii sa stie, sa sa astepte si sa fie prudenti si mai ales sa nu faca compromisuri. Poate odata si odata acesti oameni vor respecta turistii care platesc cu munca lor cateva zile de odihna, care doresc respect.

Vacante frumoase tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 2669 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI