O oaza de liniste

TIPĂREȘTE

Revin cu postarea promisă, sperând ca de această dată totul să funcţioneze bine. Poate că nu va fi la fel de reuşită ca prima dată, dar sper să o primiţi totuşi.

Am să încerc să zugrăvesc mai pe larg locurile vizitate într-un mic concediu de o săptămână, petrecut cu familia în Maramureş, la sfârşitul lunii iunie. Cu toate că vremea a fost potrivnică, fiind ploioasă şi rece în majoritatea zilelor, frumuseţea locurilor şi ineditul unor obiective vizitate, precum şi căldura gazdelor noastre, au făcut ca şederea noastră să fie plăcută şi să ne simţim bine cu toţii.

Am ajuns, după un drum greu, aglomerat şi lung, presărat cu reprize de ploaie torenţială, la Pensiunea Carmen din Borşa. Gazdele ne-au primit cu horincă şi cu o cameră destul de spaţioasă, chiar şi pentru patru (câţi eram noi), foarte curată, aranjată cu gust, cu baie proprie şi acces la o bucătarie complet utilată.

In curtea spatioasa si ordonata am gasit spatii de joaca pentru copii, care impreuna cu cei ai gazdei, s-au distrat foarte bine jucand baschet, tenis de masa, volei etc. Dar piesa de rezistenta a curtii o reprezinta foisorul spatios, construit integral din lemn, in stil traditional, la ale carui mese am servit horinca si bucate gustoase, gatite atat de noi cat si de gazde, la imensul cuptor multifunctional la care se pot prepara concomitent atat paine si prajituri, gratare si fripturi rotisate, cat si mancaruri traditionale la tuci sau ceaun... Sa tot gatesti acolo...

Dar transpunerea in realitate a vorbei cantecului „iti dau haina de pe mine” a reprezentat o surpriza foarte placuta pentru noi toti, in seara din preziua plecarii gazdele ne-au oferit ocazia sa le probam portul traditional, si pentru cateva minute sa devenim oameni ai locului. Minunata idee, pentru care le multumim.

Nu am sa descriu prea mult obiectivele vizitate, care in mare parte coincid cu descrierile antevorbitorilor, cum ar fi Cimitirul Vesel de la Sapanta, Manastirea Barsana, Cascada Cailor sau Memorialul (la care nu am fost, considerand ca e prea devreme pentru copii sa viziteze un spatiu de detentie), lasandu-va placerea propriilor descoperiri, ci am sa ma refer la traseul Mocanitei si la un mic muzeu aflat pe traseul spre Manastirea Barsana, respectiv Muzeul Tarancii Maramuresene, pe care ineditul abordarii il face mai deosebit, respectiv faptul ca pune in prin plan femeia-taranca, stalp si stapana a casei. Desi mic si aparent saracacios, lucrusoarele stranse in el reusesc sa zugraveasca viata grea de odininioara a taranilor in acele locuri, atat prin exponate cat si prin vorbele in grai maramuresean ale gazdei. Poate ca impresia de necomercial pe care ne-a lasat-o, diferita de a altor locuri din zona, in care predomina goana dupa profit (mai ales la Sapanta) ne-a atras atentia si ma face sa-l pun pe harta cautatorilor de original si de traditionalitate. Poate ca in nici o zona din tara nu se pastreaza atat de pregnant traditiile, fiind la ordinea zilei sa vezi trecand pe strada oameni in opinci si straie populare, purtate in mod obisnuit, nu numai la sarbatori sau duminica la biserica.

In ceea ce priveste trenuletul alintat „Mocanita” de catre localnici, chiar daca a devenit o afacere comerciala privata, exploatata atat in scop turistic cat si industrial, ea a reprezentat una din tintele principale ale calatoriei noastre, avand in vedere pasiunea pentru trenuri a mezinului nostru. Locomotive vechi si restaurate am mai vazut noi la Resita, unde parcul de locomotive al muzeului in aer liber este mult mai reprezentativ, dar sa calatorim cu acest tren, desprins parca din povesti, a reprezentat o intoarcere in timp fara precedent, un fel de calatorie in timp si spatiu inapoi pana la western... Mai lipseau caii si impuscaturile printre rotocoalele de fum ale locomotivei, mirosul de lemn ars si alunecarea hurducata a vagoanelor pe sine... Peisajul salbatic, aproape neatins de mana omului, parea ca reprezinta pentru strainii veniti in numar mare, un dar ceresc si de neinteles pentru ei, obisnuiti ca locul sa se transforme in folosul oamenilor, imediat ce a fost descoperit. Asa cum am mai spus, locul a fost transformat, dar transformarile sunt destul de digerabile, parca nu afecteaza semnificativ imaginea de altadata a locului. Singurul neajuns pe care l-as reprosa este pretul piperat al biletelor, in care nu a fost inclusa gustarea sau macar o horinca sau o racoritoare...

In mod normal acest concediu ar fi fost ratat, avand in vedere ca nu a fost zi in care sa nu ploua macar 2-3 ore, dar purtarea gazdelor si ineditul locurilor au estompat neplacerile cauzate de vreme, astfel ca putem considera reusita aceasta mica vacanta.

De recomandat sa mergeti cu auto propriu, obiectivele sunt situate la distante apreciabile, de ordinul zecilor de km, asa ca picioarele nu va vor fi de ajuns.

---

VIZUALIZĂRI: 3312 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI